Autosugestie sau puteri magice: cum reuşeau regii Franţei să vindece cu o simplă atingere boli grave, de la epilepsie la tuberculoză sau chiar ciumă

Autosugestie sau puteri magice: cum reuşeau regii Franţei să vindece cu o simplă atingere boli grave, de la epilepsie la tuberculoză sau chiar ciumă

Robert al II lea Capet, cel care, spun cronicile, a fost unul dintre conducătorii care vindecau miraculos FOTO Wikipedia.org

Cronici povestesc despre o putere misterioasă care învăluit timp de câteva secole regii Franţei şi ai Angliei. Se spune că aceştia puteau să vindece cu o singură atingere, fiind mii de mărturii în acest sens. „Adevărul“ vă prezintă explicaţia oamenilor de ştiinţă pentru acest fenomen.

Ştiri pe aceeaşi temă

În Franţa medievală, mii de pelerini mergeau pe urmele regelui. Exista credinţa că este unsul lui Dumnezeu, este de drept divin şi pe deasupra mai are şi puterea de vindeca după modelul christic. Această credinţă a fost perpetuată, spun istoricii, încă din 751, de dinastia carolingiană, care avea nevoie de legitimitate în faţa poporului. 
 
Tot specialiştii, printre care şi renumitul medievist francez Jaques Le Goff, spun că aceste tendinţe de a atribui regilor puterni divine sau miraculoase apar atunci când o dinastie puternică este înlăturată de o dinastie pe moment obscură şi care nevoie de legimititate şi justificare. 
 
Misterul regilor care vindecă a rămas însă nedezlegat. Mii de pelerini medievali se declarau încântaţi că regele i-a atins şi i-a vindecat de cele mai cumplite boli. Principala afecţiune pe care regii din dinastia Capet putea să o vindece era scrofuloza sau, în termenii moderni, un tip de tuberculoză ganglionară, care desfigura. 
 
Cine erau regii vindecători 
 
Despre regii vindecători, un mister al lumii medievale, a scris în principal, Marc Bloch, un istoric francez de renume. El este singurul care a încercat să se apropie dintr-o perspectivă istorică concertată de acest fenomen. I-a numit ”regii taumaturgi”, adică regii-vindecători. 
 
”Regii treceau pe atunci, în toate ţările, drept nişte personaje sacre şi, cel puţin în unele ţări, drept taumaturgi. Secole de-a rîndul, regii Franţei şi cei ai Angliei au «atins scrofulele» - ca să folosim o expresie clasică pe vremuri; trebuie să înţelegem că ei pretindeau să vindece - prin simplul contact al mîinilor lor - bolnavii atinşi de această maladie; cei din preajma lor credeau de obicei în puterea lor medicinală“, scria Marc Bloch în lucrarea sa ”Regii taumaturgi”. Istoricul francez spune că această putere a aparţinut în primul rând regilor din dinastia Capet, începând cu Hugo Capet, rege al Franţei din 941 până 996. Despre el se spune a transmis din tată în fiu acest dar al vindecării. Cei mai celebrii regi vindecători erau însă Robert al II-lea al Franţei(972-1031), Filip I( 1052-1108) şi Ludovic al VI lea (1081-1137). 
 
În perioada lui Ludovic al VI-lea, faima regilor vindecători era atât de mare încât erau organizate pelerinaje. Oamenii bolnavi de pretutindeni veneau să fie vindecaţi de rege. Cronicarul Guibert descrie modul în care era căutat de bolnavi regele Franţei. 

Ludovic al VI-lea, unul dintre cei mai renumiţi regi vindecători FOTO wikipedia.org
 
”Ce spun? Nu l-am văzut pe stăpînul nostru, pe regele Ludovic, folosindu-se de o minune obişnuită? Am văzut chiar cu ochii mei bolnavi suferind de scrofule la gît sau în alte părţi ale trupului, alergînd mai mulţi laolaltă ca să se lase atinşi de el - atingere la care adăuga semnul crucii. Mă găseam acolo, foarte aproape de el şi chiar îl apăram împotriva prezenţei lor neplăcute. Regele îşi arăta totuşi faţă de ei generozitatea sa înnăscută; atingîndu-i cu mîna lui senină, făcea, cu umilinţă, deasupra lor, semnul crucii. Tatăl său, Filip, exercitase şi el cu ardoare aceeaşi putere miraculoasă şi glorioasă”, scria cu exaltare cronicarul. Sunt de mii de mărturii privind puterea vindecătoare a acestor regi. 
 
Faima lor se răspândise în toată Europa. ”Oamenii credeau în realitatea acestei puteri neobişnuite, la Veneţia ca şi în întreaga Italie, şi la nevoie se recurgea la ea; un document care, din întîmplare, a scăpat de distrugere, ne-a păstrat amintirea unor veneţieni cumsecade care, în 1307 - cu 33 de ani înaintea misiunii fratelui Francois - s-au dus în Franţa ca să-şi obţină tămăduirea de la Filip cel Frumos”, scria Marc Bloch. Atât istoricii, cât şi vechii cronicari, spun că aceşti regi capeţieni au ajuns să fie veneraţi pentru puterea lor misterioasă. Acest lucru îl arată şi poetul medieval Claude d'Albon în 1575 în tratatul ”De la maieste royalle”. „Ceea ce i-a ridicat pe regi la o atare veneraţie au fost mai ales virtuţile şi puterile divine ce-au fost văzute numai în ei şi nu şi în ceilalţi oameni", scria acesta.
 
Ce puteau vindeca „regii divini“
 
În pricipal regii capeţieni puteau trata scrofuloza, sau o formă de tuberuloză ganglionară, însoţită de umflături care supurau şi care desfigurau. ”Medicii denumesc astăzi adenita tuberculoasă, adică inflamaţii ale ganglionilor limfatici datorate bacililor tuberculozei”, explica şi Marc Bloch. Istoricii spun că aceşti regi preluau puterea la momentul încoronării, când miracolul se producea, prin ungerea lor ca aleşi ai lui Dumnezeu. Printr-un ritual secret, tatăl, înainte morţii, transmitea fiului acest dar divin. Transmiterea se făcea doar între patru ochi şi cel mai probabil prin gurile deschise ale celor doi. Marc Bloch spune că regii Franţei erau vindecători de mai multe boli, cel puţin aşa reiese din cronicile vremii. Puterea lor vindecătoare, deşi atribuită doar Capeţienilor, dinastie începută de Hugo Capet, ar fi fost mai veche. 
 
„Se povestea în mod obişnuit printre credincioşi că o femeie al cărei fiu, suferind de o febră ce tot revenea la patru zile, zăcea pe patul de suferinţă, se strecurase prin mulţime până la rege şi, apropiindu-se de el pe la spate, îi smulsese - fără ca el să bage de seamă - cîţiva ciucuri de la mantia regală; ea le-a pus în apă şi i-a dat fiului său să bea apa aceea; de îndată febra a scăzut; bolnavul s-a vindecat. În ce mă priveşte, nu pun acest lucru la îndoială. într-adevăr, am văzut eu însumi demoni ce locuiau în trupurile unor posedaţi strigînd numele acestui rege şi, daţi în vileag prin virtutea ce emana dintr-însul, mărturisindu-şi crimele”, scria cronicarul Gontran despre un miracol al regelui Clotar I din anul 497, adică cu aproape 500 de ani mai devreme decât miraculoşii regi Capeţieni. 
 
Despre regii Franţei cronicarii spuneau că putea să vindece toate bolile, nu doar scrofuloză. „Puterea divină i-a acordat acestui om perfect o foarte mare graţie, aceea de a vindeca trupurile; atingînd cu mîna lui prea cucernică rănile bolnavilor şi însemnîndu-le cu semnul sfintei cruci, le scăpa de durere şi de boală", spunea călugărul Helgaud, despre Robert al II lea. Practic analele spun că acest rege, dar şi Ludovic al VI lea şi Filip I ar fi vindecat şi lepra, epilepsia, dar chiar şi ciuma bubonică. 
 
Cum vindecau misterioşii regi taumaturgi
 
Istorcii care au reuşit să pătrundă misterioasa poveste spun că folosind doar mâinile şi făcând semnul crucii făceau să dispară boala.Principalul martor şi cel mai de încredere este abatele şi cronicarul Guibert care îl văzuse pe regele Ludovic al VI lea vindecând la Laon. ”Regele atinge bolnavii şi face deasupra lor semnul crucii; cele două gesturi succesive vor rămîne tradiţionale. Guibert este un martor ocular ce n-ar putea fi recuzat; el l-a întâlnit pe Ludovic al Vl-lea la Laon, poate şi în alte împrejurări; demnitatea Iui de abate îi dădea dreptul la un loc în preajma suveranului său”, scria Marc Bloch.

Eduard I al Angliei a fost unul dintre regii vindecători FOTO wikipedia.org
 
Puterea vindecătoare a fost trecută şi dinastiei engleze, spun istoricii, tocmai prin faptul că mulţi regi ai Angliei fie proveneau din ramura capeţiană, fie s-au căsătorit cu fiice ale regilor Capeţieni, cum a fost cazul regelui Eduard al II-lea la începutul secolului al XIV-lea. În Anglia exista chiar şi un inventar al vindecărilor. De exemplu regele Eduard I (1239-1307) a vindecat 983 de oameni în timpul celui de-al 28 lea an al domniei sale. 
 
Totodată regii Angliei în Evul Mediu aveau obiceiul de a sfinţi inele pe care le dădea supuşilor sub formă de talisman şi panaceu. ”Regii Angliei au fost văzuţi împărţind supuşilor, şi chiar dincolo de marginile statelor lor, nişte inele (acele cramp-rings) care, fiindcă fuseseră sfinţite de ei, căpătaseră, după cum se credea, puterea de a reda sănătatea epilepticilor şi de a le potoli durerile musculare”, scria istoricul francez Marc Bloch.
 
Când şi-au pierdut regii puterea 
 
Istoricii spun că regii Franţei au pierdut această putere odată cu moartea ultimului Capeţian. Este vorba de Carol al IV-lea( 1322-1328), cel mai mic dintre fiii lui Filip al IV lea cel Frumos. După el, Filip Valois nu ar mai fi avut aceste puteri. Tot cronicarii vorbesc despre o provocare pe care Eduard al III-lea regele Angliei i-a făcut-o să vindece oameni în faţa tuturor, tocmai pentru a arăta că este regele legitim al Franţei. Filip a refuzat, dovadă pentru vechii cronicari că puterea a fost pierdută. 
 
După alţi cronicari, puterea de a vindeca a fost păstrată, însă îndepărtarea de Biserică a regilor şi de credinţă i-a făcut să nu mai aibă puteri miraculoase. Un exemplu este cel al regelui capeţian Filip I, care şi-ar fi pierdut puterea în timpul vieţii, din cauza excomunicării din sânul Bisericii. ”Fără îndoială că e vorba de împreunarea de două ori adulterină a lui Filip cu Bertrade de Montfort. Excomunicat ca urmare a acestei crime, se credea că regele fusese lovit de mînia divină cu diverse boli ruşinoase; nu-i deloc uimitor că şi-a pierdut totodată şi puterea de a vindeca”, scria Marc Bloch, inspirându-se din cronica lui Guibert. Viaţa dezmăţată de la curtea Franţei din perioada dinastiei Bourbon, spuneau cronicarii, i-a făcut să-şi piardă puterile.
 
Cum poate fi explicată puterea regilor taumaturgi
 
Până astăzi, nimeni nu are o explicaţie clară asupra puterii acestor regii. Modul lor de a vindeca rămâne un mister. Pe de o parte puterea lor a fost contestată, însă există mii de mărturii ale vremii, în cronici, care atestă acestă putere. Mai mult decât atât, erau renumiţi în toată Europa, mulţi bolnavi mergând în pelerinaj în locurile unde veneau regii Franţei pentru a fi vindecaţi, dar mai ales în ziua încoronării la Saint Denis. 
 
Până şi tratatele de medicină ale vremii, precum cel al lui Gilbert Englezul din secolul al XIII-lea, spun că scrofuloza şi alte boli pot fi vindecate de atingerea regilor francezi şi englezi aflaţi în legătură cu dinastia Capet. Un alt chirurg al vremii, Henri de Mondeville, spune convins că doar regele Franţei poate vindeca anumite boli cu mâna. „Mîntuitorul nostru, Domnul Isus Hristos, exercitând chirurgia cu mîinile lui, a vrut să-i cinstească pe chirurgi, la fel şi întru tocmai, serenisimul nostru suveran, regele Franţei, îi cinsteşte pe ei şi situaţia lor, vindecînd scrofulele prin simplă atingere”, scria acesta. Specialiştii moderni înclină să creadă că era vorba mai mult de puterea vindecătoare a autosugestiei, fiind vorba şi de tehnici de hipnoză pe care le cunoşteau acei regi. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: