Dascăl, despre şcoala de la ţară: „Este o urgenţă naţională, educaţia acestor copii nu există în realitate”

Dascăl, despre şcoala de la ţară: „Este o urgenţă naţională, educaţia acestor copii nu există în realitate”

Ovidiu Iancu, în mijlocul elevilor din satul Rasa FOTO Arh.pers.O.I.

Deşi aflat încă la început de carieră, cu patru ani de experienţă în domeniul vânzărilor, Ovidiu Iancu (29 de ani) a avut curajul să lase locul de muncă bine plătit dintr-o multinaţională pentru a-şi urma visul de a fi dascăl.

El s-a înscris în programul „Teach for Romania“, destinat elevilor care fac parte din medii sociale defavorizate, şi a ajuns să predea în satul Rasa, din judeţul Călăraşi. Iancu vorbeşte despre abandonul şcolar, dar şi despre situaţia învăţământului românesc de la ţară: prea puţină preocupare pentru educaţia copiilor şi prea mulţi dascăli neimplicaţi şi săraci. Pasionat de meserie, el s-a mutat din Bucureşti în Rasa, pentru a fi mai aproape de mediul de viaţă al elevilor săi, sperând că astfel îi va putea înţelege mai bine.
 
„Weekend Adevărul“: Când aţi intrat în echipa „Teach for Romania“ şi de ce?
 
Ovidiu Iancu: M-am alăturat echipei „Teach for Romania“ în primăvara anului 2020. Odată cu venirea pandemiei, cariera mea din vânzări a trebuit pusă pe pauză şi am realizat rapid că trebuie să mă reinventez şi am decis să-mi urmez visul din liceu de a deveni învăţător.
 
Ce înseamnă viaţa la catedră pentru un dascăl pasionat?
 
Viaţa la catedră este şi satisfăcătoare, dar şi plină de provocări. Avem viaţa şi   viitorul unor mici oameni pe mână şi, deci, trebuie să fim foarte atenţi la exemplele pe care le oferim pentru că, vă garantez, vor fi copiate întru totul. Trebuie să reuşeşti să-ţi găseşti energia, dar şi răbdarea necesare la prima oră a dimineţii şi să le păstrezi până când se termină orele. Apoi mergi acasă, iei prânzul – dacă ai luxul acesta – şi te apuci să pregăteşti următoarele cursuri. Cu cât este mai dedicat cadrul didactic, cu atât mai mult timp va dura această a doua parte a zilei.  
 
Când aţi ştiut că veţi îmbrăţişa meseria de dascăl şi ce v-a motivat în această alegere?
 
Într-un fel, ştiam asta din liceu, doar că nu am reuşit niciodată să-mi imaginez cum poate trăi un dascăl din acest salariu. În momentul în care eu am renunţat la vânzări pentru a intra în învăţământ, câştigam într-o săptămână mai mult decât câştig acum într-o lună – lucru descurajator pentru orice persoană pregătită. Principala motivaţie a fost întotdeauna bunica mea, cel mai vechi cadru didactic din judeţul Călăraşi. A fost mereu un model pentru mine în ceea ce priveşte profesionalismul şi meseria.
 
 
Copii fericiţi în clasa învăţătorului Oavidiu Iancu FOTO Arh.pers.O.I.
 
DASCĂLII DIN PASIUNE, O RARITATE
 
Credeţi că există o reţetă a succesului în învăţământ?
 
Cred că dacă ar exista ceva aşa simplu, reţeta succesului în învăţământ ar fi fost scrisă şi aplicată. Din punctul meu de vedere, avem nevoie de oameni pregătiţi şi bine plătiţi care să facă meseria asta din pasiune şi cu drag pentru copii, şi nu din cauză că nu au avut altă variantă, cum este cazul acum. Am văzut un studiu recent în care niciunul dintre elevii de top din universităţile de renume nu-şi doreşte să devină profesor. Este dureros... Asta este reţeta succesului în învăţământ: să-i convingem pe acei elevi să devină profesori. 
 
Ovidiu Iancu a intrat în echipa Teach for Romania în 2020 FOTO Teach for Romania
 
Aţi spus că aţi plecat dintr-o multinaţională. Ştim cu toţii că beneficiile de acolo nu se compară cu salariul de învăţător. De ce aţi făcut, totuşi, această alegere?
 
Întreaga mea activitate profesională de până în pandemie a fost în domeniul privat, în departamentul de vânzări. Trebuie să fiu onest şi să recunosc că dacă nu ar fi venit această pandemie, şi odată cu ea imposibilitatea de a face eficient întâlniri cu clienţii, nu aş fi avut curajul să iau o lovitură atât de mare în finanţe. Dar am hotărât că, dacă tot trebuie să accept o reducere de peste 70% a veniturilor, măcar să fac ceva ce am visat întotdeauna.
 
MAI APROAPE DE CEI MICI
 
De ce aţi luat decizia de a vă muta din Bucureşti?
 
Odată cu acceptarea în programul „Teach for Romania“ începe provocarea de a preda timp de doi ani copiilor din mediile cu adevărat vulnerabile din România, ceea ce este în sine o provocare fantastică. Mie întotdeauna mi-a plăcut să descopăr şi să înţeleg cu adevărat lucrurile pe care le fac. Astfel, mi-am dat seama că nu e suficient doar să cobor 3-4 ore pe zi în lumea lor şi să mă întorc după-amiaza în confortul Capitalei, ci trebuie să experimentez şi viata pe care o trăiesc ei zi de zi. 
 
Cum este viaţa la ţară?
 
Viaţa aici este mai simplă, din toate punctele de vedere – te trezeşti, munceşti, te întorci acasă şi maximum de aventură este să faci un grătar cu câţiva oameni dispuşi să se deplaseze până la tine. Ceea ce mi-a lipsit cel mai mult au fost oamenii şi conversaţiile cu ei. Satul românesc, din păcate, are un deficit enorm de oameni performanţi. 20 de ani de plecări în străinătate, abandonuri familiale şi oameni politici needucaţi şi corupţi au făcut ca satul românesc să rămână blocat în timp, doar spoit puţin, cu o mână subţire de pseudotehnologie.  
 
Un învăţător care aduce bucurie în sufletele copiilor FOTO Arh.pers.O.I.
 
 
După un an ca învăţător la ţară, vă simţiţi împlinit?
 
Aş vrea să subliniez poate cea mai importantă realizarea a mea din anul petrecut la ţară printre copii: situaţia satului românesc este o urgenţă naţională. Toată lumea discută de progresele pe care le face România – tehnologie, digitalizare, globalizare. Educaţia acestor copii nu există în realitate, este doar un teanc de hârtii şi statistici pe birourile inspectoratelor şi ministerelor. Realitatea arată însă foarte diferit: gradul de analfabetism mult peste media africană – la clasa unde predau, din 16 copii, 11 sufereau de analfabetism funcţional şi unul de analfabetism complet –, sărăcia lucie, familiile dezbinate, despoţii locali şi manele non-stop. Cam asta este realitatea din provincie şi este cât se poate de dureroasă.
 
COPIII CURIOŞI AI SĂRĂCIEI
 
Cum sunt copiii de la şcoala din Rasa, o localitate cu persoane vulnerabile, cu familii sărmane?
Copiii sunt fantastici, au o nevoie extraordinară de un model în viaţa lor şi de cineva care să îi asculte, încât tot ce trebuie să faci este să te prezinţi cu zâmbetul pe buze, să ai puţină încredere şi multă răbdare. Curiozitatea o au deja stârnită, doar că până acum li s-au oferit doar direcţii greşite în care să-şi concentreze această curiozitate.
 
Copii fericiţi în clasa învăţătorului Oavidiu Iancu FOTO Arh.pers.O.I.
 
V-aţi lovit şi de problema abandonului şcolar. Care credeţi că sunt principalele cauze?
 
Problema este una foarte complexă. Părerea mea este că sunt trei factori principali care contribuie la abandonul masiv, cel puţin din zona rurală. În primul rând, orele plictisitoare cu profesori plictisiţi, nepregătiţi şi săraci. În al doilea rând, lipsa de implicare a părinţilor. Majoritatea cazurilor de abandon sau de absenteism puternic se regăsesc în familiile în care nu se pune accentul pe importanţa educaţiei. În această privinţă am discutat mult cu familiile afectate – unii au înţeles că este nevoie de educaţie pentru a le fi mai bine copiilor şi au acţionat, alţii au rămas prinşi în propriile frustrări. 
 
Şi nu în ultimul rând, sărăcia: de multe ori, în spatele absenţei unui copil de la şcoală se ascunde un copil care merge la muncă, face mâncare, curat, spălat şi, pe lângă toate astea, mai are grijă de un frate sau o soră mai mică. Cred că fiecare ar avea dificultăţi în a veni la şcoală într-o astfel de situaţie. Soluţia aici este una foarte complicată, deoarece ţine de statutul material al familiei, dar nu este întotdeauna elementul cel mai important. 
 
În timpul orelor de curs fOTO Arh.pers.O.I.
 
A lăsat Capitala pentru viaţa la ţară
 
Iancu Ovidiu Andrei 
1992, Bucureşti
A absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti.
Timp de trei ani a lucrat în departamentul de vânzări al companiei de telecomunicaţii „NextGen Communications“, apoi, timp de un an, a lucrat pentru Galeriile Artmark, în acelaşi domeniu. 
Din 2020 este învăţător la Şcoala Gimnazială nr. 1 din comuna Rasa, judeţul Călăraşi 
comuna Rasa, judeţul Călăraşi
 
Vă mai recomandăm şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările