Cine au fost cu adevărat Horea, Cloşca şi Crişan. Conducătorii răscoalei de la 1784 au fost soldaţi sau constructori de biserici
0
Horea, Cloşca şi Crişan au fost conducătorii cele mai mari şi sângeroase răscoale ţărăneşti din Transilvania. În general, nu se ştiu foarte multe lucruri despre Cloşca şi Crişan, despre vieţile lor înainte de răscoală, doar biografia lui Horea fiind ceva mai cunoscută. O serie de documente şi mărturii scot însă la lumină o parte din viaţa neromanţată a liderilor răscoalei.
În secolul al XVIII lea Transilvania se afla sub stăpânire habsburgică. În plină epocă a luminilor exploatarea iobagilor, după un sistem feudal rigid, continua să fie o realitate cruntă în această parte a imperiului. La fel şi privilegiile acordate pe criterii etnice. Tocmai de aceea în anul 1784 în Transilvania izbucnea cea mai violentă răscoală a ţăranilor iobagi. Ţăranii răsculaţi au făcut prăpăd în toată regiunea incendiind conace nobiliare, dar comiţînd şi atrocităţi greu de crezut. Liderii răscoalei au fost, aşa cum sunt cunoscuţi şi în manualele şcolare, trei ţărani români, Horea, Cloşca şi Crişan.
Nicola Ursu, ţăranul sărac din Albac
Horea, liderul răscoalei, nu avea pregătire militară, şi nici nu a fost o personalitate a comunităţii din care făcea parte înainte de răscoală. A fost un ţăran sărac care construia bisericii dar cu o inteligenţă ascuţită. Se numea de fapt Vasile Nicola Ursu şi s-a născut probabil în anul 1730 în casa unor ţărani amărâţi din Abac, satul Arada, pe Dealul Fericetului. Pe scurt, o localitate din Ţara Moţilor. Nicola Ursu a fost botezat după o veche tradiţie a moţilor, un obicei păgân. Numele acestuia a fost ales după un animal totemic, în acest caz ursul. De altfel, se spune că Horea avea o forţă fizică deosebită. A primit şi numele creştin de Vasile iar mai târziu porecla de ”Horea” fiindcă ştia să cânte bine la fluier. În pădurile din Ţara Moţilor, Horea a învăţat bine să prelucreze lemnul. Tocmai de aceea a ajuns şi constructor de biserici. Biserica de lemn din satul Cizer de pe Dealul Coaste, astăzi în judeţul Sălaj a fost ridicată de Horea, aşa cum arată şi înscripţia constructorului ”Ursu H.”.
Această biserică este considerată ”exemplar rar al arhitecturii româneşti în lemn din Transilvania secolului al XVIII lea”. Totodată se ştie că Horea cunoşta carte. De altfel el a ajuns cunoscut în rândul moţilor pentru jalbele pe care le redacta şi trimitea către autorităţile imperiale prin care ţăranii se plângeau de abuzurile nobililor. Totodată, Horea îi reprezenta pe moţi la instanţele de judecată fiind ştiutor de carte, o raritate în rândul ţăranilor români. Acest lucru i-a crescut mult popularitatea, Horea devenind reprezentant al moţilor la curtea imperială din Viena, unde a ajuns de patru ori ca delegat, în audienţă la împărat. Deşi îşi făcuse o echipă de cioplitori alături de care ridica biserici şi era şi un om cu notorietate, Horea era sărac lipit. ”„Sărac lipit, căci n-avea decât o căsuţă de bârne late de brad, era înzestrat în schimb cu multe cunoştinţe practice, câştigate în viaţa sa agitată şi în călătoriile sale pe la Viena. Se bucura de o imensă popularitate, mai ales printre iobagii comunelor de pe văile Arieşului Mare şi Arieşului Mic”, preciza Ion Abrudeanu, în „Moţii, Calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit”.
În descrierile oficiale Horea era deştept, vorbăreţ şi hotărât. Din punct de vedere fizic ca având o figură lunguiaţă, cu mustaţă şi păr brun-roşcată, ţinută dreaptă şi frunte înaltă. Despre Horea se spune că ar fi avut legătură şi cu masoneria, după peregrinările sale la Viena, unde a luat contact cu reprezentanţii acesteia. Preotul Nicolae Dura, stabilit la Viena scria că Horea ar fi avut legătură cu o societate secretă vieneză, ”Frăţia de Cruce” ceea ce i-ar fi facilitat accesul la curtea imperială dar şi anumite concesii precum cercetarea de către autorităţi a nobililor care au comis abuzuri asupra moţilor. Ba se spune că legăturile lui Horea cu ”Frăţia de Cruce” ar fi fost mai vechi, din perioada când moţul şi-a satisfăcut stagiul militar în armata austriacă. Această organizaţie era susţinută şi de împăratul Iosif al II lea. Horea a fost însă acuzat de cruzime fiindcă ar fi permis atrocităţile cumplite din timpul răscoalei.Vasile Nicola Ursu a murit la 55 de ani, după înfrângerea răscoalei, tras pe roată.
Ioan Oargă din Cărpeniş
Un alt lider al răsculaţilor a fost Cloşca. A fost unul dintre locotenenţii de încredere ai lui Horea. Se numea de fapt Ion Oargă şi s-a născut în 1747 în satul Cărpeniş.Era mult mai tânăr decât Horea dar era un iobag înstărit spune diferite surse. Era căsătorit şi a avut doi copii. Se spune că era mic de statură şi foarte inteligent. A condus cu mult curaj pe răsculaţi. Totodată a călătorit şi el la Viena de trei ori alături de Horea. Avea 37 de ani atunci când a izbucnit răscoala. L-a însoţit pe Horea peste tot şi a fost cel mai apropiat prieten al său. A primit porecla de ”Cloşca” fiindcă ar fi fost hâtru şi bârfitor punând diferite porecle cunoscuţilor. A fost prins în 1784 alături de Horea şi condamnat la cazne. Cloşca a murit la fel ca Horea. A fost tras pe roată. Adică, i-a fost zdrobit trupul, rupt în bucăţi şi expus în diferite părţi pentru a descuraja orice altă posibilă răscoală.
Crişan, fostă cătană imperială
Un alt om de încredere al lui Horea şi un lider militar al răscoalei a fost Marcu Giurgiu zis ”Crişan”. Era originar din Ţara Zarandului, satul Vaca, astăzi judeţul Hunedoara. Moţii i-au spus Crişan fiindcă era originar din zona prin care trecea Crişul Alb. Crişan era iobag, la fel ca Horea şi Cloşca. Provenea însă dintr-o familie cu oarecare educaţie. Mama sa era fiica preotului Giurgiu din Bulzeşti. În mod misterios a luat numele bunicului mai degrabă decât pe cel al tatălui care se numea Golda. Crişan a servit mulţi ani în armata imperială având o bună pregătire militară. Era căsătorit şi avea un copil. Împreună cu familia s-a mutat în satul Cărpeniş. În Cărpeniş l-a cunoscut pe Cloşca. Crişan avea 52 de ani atunci când a izbucnit răscoala. El a fost un adevărat conducător militar al ţăranilor răsculanţi din zona Zarandului şi a luptat împotriva austriecilor şi în Zarand dar şi la Brad sau Hălmagiu. Având pregătire militară a ştiut să coordoneze mai bune mişcările ţăranilor. În acelaşi timp era cunoscut pentru violenţa deosebită a încleştărilor dar şi a prăpădului pe care-l lăsa în urmă. De altfel era cunoscut ca un om curajos, sever, disciplinat şi hotărât. A fost prins în 1784, atunci când Horea a decis întreruperea răscoalei. Crişan a fost trădat de nouă ţărani din Cărpeniş, în frunte cu preotul din sat. După ce a fost interogat de mai multe ori la Alba Iulia, Crişan s-a spânzurat cu nojiţele de la opinci( n.r. şireturile) ştiind ce-l aşteaptă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Povestea eroului mai puţin cunoscut al Răscoalei ţărăneşti din 1784. Cum a fost prins
Se încarcă comentariile...
