Corporatista care a dat multinaţionala pe catedră: În educaţie e nevoie de oameni dispuşi să schimbe viaţa unor copii
0
Roxana Marinescu este învăţătoare într-un sat din judeţul Iflov şi spune că nu crede într-o reţetă universală a succesului în învăţământ, însă are câteva principii şi metode de la care nu se abate niciodată şi care s-au dovedit a fi deosebit de eficient.
În urmă cu doi ani, Roxana Marinescu (34 de ani) a renunţat la un job comod dintr-o multinaţională pentru a experimenta viaţa la catedră. A ajuns la o şcoală din mediul rural, în satul Fundeni, din comuna ilfoveană Dobroeşti, şi a fost fascinată atât de elevi, cât şi de comunitatea strâns legată şi de efortul profesorilor şi al directoarei şcolii de a le oferi tuturor copiilor acces la o educaţie de calitate. Spune că elevii din clasa ei sunt încurajaţi să greşească, dar să se şi autodepăşească, pedepsele sunt excluse, tonul nu se ridică niciodată, iar jignirile nu există în vocabularul copiilor. Aceste principii, dublate de învăţarea prin joacă i-au adus rezultate incredibile şi i-au făcut pe copii să aştepte cu nerăbdare o nouă zi de şcoală .
„Weekend Adevărul“: Ce v-a determinat să faceţi pasul de a renunţa la jobul dintr-o multinaţională pentru cel din învăţământ?
Roxana Marinescu: Am intrat în organizaţia Teach for Romania în 2020, iar acesta este al doilea şi ultimul an cu elevii mei. Am admirat întotdeauna meseria de dascăl, dar niciodată n-am crezut că voi ajunge să fiu învăţătoare. Până să aplic la Teach lucram, într-adevăr, într-o multinaţională, în departamentul de resurse umane, îmi plăcea ceea făceam şi nu aveam planuri să fac altceva, doar că destinul a făcut să găsesc un articol despre Teach for Romania. Mi-a plăcut foarte mult viziunea lor despre educaţie. Fără să stau pe gânduri am completat formularul de înscriere şi am fost plăcut surprinsă când m-au sunat să-mi comunice că vor să ne vedem şi faţă în faţă. Am trecut cu brio prin procesul de selecţie, urmând, într-un final, cursurile Academiei de vară Teach for Romania. Mi-am dat demisia din multinaţională şi am devenit învăţătoare la clasa a III-a, într-o şcoală din judeţul Ilfov.
Ce lecţii aţi desprins odată ce v-aţi aşezat la catedră?
Mi-am dat seama că, în primul rând, un dascăl trebuie să iubească copiii, să fie un om cu suflet de copil, pentru a putea să pătrundă în lumea lor, să-i înţeleagă şi să privească viaţa şi din punctul lor de vedere. De asemenea, este foarte important să fie un om cu multe pasiuni, care să aibă o minte curioasă şi care să fie dispus să le schimbe viaţa acelor copii.
„Un dascăl pasionat va avea întotdeauna succes la clasă“
Ştim deja că o mare problemă, la nivel naţional şi cu precădere în zonele defavorizate, este abandonul şcolar. În satul unde predaţi v-aţi lovit de acest fenomen?
Ştiu că este o problemă deosebit de gravă la nivel naţional, dar la noi în şcoală nu sunt cazuri şi nici n-au fost vreodată. Deşi este o şcoală din provincie, toate cadrele didactice şi directoarea unităţii de învăţământ, Claudia Stupineanu, îşi dau foarte mult silinţa să le ofere acestor copii tot ce au nevoie pentru o educaţie de calitate. Chiar şi când orele s-au mutat în online au avut grijă ca toţi copiii să aibă tablete, conexiune la Internet, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru profesori. Când am ajuns în această şcoală am fost profund impresionată de cât de dedicate sunt cadrele didactice şi de cât de mult se implică în comunitate, având grijă ca toţi copiii să primească tot ce au nevoie pentru a avea acces la o educaţie de calitate.
Roxana, în mijlocul elevilor din Dobroeşti FOTO Arhiva personală
Credeţi că există o reţetă câştigătoare pentru a îmbunătăţi sistemul de învăţământ românesc?
Nu cred că există o reţetă standard, cum nici copiii nu sunt toţi la fel. Cred că succesul vine din pasiune, iar un dascăl pasionat va avea întotdeauna succes la clasă. De asemenea, mai cred că un profesor pasionat poate schimba viaţa unui copil! Unii copii au nevoie doar de un mic imbold, pe când alţii au nevoie de un mentor care să-i înţeleagă şi să-i îndrume. Însă, indiferent de care sunt nevoile unui elev, cel mai important lucru este ca dascălul să fie acolo pentru el! Un profesor pasionat are puterea de a face ca procesul de învăţare să fie distractiv, pentru că lecţiile interesante, care stimulează creativitatea copiilor, sunt vitale pentru succesul academic. De pildă, la clasele I–IV jocul este încă foarte important pentru elevi, de aceea ar trebui utilizat cât mai des cu putinţă.
Roxana, în mijlocul elevilor din Dobroeşti FOTO Arhiva personală
Copiii care nu se tem să greşească
Cum sunt elevii din clasa dumneavoastră? Aţi reuşit să creaţi o punte de legătură cu ei, aţi întâmpinat şi greutăţi?
Copiii pe care i-am întâlnit aici m-au uimit încă din prima zi. Sunt extraordinar de entuziasmaţi şi plini de energie, sunt copii foarte curioşi şi dornici să înveţe, le place şcoala şi încearcă mereu să fie cei mai buni. La noi în clasă nu există pedepse, nu se ţipă decât de bucurie, iar învăţarea vine ca o consecinţă firească a jocului. Dacă avem dificultăţi, le rezolvăm împreună şi încercăm să-i tragem pe toţi în sus, nu ne criticăm unii pe ceilalţi şi nu ne jignim. Copiilor nu le este frică să greşească, ei ştiind că la noi în clasă este un mediu sigur, iar greşeala este permisă şi, de foarte multe ori, dorită, fiind modul cel mai eficient de a învăţa. Avem chiar şi un slogan de care suntem tare mândri: „Greşim, încercăm, reuşim!“, la care facem apel zilnic. Provocări au fost, dar nu simt că am întâmpinat greutăţi. Am avut norocul să dau de o comunitate de oameni extraordinari şi am primit ajutor întotdeauna, atât de la părinţi, elevi, colegi de cancelarie, cât şi de la directoarea şcolii.
Cum aţi depăşit provocările şcolii online?
Aş vrea să vă răspund printr-o poveste. Nu este o poveste cu prinţi şi prinţese, este o poveste despre o fetiţă foarte deşteaptă, dar care nu ştia asta. O să-i spunem Isteţica. Isteţica era o fată de clasa a III-a, deosebit de deşteaptă, care scria şi încă scrie nişte compuneri uimitoare, mult peste nivelul vârstei ei, citeşte cărţi mai ceva ca un adult şi este unul dintre cei mai conştiincioşi copii pe care îi cunosc. Nu o ajuta nimeni la teme, dar se descurca de minune să le facă. Singurul ei defect era că ea habar n-avea cât e de isteaţă, ba mai mult, credea chiar opusul despre ea. De fiecare dată când primea calificativul „FB“, cerea să-i pun mai puţin pentru că „ea nu merită aşa o notă mare“. Văzând acestea, am început să-i repet zilnic cât este de deşteaptă şi cât de bine învaţă şi că trebuie să fie curajoasă şi să răspundă mereu, chiar dacă uneori va greşi, e datoria ei să încerce măcar. Şi, cu fiecare zi care trecea, Isteţica a început să prindă curaj, a început să răspundă la ore, nu mi-a mai cerut să-i dau notă mai mică. La vreo două luni după ce am devenit învăţătoarea ei, Isteţica vine într-o pauză şi îmi spune: „Doamna, eu credeam că nu sunt deşteaptă până să vin în această clasă, dar acum mă simt deşteaptă câteodată“. Şi, pentru un moment, inima mea s-a oprit, ştiind că ea chiar e deşteaptă.
De 2 ani, Roxana şi-a descoperit vocaţia: să le predea copiilor FOTO Arh.pers.R.M.
Timpul a trecut şi clasa a III-a s-a sfârşit, iar Isteţica este acum elevă în clasa a IV-a. Acum ridică mâna şi îşi spune părerea, nu îi mai e frică să greşească, îsi susţine punctul de vedere, ia numai calificativul „FB“ şi citeşte cărţi în fiecare zi. Într-un an, Isteţica mea s-a transformat în copilul care ştie că poate. Nu ştiu dacă Isteţica va ajunge învăţătoare, eu cred că va scrie cărţi, are stofă de scriitoare, dar, indiferent ce va alege să facă, va şti că ea poate, că ea e deşteaptă şi poate să facă orice îşi pune în minte şi asta mă face să uit că e pandemie, că wifi-ul ne dă bătăi de cap şi că anul e plin de provocări. Îmi dă putere să le spun zilnic că ei pot, că sunt deştepţi, că e OK să mai şi greşeşti, că din greşeli învăţăm cel mai bine, dar că e datoria lor să încerce măcar. Şi cel mai frumos e că ei mă cred. Morala poveştii este: posibil vor mai fi pandemii şi perioade grele, dar momentul să-i facem pe copii să creadă în ei este doar acum şi ar fi bine să nu-l lăsăm să treacă.
Elevii Roxanei din Dobroeşti FOTO Arhiva personală
În viitor vă vedeţi tot la catedră?
Nu am ştiut niciodată că voi face asta şi nu m-am hotărât ce voi face după ce termin cei doi ani la Teach for Romania. Nu ştiu dacă voi rămâne în învăţamânt, dar nu se ştie niciodată... În orice caz, ştiu că ce voi face pe viitor va avea legătură cu învăţământul, poate nu în calitate de învăţătoare, dar va fi strâns legat de meseria de dascăl.
Roxana Marinescu predă la calasa a IV-a FOTO Arhiva personală
Pentru tinerii care îşi doresc această profesie, ce sfat aveţi?
Pot spune că este o meserie foarte frumoasă, dar destul de provocatoare. Cel mai important lucru sunt copiii... şi daca le plac copiii, clar este o meserie pentru ei! Dar să nu creadă că este uşor! Sfatul meu este să fie autentici şi să nu uite să fie copii!!
Ce calităţi ar trebui să aibă un dascăl?
În primul rând, să iubească materia pe care o predă pentru că atunci cu siguranţă va avea nişte ore deosebit de interesante şi pline de pasiune. În al doilea rând, să iubească copiii şi să ştie să se pună în pantofii lor! Să aibă gândire critică şi să fie un bun mentor.
A dat multinaţionala pe şcoală
Numele: Roxana Silvia Marinescu
Studiile şi cariera:
A absolvit Facultatea de Management Financiar, specializarea contabilitate.
A lucrat mai mulţi ani într-o multinaţională, în departamentul de resurse umane.
În prezent, este învăţătoare la clasa a IV-a, la Şcoala Gimnazială nr. 2 din satul Fundeni, judeţul Ilfov.
Locuieşte în: Bucureşti
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
