Povestea fascinantă a lingvistei care a scris primul dicţionar de pronunţare a limbii române. Ajunsă la 90 de ani, vrea să-şi doneze întreaga avere Bisericii
0La cei 90 de ani ai săi, Ana Tătaru a avut o viaţă de poveste: a fost căsătorită cu un bărbat care a condus Bistriţa în 1945 şi a fost curtată de fiul istoricului Nicolae Iorga. Ana Tătaru a îmbunătăţit comorile limbii române, cu primul dicţionar de pronunţare şi primul dicţionar românesc care utilizează alfabetul fonetic internaţional.
Un film de la care nu-ţi poţi dezlipi ochii, aşa se poate caracteriza viaţa Anei Tătar, o bistriţeancă de 90 de ani, care mărturiseşte într-una dintre cărţile sale autobiografice că încă de când era copil şi-a dorit să aibă o viaţă interesantă. Dumnezeu i-a ascultat dorinţa şi i-a dat o viaţă de roman.
Ana Tătar s-a născut în anul 1927, la Bistriţa. A prins cel de-al Doilea Război Mondial, comunismul, care i-a doborât tatăl, din cauza convingerilor religioase şi a profesiei sale, dar şi democraţia.
Tatăl bistriţencei a fost preotul greco-catolic Vasile Tătar din Bistriţa, care a slujit la cea mai veche biserică din Bistriţa decenii bune. Ana Tătar a studiat engleza la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în anul 1950.
A fost profesoară de liceu la Arad, unde au repartizat-o comuniştii imediat după terminarea facultăţii, din dorinţa de a o ţine cât mai departe de „influenţa” religioasă a tatălui său. În cele din urmă a reuşit să se transfere în Bistriţa, predând română şi engleză la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”, pe care l-a absolvit şi ea.
Parcursul profesional al Anei Tătar nu s-a oprit aici, deşi profesia tatălui său i-a pus multe piedici, fiind chiar alungată din cămin din cauza faptului că părintele său era preot greco-catolic.
În perioada 1958 şi până în 1970, Ana Tătar a fost lector la Catedra de Engleză a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş Bolyai. În 1970, bistriţeanca a emigrat în Germania, unde a lucrat la lector la Universitatea din Mannheim, dar şi la Editura Springer din Heidelberg. La 5 ani de la stabilirea în Germania, bistriţeanca îşi dă doctoratul la Bonn.
După o căsnicie nefericită şi un soţ care a ajuns să o toarne la Securitate după divorţ, Ana Tătar s-a dedicat studiului şi cercetării, casa fiindu-i decorată cu zeci de diplome şi distincţii obţinute după ce s-a „măritat” cu cariera sa. Durerea pricinuită de un mariaj nefericit a fost amplificată şi de pierderea a două sarcini.
L-a vrăjit pe comandantul rus care a condus Bistriţa în 1945
Deşi nu a avut noroc în dragoste, Ana Tătar l-a vrăjit pe comandantul rus Nikolai, care a condus oraşul Bistriţa preţ de câteva luni în 1945. Pe atunci, bistriţeanca avea doar 18 ani. Dragostea celor doi a fost platonică, Ana Tătar revăzându-l după un deceniu şi jumătate, grav bolnav, la Moscova.
„A fost o poveste romantică neobişnuită, care poate că nu s-ar fi putut întâmpla în zilele noastre. Durata peste ani a acestei iubiri nu a fost un fapt divers. Sunt mulţumită că nu s-a pierdut, acoperită de praful anilor”, spune despre relaţia sa cu comandantul rus, care o conducea aproape zilnic spre casă, pe când avea doar o adolescentă.
Povestea s-a încheiat brusc, odată cu plecarea comandantului rus spre patria natală. Cei doi s-au revăzut 15 ani mai târziu, evenimentul fiind extrem de emoţionant. Deşi comandantul rus se căsătorise şi avusese doi copii, pe care îi pierduse, pe unul din cauza bolii, iar pe altul din cauza unui accident de circulaţie, iubirea pe care a simţit-o pentru bistriţeancă l-a urmărit.
„Doar o româncă putea să mă găsească”, i-a spus comandantul bistriţencei, când s-a trezit cu aceasta la uşă, deşi singura informaţie pe care o avea despre el era numele, iar călătoriile în afara ţării în perioada comunistă erau problematice.
Bistriţeanca îşi aminteşte că a fost peţită inclusiv de fiul celebrului istoric Nicolae Iorga. Aceasta s-a căsătorit însă cu un medic stabilit în Bistriţa, care i-a şi facilitat transferul de la Arad în oraşul natal.
Lingvista, la cununia sa cu medicul, care a denunţat-o la Securitate (Foto: Arhivă Personală)
După divorţ, medicul a denunţat-o pe bistriţeancă la Securitate, pentru prietenia sa cu foştii elevi saşi, dar şi pentru corespondenţa sa cu un profesor din Suedia, cu care se împrietenise în Cluj-Napoca, în perioada studenţiei. Aceasta povesteşte într-una dintre cărţile sale autobiografice că a visat noaptea că fostul soţ a turnat-o la Securitate.
Bistriţeanca nu a aşteptat să fie interogată de Securitate, prezentându-se singură în faţa ofiţerilor, care nu au vrut să creadă nici în ruptul capului că aceasta ştia că era anchetată dintr-un vis.
Autoare a primului dicţionar de pronunţare a Limbii Române
Ana Tătar a avut ocazia să participe la concrese ştiinţifice în SUA, Cehia, Germania şi Japonia. În Ţara Soarelui Răsare a fost nominalizată de două ori pentru titlul onorific de „Femeia Anului” pentru numeroasele sale publicaţii şi cercetări din domeniul foneticii şi lingvisticii.
„Am avut mari decepţii în viaţă şi în familie şi atunci m-am orientat spre ştiinţă. La un congres în Statele Unite, doi foneticieni americani au citit descrierea cărţilor mele de pronunţare în limba engleză şi au zis că cum am putut eu, fără aparatele speciale să descriu atât de exact sunetele. M-a ajutat şi urechea mai muzicală foarte bună”, mărturiseşte profesoara.
De-a lungul vieţii, bistriţeanca a publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice şi cărţi despre fonetică şi lingvistică.
Printre acestea se numără şi primul dicţionar de pronunţare a Limbii Române şi primul dicţionar românesc care utilizează alfabetul fonetic internaţional, pentru transcrierea cuvintelor limbii române standard. Despre Limba Română, bistriţeanca spune că o preţuieşte ca pe sfinţi.
„Ce pot să-mi doresc de la alţi oameni? Să preţuiească aşa cum se cuvine limba română, pe care eu o consider sfântă între sfinţii lui Dumnezeu”, spune Ana Tătar, care-şi duce veacul într-un apartament situat la doi paşi de centrul istoric al Bistriţei şi de biserica unde a slujit tatăl său.
Lingvista din Bistriţa, în 1968 (Foto: Arhivă Personală)
Vrea să-şi doneze moştenirea Bisericii Ortodoxe
Credinţa, alături de carieră, au ajutat-o pe Ana Tătar să înfrunte încercările vieţii. Tatăl său a murit pentru credinţă, fiind închis de trei ori. Pentru a scăpa de persecuţia comuniştilor, preotul greco-catolic a trecut la ortodoxie, convins de fiica sa.
Cu toate acestea, preotul a fost închis un an la Gherla doar pentru că a pomenit în timpul unor slujbe numele Papei. După ultima încarcerare, acesta nu a mai fost lăsat să slujească, fiind ulterior tolerat, însă neremunerat pentru munca sa. La scurt timp după ultima eliberare de la Poarta Albă, preotul s-a stins.
Ana Tătar a rămas fidelă credinţei, donând două dintre casele tatălui său Bisericii Ortodoxe. Una dintre ele a contribuit la înălţarea Bisericii „Sfinţii Petru, Pavel şi Andrei”, de pe strada Andrei Mureşanu, din Bistriţa.
Apartamentul unde locuieşte în prezent va ajunge tot la biserică, după ce se va stinge ea. Generoasa bistriţeanca vrea să doneze locuinţa în care îşi duce în prezent veacul Bisericii Ortodoxe, la care a tracut întreaga sa familie, de frica comuniştilor.
Se încarcă comentariile...
