Troiţă pentru Coroi, ultimul haiduc interbelic al Moldovei. Oamenii din Durneşti, Botoşani, îl consideră erou pe rebelul care a devenit ofiţer de Securitate

Troiţă pentru Coroi, ultimul haiduc interbelic al Moldovei. Oamenii din Durneşti, Botoşani, îl consideră erou pe rebelul care a devenit ofiţer de Securitate

Monumentul lui Coroi de la Durneşti FOTO Primăria Durneşti

Un bandit interbelic, Gheorghe Coroi, este considerat un adevărat erou şi o mândrie locală de sătenii dintr-o comună botoşăneană. Mai mult decât atât, autorităţile locale i-au dedicat un monument comemorativ şi o troiţă în zona unde se ascundea de jandarmi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gheorghe Coroi este o legendă vie a României interbelice. A fost considerat ultimul haiduc din Moldova, fiind totodată un personaj controversat, mai ales datorită şirului lung de jafuri dar şi a zvonurilor despre viaţa sa în anii comunismului. Coroi s-a apucat de haiducie în anii '30 şi a reuşit să facă legea pe drumurile Botoşaniului şi Iaşiului timp de 5 ani fără ca autorităţile să-l poate prinde. Din punct de vedere juridic, Gheorghe Coroi a fost un bandit cu 12 dosare penale la activ, în anul 1936, cumulând peste 6000 de pagini cu acuzaţii, mărturii, denunţuri. 
 
Pentru sătenii din comuna Durneşti, judeţul Botoşani, Coroi este însă un adevărat erou, aproape un sfânt. Durneştiul este, de altfel ,satul în care Coroi s-a născut, a trăit, şi  locul de unde a plecat în codru. În pădurile de la Guranda, aproape de Durneşti, Coroi îşi avea sălaşul secret, unde se ascundea mereu când potera era pe urmele sale. În semn de apreciere, autorităţile locale au făcut şi un monument comemorativ dedicat lui  Coroi dar şi o troiţă. ”Eu m-am născut cu Coroi. 
 
Cu poveştile pe care mi le spunea mama, mi le spunea bunicii despre el. Şi cred că am să mor cu poveştile şi cântecele despre Coroi. El i-a ajutat pe oamenii de aici să nu moară de foame în cele mai grele momente. Şi pe Coroi oamenii de aici nu o să-l uite niciodată, orice ce ar spune despre el unii şi alţii”, spune  un sătean trecut de 50 de ani, din Durneşti.
 
Coroi, spaima negustorilor şi bancherilor
 
Gheorghe Coroi, sau Ghiţă Coroi cum era cunoscut în anii '30, s-a născut în comuna Durneşti, Botoşani, în anul 1911. Era copil de ţăran şi obişnuia să muncească ca argat pe moşiile lui Cristea Lazarovici şi Mihai Bâznoşanu. La vârsta de 18 ani, Coroi avea să-şi schimbe destinul. Jandarmul din sat umbla după tânăra sa logodnică, Hareta. Argatul era însă foarte voinic şi iute la mânie. L-a bătut crunt pe jandarm şi a fost trimis la puşcărie. După doi ani s-a întors acasă şi a aflat de la Hareta toate nedreptăţile ce le păţise de la jandarmi. Rămas fără slujbă şi rănit în orgoliu, Coroi s-a dus direct la post şi i-a bătut pe cei trei jandarmi aflaţi înăuntru. Ba chiar le-a luat şi armele. A fugit în pădurea Gurandei unde a stat ascuns. După ce l-a răzbit foamea, a ieşit la drumul mare şi ar fi făcut prima tâlhărie. Şi-a dat seama că nu mai există cale de întoarcere. 
 
A luat legătura cu Mazăre şi Căsăndrel, doi bandiţi pe care i-a cunoscut în puşcărie şi a pus pe picioare o bandă care opera la drumul mare. Jefuia negustori în principal, dar şi oamenii avuţi care-i cădeau în mână pe drumul ce lega Ştefăneştiul de Botoşani. Văzând că are succes şi-a extins aria de activitate şi a început să opereze şi pe drumul Botoşani-Hârlău, dar şi către Suliţa. La apogeul ”carierei” sale infracţionale se spune că opera şi în judeţul Iaşi. A ajuns până în punctul în care intra în casele bancherilor şi a celor înstăriţi, ziua în amiaza mare. Jefuia şi pleca înainte să apară jandarmii. 

”Coroi a băgat spaima în bogătani. Le era frică să mai plece la drum. Apărea de unde nu te aşteptai şi nu ierta pe nimeni. Noaptea umbla prin târguri. Uneori chiar şi ziua amiaza mare. Era deştept tare şi se deghiza”, povestea Ghiţă Munteanu, un sătean din Copălău, care l-a cunoscut personal pe Coroi, atunci când avea 7 ani. 

Gheorghe Coroi la procesul de la Bacău FOTO curentul.net 
 
Coroi a rămas cu faima unui om deosebit de inteligent care-şi planifica în mod ingenios şi precis loviturile. În plus, era un maestru al deghizării. A jefuit inclusiv preoţi sau moşieri îmbrăcat în jandarm sau în femeie. Timp de 5 ani, autorităţile nu au reuşit să-l prindă. Ba chiar a dat şi o luptă cu jandarmii în pădurea Guranda reuşind să scape. A fost în cele din urmă capturat în 1935, la o amantă din satul Suliţa, judeţul Botoşani. 

Ghiţă Coroi a fost judecat într-un proces maraton la care au fost aduşi peste 500 de martori şi au fost angrenaţi 40 de avocaţi. Culmea, a scăpat doar cu şase ani de puşcărie, fără a-i fi dovedit multe jafuri şi fără nicio crimă pusă pe socoteala sa. Legendele mai târzii spun că Ghiţă Coroi a ajuns ofiţer de Securitate, recrutat pentru calităţile sale. 
 
”Lua de la bogaţi şi dădea la săraci”
 
Salvarea lui Coroi a venit de la ţărani. Aceştia au tăinuit multe dintre faptele sale şi i-au luat apărarea. 

Şi astăzi pentru locuitorii satelor dintre Copălău şi Durneşti, până către Ştefăneşti, Ghiţă Coroi nu era un bandit, ci un haiduc, un făcător de bine. La începutul lunii septembrie, autorităţile locale din Durneşti au amenajat un monument comemorativ dedicat lui Gheorghe Coroi. Pe o placă comemorativă apare silueta lui Coroi călare pe cal cu puşca-n mână. Alături stă scris numele său şi supranumele de ”Apărătorul săracilor”.  
 
Nu departe se află şi o troiţă în memoria celor ucişi în luptele dintre banda lui Coroi şi jandarmi. Monumentul şi troiţa au fost sfinţite de un sobor de preoţi. 

Edilul comunei spune că la Durneşti, Coroi nu este bandit, ci haiduc. ”Legendele recunosc că fura de la bogaţi şi dădea la săraci. Eu am crescut cu (legenda lui - n.r.) Coroi în casă. Faptul că există foarte multe legende privind haiducul Coroi am căutat să punem şi noi în evidenţă acest fapt”, spune Vasile Sasu, primarul din Durneşti. 

Într-adevăr circulă numeroase legende privind dărnicia lui Coroi faţă de ţărani. 
 
”Aici la Durneşti, a cumpărat vaci la oamenii amărâţi. Se trezeau vadanele cu câte un jandarm în poartă care le dădea un plic doldora cu bani. Era Coroi”, spun un alt sătean din Durneşti. 

Ghiţă Munteanu la rândul său îşi aminteşte de Coroi ca de un super erou. ”Era înalt şi parcă atlet aşa. Aveam 7 ani când a venit la tata. Tata era cârciumar. A băut un coniac şi a venit la mine. Mi-a băgat în vestă nişte bani şi mi-a zis. <Să nu-i spui lui mă-ta. Să-ţi cumperi ce vrei la târg>, şi m-a mângâiat pe cap”, spune bătrânul din Copălău. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările