Tânăra cu o poveste de viață dureroasă, admisă prima la Asistență Medicală Generală Craiova: „Am văzut ce înseamnă”

Teodora Coleci, absolventă a Liceului Teoretic „Ioniță Asan” din Caracal, a reușit cea mai mare medie de admitere la Facultatea de Asistență Medicală din cadrul UMF Craiova și astfel și-a îndeplinit promisiunea făcută cu 10 ani în urmă, când se afla în cel mai greu moment al vieții ei.

Teodora Coleci a absolvit Liceul Teoretic „Ioniță Asan” Caracal FOTO: arhiva personală

„Sunt oameni care aleg o profesie. Alții aleg un fel de a fi. Pentru Teodora Coleci, absolventă a Liceului Teoretic „Ioniță Asan” din Caracal, alegerea programului Asistență Medicală Generală a pornit din convingerea că îngrijirea unui pacient înseamnă mai mult decât proceduri și tratamente. Înseamnă prezență, empatie și puterea de a inspira încredere atunci când aceasta este cea mai necesară” – sunt câteva dintre cuvintele frumoase cu care UMF Craiova a însoțit comunicarea despre rezultatul Teodorei, aflată printre candidații admiși cu cele mai mari note la programele de licență ale universității.

Acest „fel de a fi”, Teodora l-a construit de-a lungul anilor, mai întâi observându-i pe cei care au îngrijit-o pe ea cu empatie și apoi urmându-le exemplul. Astăzi este o tânără care își dorește mai mult decât orice să le fie de ajutor celorlalți îngrijindu-le sănătatea, iar pentru asta va învăța, spune, cât de mult e nevoie.

„Dorința ei vine din propria experiență de viață. Ea s-a născut cu o malformație congenitală. Și-a petrecut viața mai mult prin spitale, în special la Institutul Inimii de la Târgu Mureș. Acolo și-a petrecut toată copilăria, are trei operații pe cord”, a dezvăluit mama tinerei, pentru „Adevărul”.

Spitalul i-a fost a doua casă mulți ani la rând și acolo i-a văzut pe medici și pe asistenți salvând vieți.

„La ultima operație - a fost un pic mai complicată, a existat un risc de paralizie mai mare, ea era deja mărișoară și realiza anumite lucruri - și-a promis că dacă va trăi și va fi ok... va fi și ea printre acei oameni și-i va ajuta pe alții”, a continuat mama tinerei, cu mari emoții în glas.

Familia Teodorei a trăit primii 10 ani ai fetei cu sufletul la gură, pentru că „nu mi-a garantat nimeni că va trăi, până la ultima operație. Putea să facă stop oricând”, a mai dezvăluit mama.

Copilăria a fost una marcată de precauții. Nu avea voie să facă activități care o solicitau foarte mult fizic, sau care i-ar fi produs emoții mari.

Pentru că părinții - având în vedere deplasările dese la spital și întreaga situație care trebuia susținută financiar - lucrau foarte mult, au adus-o pe bunica maternă să fie sprijinul lor de bază. Astfel, între Teodora și bunica sa s-a dezvoltat o relație cu totul specială, care i-a marcat inclusiv anumite alegeri.

„Profesorii nu au văzut-o niciodată ca pe un caz medical”

Teodora a urmat școala primară, școala gimnazială și liceul la Liceul Teoretic „Ioniță Asan”, un loc la care ține mult și de care s-a despărțit la absolvire cu mari-mari emoții. A întâlnit aici, a mărturisit tânăra, oameni pe care-i va purta în suflet peste tot pe unde o va duce viața.

„A fost o alegere bună. fiindcă profesorii de acolo nu au văzut niciodată ca pe un caz medical. (…) Un profesor bun, excepțional, înseamnă să îmbine cunoștințele științifice cu empatia, cu răbdarea, cu toleranța. Și așa a fost. Au îmbinat tactul pedagogic și pregătirea profesională cu empatia, cu răbdarea, cu toate”, a mai spus mama tinerei.

Părinții au auzit-o pe Teodora spunând pentru prima dată că vrea să devină doctor pe la 3-4 ani, dacă nu char mai devreme. Este vârsta la care copiii își tot schimbă alegerile, dar n-a fost și cazul tinerei din Caracal. Ce s-a schimbat în cele din urmă a fost că a optat pentru Asistență Medicală Generală, care o va pregăti să devină asistent medical și nu doctor. Mama este acum cu mult mai liniștită, pentru că, spune, deși este o facultate solicitantă, cel mai probabil o va solicita pe tânără - care în continuare trebuie să aibă grijă să facă lucrurile cu măsură - mai puțin decât Medicina.

Teodora explică, la rândul ei, că a știut de foarte devreme că ceea ce o împlinește este să-i ajute pe cei în suferință. „Mi-am dorit de mică să fac treaba asta, stând foarte mult prin spital. Am văzut ce înseamnă și cât de mult poate să ajute când un om oferă empatie și e acolo pentru tine și te ajută chiar cu cel mai mic lucru, cu un sfat, cu o vorbă bună. De asta mi-am dorit. Pentru facultate am început să mă pregătesc din clasa a X-a”, a precizat tânăra. Momentul în care a făcut promisiunea de care a amintit mama îl vede foarte clar și acum. „Nimeni nu îmi garanta că o să fie bine și că o să mai fiu după acea intervenție. Și tocmai de asta am promis că dacă voi reuși, voi fi acolo pentru oamenii care trec prin ce-am trecut eu”, a precizat Teodora.

La liceu a urmat cursurile la profil Științele Naturii. Ar avea de menționat mulți profesori care i-au sprijinit visul, așa cum au făcut-o și cu colegii săi, dar o numește în mod special pe profesoara de Biologie. Dorina Gherman. „Mi-a plăcut foarte mult de doamna profesoară. Am spus de multe ori că poate îmi schimbam părerea dacă dădeam de un profesor care nu era atât de implicat și care nu îmi insufla asta atât de mult. Mereu îmi spunea că pot, că o să reușesc, că o să fie bine. Și era acolo de fiecare dată”, a adăugat tânăra.

Visul bunicii, împlinit de nepoată

Din lista lucrurilor pe care și-ar fi dorit să le facă și experiența dureroasă din prima parte a copilăriei a împiedicat-o este studiul naiului. Și-a dorit mult să cânte la nai, însă medicii au spus că i-ar putea agrava situația. A luat în schimb lecții de canto, iar asta a venit firesc. Vocea, spune Teodora, o moștenește de la bunica sa, care îi cânta adesea și care asculta muzică populară, făcând-o și pe ea să iubească folclorul. Și bunica și-a dorit să cânte pe o scenă, dar visul i s-a împlinit doar prin intermediul Teodorei. Tânăra nu doar că a învățat să cânte, dar a și activat într-un ansamblu popular. Când lucrurile au devenit extrem de serioase, de aceea și solicitante, iar efortul a trebuit să-l suplimenteze și la școală, a ales să lase muzica într-un colț al sufletului și să muncească mai mult pentru visul său de a urma o carieră în domeniul medical.

Bunicii îi datorează și pasiunea pentru folclor FOTO: arhiva personală Teodora Coleci

„De la bunica mea a plecat totul. Dacă am fost crescută de ea, mi-a insuflat cumva treaba asta și încă îmi place. Rămâne un hobby pentru mine, deoarece a fost nevoie de multă muncă să ajung aici. Nu pot să le fac pe amândouă în paralel”, și-a motivat tânăra alegerea.

„Vreau să ajung cât mai departe în acest domeniu”

Teodora Coleciu este foarte conștientă că și-a ales un domeniu greu. Pentru asta a făcut însă concesii mai mici sau mai mari încă din anii de liceu. A mai ratat din aniversările și majoratele la care și-ar fi dorit să fie alături de prieteni, dar asta pentru că a contat, întotdeauna, să nu piardă nopțile și să nu se supună unui efort deosebit de intens. Așa că a ales, poate mai des decât și-ar fi dorit, pregătirea unui test sau a lecției pentru ședința de meditație de a doua zi în locul unei petreceri.

Din toată suferința din copilărie Teodora a desprins și o sumedenie de lucruri bune. Este cu mult mai hotărâtă cu privire la ce vrea să facă mai departe, așa cum nu sunt mulți dintre colegii săi de generație, în plus i-a fost mai ușor să înțeleagă, în timpul pregătirii examenului, anumite capitole.

Teodora păstează într-un colț al sufletului pasiunea pentru muzică FOTO: arhiva personală

„Când am ajuns la capitolul de sistem cardiovascular, acolo mi s-a părut totul foarte interesant și am înțeles foarte multe lucruri”, a mai dezvăluit viitoarea studentă.

Planurile sale de viitor sunt concentrate pe carieră. „Îmi doresc să ajung cât mai departe în domeniul ăsta. Aș dori să fac un masterat, dacă se poate și un doctorat. Nu aș vrea să mă opresc aici. Aș vrea să muncesc cât mai mult și să ajung cât mai departe. Există, da, și anumite limite pe care mi le-au trasat medicii. Mi-au spus să nu mă obosesc foarte mult, să dorm nopțile, să nu depun un efort foarte mare, dar deocamdată eu simt că pot”, a mai spus tânăra.