Fabrica de biciclete a murit, bombele au rămas

Fabrica de biciclete de la Zărneşti a mascat, în perioada comunistă, uzina de armament, fondată în 1939. „Masca" a căzut în 2005, iar în loc de biciclete, de pe poarta fabricii ies şi astăzi bombe şi rachete.

Faptul că fabrica a creat adevărate branduri pe piaţa de biciclete din România nu a contat atunci când s-a hotărat desfiinţarea sa. Indiferent dacă scormonim în beciurile românilor sau numai printre amintirile lor este imposibil să nu dăm de Pegas, bicicleta românească. Mult râvnitul obiect ajungea la copii numai după ce era cumpărat pe sub mână.  

Mobra, motoreta săracului

Dar nu numai Pegas a fost brandul specific românesc, ci şi Tohan, Carpaţi şi Pionier. De pe poarta fabricii nu au ieşit numai biciclete, ci şi motorete. Celebra Mobra 50, promovată în anii '70 ca „rezistentă şi rapidă", a creat o adevărată isterie, iar pasionaţii încă o mai păstrează, cu nostalgie.

În anul 1990, fabrica avea 12.000 de angajaţi. Astăzi, fabrica de armament are aproape 500 de angajaţi. În anii '70, fabrica producea aproape 300.000 de biciclete pe an şi până la 10.000 de motorete.

„Pe vremea aceea, la fiecare fabrică de armament s-a creat o alternativă, adică s-au realizat linii de producţie civilă. Practic, s-a decis înfiinţarea unei producţii civile, ca o mascare", a spus Nicolae Nilă, preşedintele sindicatului „22 Decembrie Tohan S.A.".

În trei dintre halele Uzinei „6 Martie", cum se numea pe atunci uzina cu profil militar, se produceau biciclete şi motorete. După Revoluţie, 80% din fabricaţie era cu profil militar, iar restul, de 20%, cu profil civil.

Declinul fabricii

Bicicletele Tohan au „pălit" după '90, din cauza invaziei chinezăriilor. Vehiculele  chinezeşti cu două roţi erau cu mult sub preţul celor de la Tohan, dar aveau o calitate îndoielnică.

„În 2005, am hotărât să renunţăm la producţia de biciclete şi motorete, pentru că nu mai renta. Am mai produs, un timp, piese de schimb, pentru că ne obliga legea. Am putea să reluăm producţia, dar intrăm în costuri foarte mari. S-a încercat privatizarea cu italienii, dar nu puteam face faţă concurenţei", explică Nicolae Nilă.

În anul 2002, în zonă a fost creat Parcul Industrial Zărneşti, administrat de SC. BREM Company, o firmă italienească. Pentru realizarea sa, SC. Tohan. S.A a cedat 46 de hectare, din cele 246. 20% din acţiunile Parcului Industrial aparţin fabricii de armament Tohan SA.

„De pe platfoma Tohan au mai fost vândute 10 hale de producţie, în locul cătora s-au creat alte societăţi comerciale. Am încercat să vindem şi linia de producţie biciclete, dar nu s-a arătat nimeni interesat să o cumpere", mai spune Nicolae Nilă. Firmele activează în construcţii, industria automobilistică, transporturi, producţie,  distribuţie de energie electrică şi altele.

 Fabrica de armament

În 2008, fabrica de armament şi-a continuat drumul cu doar 300 dintre foştii angajaţi. Rămasă în picioare din 1938, când producea muniţie de artilerie, în 1980, fabrica a început producţia de rachete. Trei ani mai târziu, 36 de oameni mor într-un accident a cărui cauză nu s-a descoperit nici până astăzi.

„2010 a fost cel mai bun an al fabricii, din ultimii 20, din punctul de vedere al cifrei de afaceri. Ne-am orientat spre produsele noi, care se caută pe piaţă şi sperăm să ne dezvoltăm pe programele de cercetare şi asimilare de produse noi", spune liderul de sindicat.

În 1999, fabrica avea o producţie de 700 de rachete, iar în 2010 a dat lovitura cu un contract semnat cu Ministerul Apărării Naţionale.

Fabrica are un capital majoritar de stat şi este una fintre filialele Companiei Naţionale de Tehnică Militară. Într-un top al unităţilor de producţie de armament din ţară, fabrica de la Zărneşti se situează pe locul al treilea.

„1988 a fost perioada de vârf a fabricii. Atunci s-a înregistrat cea mai mare cifră de afaceri din istoria sa - un miliard de dolari. De fapt, fabrica a avut cea mai mare contribuţie la stingerea datoriei externe a României", îşi aminteşte Nicolae Nilă.

 Localnicii „jelesc" fabrica

Singurii care plâng amar după fabrica de biciclete sunt locuitorii oraşului Zărneşti, majoritatea foşti angajaţi ai acesteia. Mulţi îşi amintesc cu nostalgie cum fabrica „ţinea oraşul în spinare".  „A însemnat locuri de muncă şi perioadă înfloritoare pentru Zărneşti. Şi soţia mea şi eu lucram la fabrica de biciclete. Eu am ieşit la pensie, dar îmi amintesc că atunci când s-a închis, în loc de bani, i-au dat soţiei o bicicletă", a spus Vasile Floroiu, de 67 de ani, pensionar.

„Am un cadru de bicicletă din 1961. Mi-am echipat-o cu de toate şi o am şi acum, de pe timpul bicicletelor «Carpaţi». E păcat că s-a închis. Acest lucru a însemnat declinul oraşului. Tinerii noştri trebuie să meargă la Braşov pentru un loc de muncă", susţine Teodor Rus, 68 de ani, pensionar.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: