Constantin Graur, „mogul“ de presă din secolul trecut. Gazetarul român care a prezis izbucnirea Primului Război Mondial

Constantin Graur, „mogul“ de presă din secolul trecut. Gazetarul român care a prezis izbucnirea Primului Război Mondial

Constantin Graur ziaristul botoşănean care a militat pentru dreptul la liberă exprimare FOTO Adevărul

Constantin Graur, director al ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ la începutul secolului trecut, este considerat de istorici unul dintre cei mai importanţi jurnalişti români din perioada interbelică. Graur a militat pentru libertatea dreptului de exprimare, fiind şi primul ziarist român care a scris despre condiţia muncitorilor, dar şi care s-a opus făţiş extremismului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prima ediţie specială a unui ziar românesc a apărut în 1914. Pe 15 iulie, în ziarul „Adeverul“ era comentată pe larg asasinarea lui Franz Ferdinand, arhiducele Austriei, de către studentul sârb Gavrilo Princip, în timpul unei vizite oficiale în Sarajevo. 
 
În paginile ziarului, spunea regretatul istoric botoşănean Ionel Bejenariu, preocupat de biografiile marilor personalităţi ale culturii române, articolele erau creionate cu o mare precizie de un jurnalist botoşănean – Constantin Graur. 
 
„Era o analiză exactă a evenimentului, un articol extraordinar de precis. Fără figuri de stil şi meticulos. Era scris de corespondentul ziarului «Adeverul» la Viena, Constantin Graur“, scria Ionel Bejenariu, într-o schiţă biografică personală a jurnalistului botoşănean. 
 
De altfel, cariera lui Constantin Graur a continuat fulminant până în 1937, când a fost obligat să se autoexileze. Istoricii spun că a fost unul dintre puţinii ziariştii români care au avut curajul să înfrunte, din vârful condeiului, naţiunile, politicienii, grupările extremiste în numele dreptului la liberă exprimare şi al democraţiei. 
 
„Constantin Graur este una dintre cele mai importante personalităţi ale ziaristicii româneşti, un om al cărui destin s-a împletit cu munca de jurnalist din adolescenţă până la sfârşitul vieţii sale şi despre care, în ciuda notorietăţii de care s-a bucurat şi a faptului că timp de peste un deceniu şi jumătate a fost director a două celebre ziare româneşti «Adevărul» şi «Dimineaţa», aproape nu se mai vorbeşte“, ne spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.
 
Născut în mahalua Botoşaniului
 
Povestea lui Constantin Graur începe în mahalaua evreiască a Botoşaniului de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, târgul era cotat al patrulea ca importanţă economică în Moldova, fiind, în principal, un centru comercial dominat de magazine, gherete şi ateliere meşteşugăreşti în zona mahalalelor, dar şi de somptuoasele case ale boierilor şi burghezilor înstăriţi, situate în zona centrală. În 1880, într-o casă din Botoşani s-a născut Constantin Graur, unul dintre cei şapte fii ai contabilului de orginine evreiască Meir Brauer. A copilărit pe străzile Botoşaniului şi, din datele biografice care s-au păstrat, reiese că de mic dorea să ştie de toate şi să redea evenimentele văzute sau auzite. 
 
Nu avea o pasiune pentru comerţ, aşa cum şi-ar fi dorit tatăl său. „Cei şase fraţi ai săi au urmat studii universitare, fie în drept, fie studii comerciale. Constantin era pasionat de ziaristică. Încă din copilărie, prefera să cunoască, să înţeleagă totul în jurul său, să redea evenimentele importante. Avea un talent deosebit la scris încă din gimnaziu. Scria corect, dar şi «frumos» dacă se poate spune aşa. A fost şi singurul rămas fără diplomă universitară din familia sa“, preciza Ionel Bejenariu.  Pasiunea pentru jurnalism şi ambiţia de a-şi urma drumul l-au adus, în cel mai scurt timp, pe tânărul Constantin Graur în atenţia marilor jurnalişti ai vremii.
 
Corector şi redactor la „Adeverul“ anti-regalist
 
În 1893, pe când avea 13 ani şi învăţa la gimnaziul din Botoşani, Constantin Graur îl întâlneşte pe Anton Bacalbaşa, colaborator la ziarul „Adeverul“ din Bucureşti, venit în vizită prin târg. Întâmplător, în condiţii deocamdată necunoscute, Bacalbaşa vede câteva texte scrise de tânărul Graur.
 
Celebrul ziarist român şi-a dat seama imediat că a descoperit un talent şi l-a luat la Bucureşti. „Şi-a dorit să ajungă ziarist şi, înainte de a-şi termina studiile gimnaziale, în anul 1893, a avut şansa să-l cunoască pe Anton Bacalbaşa, prin intermediul căruia a fost angajat la ziarul «Adeverul », mai întâi corector, apoi membru al colectivului redacţional“, spune istoricul Gheorghe Median. Un număr din „Adeverul”
 
În doar doi ani de la angajare, Constantin Graur, care deja ajunsese să rescrie, spun istoricii, multe texte are ziariştilor profesionişti, dându-le înţelesuri mai adânci sau mai potrivite conjuncturii, a fost promovat pe postul de redactor cu normă întreagă. La doar 15 ani, puştiul evreu din Botoşani putea merge pe teren şi culege ştiri. Ziarul aparţinea încă în acea perioadă fostului prefect Alexandru Beldiman, un fervent susţinător al lui Cuza şi un declarat adversar al Hohenzollernilor. 
 
Jurnalistul poporului
 
„Graur a fost un talent precoce. Nu ţinea cont de pasiunile sau de înclinaţiile politice. Încă de tânăr, prefera să fie obiectiv. Scria plăcut, concis, exact, dar aveau o poezie aparte textele lui. I-a impresionat pe redactori şi pe Beldiman, încă de la început. Îi plăceau zonele neexplorate ale societăţii româneşti. Zonele îngropate de indiferenţă, precum lumea muncitorilor şi a oamenilor care îşi duceau zilele prin mahalale“, scria Bejenariu. 
 
Istoricii arată că ziaristul a fost printre puţinii care scriau pe înţelesul tuturor şi, mai ales, dintre cei care doreau să aducă informaţiile şi în rândul claselor de jos. „Lui Graur îi plăcea să facă aşa, o iluminare a maselor prin presă. Scotea informaţia din mediile elitiste şi o ducea acolo către cititorii de toate categoriile. Se învârtea în mijlocul claselor sociale obijnuite, iar apoi urca în saloanele politicienilor şi ale industriaşilor. Îi plăcea să exploreze jurnalistic întreaga societate românească, în complexitatea ei. Putem spune că genul lui preferat era reportajul. Îi plăcea să zugrăvească realitatea în culorile ei naturale“, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median. 
 
Părăseşte „Adeverul” după şapte ani
 
Constantin Graur nu a fost adeptul niciunui partid politic sau al vreunei orientări politice, astfel încât, probabil neînţelegerile privind politica editorială, spun istoricii, l-au determinat ca, după şapte ani petrecuţi la „Adeverul“, să plece pentru o perioadă. Ziarul a fost cumpărat, de la sfârşitul anului 1895, de Constantin Mille, care a păstrat politica editorială antihohenzollern. Constantin Graur, după ce a plecat de la „Adeverul“, a devenit un soi de părinte al jurnalismului în mai multe localităţi din ţară. 
 
„Constantin Graur se mută la Ploieşti, unde, între anii 1900-1903, redactează ziarul «Lumina», apoi, până în anul 1907, se stabileşte la Galaţi, unde scoate cotidianul «Ecoul», gazetele săptămânale «Avântul» şi «Votul universal» şi colaborează la «Dunărea de Jos», publicaţie redactată de Constantin Z. Buzdugan. Constantin Graur a devenit în felul acesta părintele multor generaţii de jurnalişti. I-a şcolit în spiritul jurnalismului de calitate, accesibil tuturor, care zugrăveşte întocmai realitatea“, arată Gheorghe Median.
 
După o serie de discuţii cu directorul Constantin Mille,
care au rămas şi astăzi un mister, Graur, unul dintre cei mai râvniţi ziarişti români de la începutul secolului al XX-lea,după cum spunea Ionel Bejenariu, este adus pe un salariu confidenţial din nou la „Adevărul“, în 1908. 
 
 
Corespondenţă specială de la Viena
 
În 1904, Constantin Mille a înfiinţat şi ziarul „Dimineaţa“, „un organ de informaţiuni şi reportagii“, care să apară cu ultimele ştiri. De altfel, istoricii presupun că Mille l-a readus pe Graur, în 1908, şi pentru reportajele din ziarul „Dimineaţa“. Constantin Graur a fost detaşat în 1914 la Viena, unde a primit funcţia de şef al redacţiei pentru Europa Centrală. Aici, Graur a reuşit să facă una dintre cele mai bune analize jurnalistice ale unui eveniment de amploare mondială, apreciază istoricul Gheorghe Median. Asasinarea lui Franz Ferdinand de către studentul Gavrilo Princip FOTO polpix.sueddeutsche.com
 
„În anul 1914, la 28 iunie, arhiducele Franz Ferdinand este asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip. Automat, Constantin Graur şi-a dat seama de importanţa acestui eveniment şi l-a analizat cum puţini jurnalişti ar fi putut face acest lucru. A strâns opinii, informaţii oficiale, a găsit surse şi a făcut un tablou complet al evenimentelor şi, mai ales, al implicaţiilor acestui asasinat. Mai târziu, în anul 1935, a publicat şi impozantul volum «Cu privire la Franz Ferdinand», în care a făcut o minuţioasă analiză a evenimentelor care au dus la declanşarea Primului Război Mondial, aşa cum a reieşit din articolele trimise de acesta la Bucureşti în acea perioadă“, spune Median. 
 
Constantin Graur a fost singurul jurnalist român care a lansat în presa vremii previziunea declanşării Primului Război Mondial. Totodată, aşa cum este prezentată în lucrarea „Istoria jurnalismului din România în date“, coordonată de conferenţiarul Marian Petcu, Constantin Graur a scris la 15 iulie 1914 prima ediţie specială a unui ziar românesc, bineînţeles, cu reportajul şi analiza sa privind evenimentele de la Sarajevo cu implicaţiile lor asupra Europei. 
 
Ultima redută de la Bucureşti
 
Înainte de Primul Război Mondial, Constantin Graur scria articole prin care milita pentru apropierea României de Antanta (alianţa dintre Anglia, Franţa şi Rusia) şi nu de Puterile Centrale (alianţa dintre Germania şi Austro-Ungaria). Anticipa în textele sale epuizarea rapidă a resurselor de către agresorii Franţei, dar, mai ales, şansele mari de victorie ale armatelor Angliei şi Franţei. 
 
„Constantin Graur a ales, dintre două rele, Imperiul Austro-Ungar şi Rusia, pe cea mai puţin rea. Acesta propovăduia în articolele sale că niciodată Austro-Ungaria nu va da României Transilvania sau Bucovina de Nord. În schimb, spera ca Rusia, presată de Anglia sau Franţa, să cedeze României Basarabia. Totodată, nu dădea mari speranţe Puterilor Centrale. Milita, bineînţeles, pentru apropierea de Antanta. În  1916, a fost mutat de la Viena la Odessa, pentru a transmite ultimele evenimente din zona estică, a posibililor aliaţi“, spunea Bejenariu. 
 
În cele din urmă, România intră în război de partea Antantei, în 1916, dar părăsită de aliaţi, aproape tot teritoriul acesteia este ocupat de trupele germane, austriece şi bulgare. 
 
Doi ani în lagăre
 
Pe 6 decembrie 1916, trupele germane au ocupat  Bucureştiul. Deşi era un jurnalist proantantist, Constantin Graur a venit la Bucureşti, de la Odessa, chiar înainte ca trupele germane să ocupe Bucureştiul, pentru a obţine ultimele informaţii, expunându-se pericolului, deşi din noiembrie 1916, ziarul „Adeverul“ şi-a suspendat activitatea. 
 
„Graur era un jurnalist dedicat total meseriei sale. Nu putea pierde aşa ceva şi, mai ales, trebuia să-şi informeze cititorii. Era un eveniment istoric pe care nu trebuia să-l piardă. A fost, în cele din urmă, prins. A fost acuzat de atitudine proantantistă, arestat şi internat în lagărele de la Săveni, judeţul Ialomiţa, şi Troian, în Bulgaria“, precizează istoricul Gheorghe Median. Pentru cei doi ani petrecuţi în lagărele în care, culmea, realizează şi reportaje, a fost mai târziu, în 1919, decorat cu Legiunea de Onoare de către Guvernul Francez, iar de Guvernul Român – cu Crucea Comemorativă a Războiului. ;
 
15 ani – director la „Adeverul“
 
După război, Constantin Graur ajunge, în mod nesperat, din redactor, director al ziarelor „Adeverul“ şi „Dimineaţa“. Evenimentele au fost ciudate, spun istoricii, şi nelămurite până astăzi. În 1919, Constantin Mille a reluat tirajul, dar, în mod misterios, spunea Ionel Bejenariu, a vândut ziarele în 1920 bogatului industriaş Aristide Blank. „Circula, în vremea respectivă, zvonul că fie Mille era bolnav şi a vrut să se retragă, fie că nu mai avea bani. Cert este că atât «Adevărul», cât şi «Dimineaţa» ajung la societatea «Cultura naţională a lui Aristide Blank», iar apoi, acesta le cedează unui grup de ziarişti“, scria Bejenariu.
Cum arăta sediul Adevărul , după cum apare în almanahul din 1931 a ziarului ”Dimineata”
 
Din acel grup de ziarişti care a preluat „Adeverul“ şi „Dimineaţa“, făcea parte şi Constantin Graur, care a devenit directorul celor două publicaţii. Avea să deţină această funcţie timp de 15 ani. Politica redacţională impusă de Constantin Graur a fost una democratică, spun istoricii, şi a încercat să facă din „Adeverul“ şi „Dimineaţa“ două ziare de ştiri, pentru buzunarul tututor românilor, dar, mai ales, care să-i informeze cu exactitate, fiind în acest fel considerat unul dintre părinţii jurnalismului din România. 
 
În perioada în care Graur a fost director, „Dimineaţa“, de exemplu, ziarul de informaţii şi reportaje, se vindea cu 5 lei, iar politica editorială a lui Constantin Graur o continua pe cea a lui 
Constantin Mille, descrisă în articolul-program al ziarului „Dimineaţa“, apărut în februarie 1904: 
 
„Ce sântem? Ce voim? Niciodată, un ziar n-a avut mai puţină nevoie de a se pierde în explicaţiuni de asemenea fel. Sântem şi voim ceea ce marele public cititor a visat atâta vreme să fim: un ziar care să apară în zori, în calea oricărui cetăţean, din orice colţ al ţării, la vale sau la munte, pretutindeni, şi să-l înştiinţeze de tot ce s-a petrecut de eri până azi, peste zi şi peste noapte, şi să fie la îndemâna şi celui avut şi celui sărac“, scria Constantin Mille. 
 
Un nou sediu pentru ziar
 
Istoricii spun că Graur ţinea, în primul rând, la acurateţe, la libertatea cuvântului şi dorea ca ştirile şi reportajele să cuprindă imagini din toate păturile sociale şi, mai ales, fără orice fel de implicare politică. „În ciuda tuturor problemelor cu care s-a confruntat, mai cu seamă după 1933, când libertatea cuvântului scris a început să fie tot mai mult pusă în pericol, a reuşit să menţină cele două publicaţii în avangarda presei democratice româneşti. 
 
A ridicat şi un nou sediu pentru «Adeverul». A fost perioada de aur a acestor publicaţii şi a jurnalismului democratic românesc“, spune Gheorghe Median. Rivalii ziarului „Adeverul“, cei de la „Universul“, se aflau la doar câteva case depărtare. Constantin Graur a continuat în această perioadă să colaboreze şi să fondeze tot mai multe publicaţii democratice, pentru a contrabalansa, spun istoricii, tendinţa jurnaliştilor de a susţine o ideologie politică sau un anumit guvern. 
 
În numele libertăţii de exprimare
 
Odată cu 1933 şi cu ascensiunea mişcării legionare în România, politica democratică şi antiextremistă a ziarului „Adeverul“ nu era văzută cu ochi buni. Cu atât mai mult de Carol al II-lea, care se pregătea de instaurarea dictaturii personale. Atacurile antisemite, organizate chiar de rivalii de la „Universul“ i-au făcut viaţa aproape imposibilă colectivului redacţional. Constantin Graur nu schimbă însă politica editorială. „Continuă pe linia democratică. Nu face rabaturi şi condamnă liber ce era de condamnat. A sacrificat totul în numele libertăţii de expresie. Era ameninţat, hărţuit, dar a rezistat până la capăt“, spunea Ionel Bejenariu. 
 
Mai mult decât atât, condamnă guvernul Gheorghe Tătărăscu pentru slăbirea statului democratic şi favorizarea instaurării dictaturii carliste. „El însuşi, ignorând pericolele la care se expunea, s-a constituit într-un vehement apărător al democraţiei. Demn de relevat în acest sens este expozeul ţinut în ziua de 7 octombrie 1934, în plină revărsare de ură rasistă, în faţa întregului colectiv redacţional, în care a făcut un necruţător rechizitoriu la adresa acţiunilor antidemocratice ale regimului de atunci şi a chemat la strângerea rândurilor pentru apărarea libertăţii cuvântului“, subliniază istoricul Gheorghe Median. 
 
Moare după trei ani în exil
 
În cele din urmă, în 1936, ziarele sunt acuzate că fac politica evreiască, antina-
ţională, sunt sabotate financiar, iar Graur, rămas fără resurse financiare, nu mai poate face nimic şi vinde „Adeverul“ şi „Dimineaţa“ lui Emanoil Tătărăscu, fratele prim-ministrului. În decembrie 1937, fiindcă ar reprezenta interesele „jidoveşti“ şi „antinaţionale“, ziarele sunt închise de guvernul lui Octavian Goga şi A.C. Cuza. 
 
Constantin Graur pleacă la Paris. „A fost nevoit să plece. A fost ameninţat cu moartea, dar era deja călit cu aşa ceva. Dacă a fost în stare să stea în Bucureştiul ocupat, de ce nu ar mai fi stat acum?!“, preciza Bejenariu. Constantin Graur a murit în exil, la 60 de ani, în 1940. 
 
„Putem afirma siguri că nu facem nicio exagerare faptul că botoşăneanul Constantin Graur a fost unul dintre marii gazetari ai României, extrem de cult, cu mare experienţă de publicist, peste a cărui figură nu se va putea trece când se va scrie istoria presei româneşti“, conchide Gheorghe Median.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările