Corporatista care a dat multinaţionala pe catedră: În educaţie e nevoie de oameni dispuşi să schimbe viaţa unor copii

Ce lecţii aţi desprins odată ce v-aţi aşezat la catedră?
Mi-am dat seama că, în primul rând, un dascăl trebuie să iubească copiii, să fie un om cu suflet de copil, pentru a putea să pătrundă în lumea lor, să-i înţeleagă şi să privească viaţa şi din punctul lor de vedere. De asemenea, este foarte important să fie un om cu multe pasiuni, care să aibă o minte curioasă şi care să fie dispus să le schimbe viaţa acelor copii.

„Un dascăl pasionat va avea întotdeauna succes la clasă“
Ştim deja că o mare problemă, la nivel naţional şi cu precădere în zonele defavorizate, este abandonul şcolar. În satul unde predaţi v-aţi lovit de acest fenomen?
Ştiu că este o problemă deosebit de gravă la nivel naţional, dar la noi în şcoală nu sunt cazuri şi nici n-au fost vreodată. Deşi este o şcoală din provincie, toate cadrele didactice şi directoarea unităţii de învăţământ, Claudia Stupineanu, îşi dau foarte mult silinţa să le ofere acestor copii tot ce au nevoie pentru o educaţie de calitate. Chiar şi când orele s-au mutat în online au avut grijă ca toţi copiii să aibă tablete, conexiune la Internet, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru profesori. Când am ajuns în această şcoală am fost profund impresionată de cât de dedicate sunt cadrele didactice şi de cât de mult se implică în comunitate, având grijă ca toţi copiii să primească tot ce au nevoie pentru a avea acces la o educaţie de calitate.

Credeţi că există o reţetă câştigătoare pentru a îmbunătăţi sistemul de învăţământ românesc?
Nu cred că există o reţetă standard, cum nici copiii nu sunt toţi la fel. Cred că succesul vine din pasiune, iar un dascăl pasionat va avea întotdeauna succes la clasă. De asemenea, mai cred că un profesor pasionat poate schimba viaţa unui copil! Unii copii au nevoie doar de un mic imbold, pe când alţii au nevoie de un mentor care să-i înţeleagă şi să-i îndrume. Însă, indiferent de care sunt nevoile unui elev, cel mai important lucru este ca dascălul să fie acolo pentru el! Un profesor pasionat are puterea de a face ca procesul de învăţare să fie distractiv, pentru că lecţiile interesante, care stimulează creativitatea copiilor, sunt vitale pentru succesul academic. De pildă, la clasele I–IV jocul este încă foarte important pentru elevi, de aceea ar trebui utilizat cât mai des cu putinţă.

Copiii care nu se tem să greşească
Cum sunt elevii din clasa dumneavoastră? Aţi reuşit să creaţi o punte de legătură cu ei, aţi întâmpinat şi greutăţi?
Copiii pe care i-am întâlnit aici m-au uimit încă din prima zi. Sunt extraordinar de entuziasmaţi şi plini de energie, sunt copii foarte curioşi şi dornici să înveţe, le place şcoala şi încearcă mereu să fie cei mai buni. La noi în clasă nu există pedepse, nu se ţipă decât de bucurie, iar învăţarea vine ca o consecinţă firească a jocului. Dacă avem dificultăţi, le rezolvăm împreună şi încercăm să-i tragem pe toţi în sus, nu ne criticăm unii pe ceilalţi şi nu ne jignim. Copiilor nu le este frică să greşească, ei ştiind că la noi în clasă este un mediu sigur, iar greşeala este permisă şi, de foarte multe ori, dorită, fiind modul cel mai eficient de a învăţa. Avem chiar şi un slogan de care suntem tare mândri: „Greşim, încercăm, reuşim!“, la care facem apel zilnic. Provocări au fost, dar nu simt că am întâmpinat greutăţi. Am avut norocul să dau de o comunitate de oameni extraordinari şi am primit ajutor întotdeauna, atât de la părinţi, elevi, colegi de cancelarie, cât şi de la directoarea şcolii.

Cum aţi depăşit provocările şcolii online?
Aş vrea să vă răspund printr-o poveste. Nu este o poveste cu prinţi şi prinţese, este o poveste despre o fetiţă foarte deşteaptă, dar care nu ştia asta. O să-i spunem Isteţica. Isteţica era o fată de clasa a III-a, deosebit de deşteaptă, care scria şi încă scrie nişte compuneri uimitoare, mult peste nivelul vârstei ei, citeşte cărţi mai ceva ca un adult şi este unul dintre cei mai conştiincioşi copii pe care îi cunosc. Nu o ajuta nimeni la teme, dar se descurca de minune să le facă. Singurul ei defect era că ea habar n-avea cât e de isteaţă, ba mai mult, credea chiar opusul despre ea. De fiecare dată când primea calificativul „FB“, cerea să-i pun mai puţin pentru că „ea nu merită aşa o notă mare“. Văzând acestea, am început să-i repet zilnic cât este de deşteaptă şi cât de bine învaţă şi că trebuie să fie curajoasă şi să răspundă mereu, chiar dacă uneori va greşi, e datoria ei să încerce măcar. Şi, cu fiecare zi care trecea, Isteţica a început să prindă curaj, a început să răspundă la ore, nu mi-a mai cerut să-i dau notă mai mică. La vreo două luni după ce am devenit învăţătoarea ei, Isteţica vine într-o pauză şi îmi spune: „Doamna, eu credeam că nu sunt deşteaptă până să vin în această clasă, dar acum mă simt deşteaptă câteodată“. Şi, pentru un moment, inima mea s-a oprit, ştiind că ea chiar e deşteaptă.

În viitor vă vedeţi tot la catedră?
Nu am ştiut niciodată că voi face asta şi nu m-am hotărât ce voi face după ce termin cei doi ani la Teach for Romania. Nu ştiu dacă voi rămâne în învăţamânt, dar nu se ştie niciodată... În orice caz, ştiu că ce voi face pe viitor va avea legătură cu învăţământul, poate nu în calitate de învăţătoare, dar va fi strâns legat de meseria de dascăl.

A dat multinaţionala pe şcoală
Numele: Roxana Silvia Marinescu
Studiile şi cariera:
A absolvit Facultatea de Management Financiar, specializarea contabilitate.

A lucrat mai mulţi ani într-o multinaţională, în departamentul de resurse umane.

În prezent, este învăţătoare la clasa a IV-a, la Şcoala Gimnazială nr. 2 din satul Fundeni, judeţul Ilfov.
Locuieşte în: Bucureşti

Neculai Constantin Munteanu: de ce i-a fost frică asasinului Carlos Şacalul să-l lichideze pe Pacepa INTERVIU