Cât de credincios era Mihai Eminescu. Poetul a vrut să se călugărească, dar în acelaşi timp condamna vehement religia

Multă lume, de-a lungul timpului, s-a întrebat dacă Eminescu era religios. Şi dacă da, în ce credea. Unii specialişti s-au pronunţat privind credinţele religioase ale lui Eminescu şi susţin că opera sa era influenţată de aceste trăiri mistice.

Legătura poetului Mihai Eminescu cu religia este un subiect controversat. Scrierile sale sunt pline de referinţe mitologice, filosofice şi religioase. Eminescu aşa cum arată întreaga sa operă a fost atras mult de filosofia orientală şi în acelaşi timp în poezii precum ”Împărat şi Proletar" condamna religia, considerând-o un jug. Pentru unii, marele poet a fost ateu şi răzvrătit, duşman neîmpăcat al formelor artificiale sau menite să subjuge spiritul şi gândirea liberă. 

Sunt însă şi cercetători care spun că de fapt Eminescu era un credincios, un om ataşat de religia ortodoxă, în care a fost botezat în copilărie, în biseria Uspenia din municipiul Botoşani. De exemplu Theodor Damian, preot, profesor universitar, critic literar şi poet stabilit în Statele Unite susţine mai mult decât atât. Damian spune că în aproape toată opera literară eminesciană se poate distinge profunda credinţă a acestuia în Dumnezeul creştin.

”Faptul că Eminescu credea în Dumnezeu nu mai trebuie demonstrat”

Profesorul şi criticul literar de origine română, Theodor Damian consideră că Eminescu era un credincios în adevărat sensul al cuvântului. Nu neapărat un practicant fervent dar un om care credea cu adevărat în Dumnezeu. ”La o cercetare atentă, un interpret al sintezei eminesciene, un psiholog al religiei, mai ales, ar observa fără prea mare greutate spiritul religios al marelui poet(....) Simpla relatare, cu o incredibilă fervenţă a unor cuvinte ce ţin de domeniul religiei ca: înger,cer,divin,icoană,sfinţenie,candelă, Prea Curată, rai,profet, lumină, rugăciune, şi multe altele dovedesc fără putinţă de tăgadă conştiinţa sa religioasă”, preciza Theodor Damian în lucrarea sa ”Ideea de Dumnezeu în poezie lui Eminescu”. 

Totodată specialistul de pe tărâm american spune că divinitatea apare foarte des în creaţia eminesciană. ”Mai mult decât atât: Eminescu Îl invocă pe Dumnezeu foarte des în poeziile sale, după cum Îl prezintă descriptiv;invocarea însă este rugăciune, este parte a unui dialog cu Dumnezeu”, precizează Damian în aceeaşi lucrare. Pentru a-şi susţine afirmaţiile Theodor Damian exemplifică din poeziile lui Eminescu. De exemplu poemul „De-aş muri ori de-ai muri” în care apar versurile: ”Dar de-i muri tu, înger de palidă lumină-O ce m-aş face-atuncea, mărite Dumnezeu?”. Drept exemplu este dată şi poezia ”Învierea”. 

”Cântări şi laude-nălţăm

Noi ţie, unuia

Primindu-l cu psalme şi ramuri

Plecaţi-vă neamuri

Cântând Aleluia”

Mai sunt apoi aduse ca dovezi, poemele ”Dumnezeu şi om„, ”Din lira spartă”, ”Rugăciune” sau ”Mortua Est”. ”Faptul că Eminescu crede în Dumnezeu nu mai trebuie demonstrat”, precizează Theodor Damian.

Crescut în spiritul religiozităţii

De altfel un argument în plus pentru faptul că Eminescu era adept al credinţei creştine, este educaţia religioasă a acestuia. Este cunoscut faptul că Eminescu a crescut la Ipoteşti în apropierea Mănăstirii Agafton, acolo unde trăiau ca monahii mătuşile sale din partea mamei. Mai precis este vorba despre Fevronia, Olimpiada şi Sofia. Mai mult decât atât tot din partea mamei, Eminescu mai avea doi unchi călugări, Calinic şi Jachift din familia Iuraşcu. Eminescu îşi vizita în copilărie în repetate rânduri mătuşile la mănăstire şi se pare a deprins de la acestea rugăciuni şi noţiuni de dogmă. ” ” La Mănăstirea Agafton a cunoscut Eminescu întâia oară cenobitismul creştin-ortodox şi pravilele lui şi toată trista lui frumuseţe”, preciza Gala Galaction.

Eminescu strângea donaţii pentru mănăstiri

Totodată este cunoscut faptul că Eminescu s-a implicat într-o campanie de strângere de fonduri pentru a-i ajuta pe călugării de la Muntele Athos. În special erau strânse fonduri pentru lăcaşurile de cult unde se aflau şi mulţi monahi români. Mai precis Eminescu s-a implicat personal pentru ajutorarea  Arhimandritul Chiriac, stareţul de la schitul atonit Cotlomus  printr-o campanie demarată în ziarul ”Timpul„. „Acuma pentru întâia dată ne întâmpină o tendenţă într-adevăr vrednică de toată lauda. S.S. Arhimandritul Chiriac, român născut în Botoşani, a întreprins o călătorie prin ţările noastre spre a aduna mai cu seamă cărţi pentru înfiinţarea unei biblioteci la schitul Cotlomuşului, al cărui stareţ este”, scria poetul în numărul din 10 august 1878 al ziarului „Timpul”. 

Eminescu dorea să se călugărească

Totodată în perioada cea mai neagră a existenţei sale, poetul Mihai Eminescu şi-a exprimat intenţia de a se călugări. Dezamăgit de şicanele contemporanilor, de situaţia politică a României din vremea sa, obosit de munca susţinută de la ziarul ”Timpul”, Eminescu se gândeşte tot mai des la călugărie. Înainte cu un an de momentul fatidic al căderii nervoase de la 28 iunie 1883, Eminescu îi scria bunului său prieten Zamfir Constantin Arbore,iredentist şi redactor la ziarul ”Românul”, despre această intimă dorinţă de a se călugări. ”Ştii ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la ”Românul”, eu de la ”Timpul”, şi hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ”, îi scria poetul prietenului său în 1882. De altfel şi după internarea acestuia şi-a exprimat dorinţa de a se călugări la o mănăstire din Bucureşti.

Răzvrătit împotriva formelor religioase corupte

Deşi era prezentat ca un credincios, cu nenumărate dovezi,Eminescu s-a ridicat împotriva corupţiei din cadrul sistemelor religioase, împotriva jugului neştiinţei, a fanatismului şi a întunecimii mistice. Această idee a exprimat-o în poemul ”Împărat şi Proletar” prin versurile 

”Religia-o frază de dânşii inventată

Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug”

Totodată există şi alte referinţe asemănătoare în poezii pesimiste cu mesaj puternic social. ”Eminescu nu este un antireligios, un ateu, cu un revoltat împotriva formelor religioase corupte, sau împotriva manipulării prin religie spre exploatare”, preciza Theodor Damian în lucrarea deja menţionată cu privire la aceste versuri.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri

Povestea celei mai cunoscute fotografii a „poetului nepereche“. Cum a ajuns Mihai Eminescu într-un atelier din Praga

„Controversă“ la Timişoara: un spectacol despre intoleranţă, „marca“ Radu Jude. „E indienii oameni?"