Misterul „afacerii Ioanid“, marele jaf comunist: cum a dispărut o sumă enormă din Banca Naţională şi ce s-a ascuns de fapt în spatele incidentului

Misterul „afacerii Ioanid“, marele jaf comunist: cum a dispărut o sumă enormă din Banca Naţională şi ce s-a ascuns de fapt în spatele incidentului

Securitatea i-a pus pe făptaşi să îşi joace propriile roluri în filmul „Reconstituirea“

Doi profesori universitari, doi ziarişti, un inginer aviator şi un locotenent-colonel de miliţie civilă au jefuit în 1959 Banca Naţională. Jaful a rămas în istorie drept „Afacerea Ioanid“ sau „Cel mai mare jaf comunist“. La cinci decenii, asupra Afacerii Ioanid încă planează misterul.

În 1959, şase persoane mascate şi înarmate au reuşit să jefuiască o maşină a Băncii de Stat a Republicii Populare Române în care se aflau 1.686.000 de lei. Suma furată era echivalentul a peste 250.000 de dolari, o valoare uriaşă pentru acele vremuri. Jaful rămas în istorie drept ”Marele jaf comunist” sau ”Afacerea Ioanid”, după numele autorilor, a fost o premieră în România comunistă.
 
Furtul a declanşat o anchetă fără precedent în miliţie, care a durat mai bine de două luni şi care a implicat mii de interogatorii şi persoane terorizate de Securitate. Pentru prima dată în istorie, după prinderea făptaşilor aceştia au fost puşi să îşi joace propriul rol într-un film numit ”Reconstituirea”, fiind obligaţi  să-şi recunoască vinovăţia în faţa camerelor de filmat. Zeci de scenarii s-au născut în jurul celui mai celebru jaf din perioada comunistă.
 
Filmul evenimentelor
 
În dimineaţa zilei de 29 iulie 1959, zi de salariu, în maşina marca Skoda Station aflată în proprietatea Băncii de Stat a Republicii Populare România erau transportaţi 1.686.000 de lei. Banii erau puşi în doi saci. Autoturismul a oprit pe Calea Giulesti ,chiar în faţa clădirii filialei din sectorul 8 a Băncii de Stat a RPR. Dintr-un taxi marca Moskvici, au coborât patru bărbaţi şi o femeie, mascaţi şi înarmaţi. Au imobilizat şoferul maşinii Băncii, au luat sacii cu bani şi s-au făcut nevăzuţi. 
 
Cele cinci persoane din taxi erau fraţii Alexandru şi Paul Ioanid, soţii Igor şi Monica Sevianu şi Saşa Muşat. Au oprit maşina pe câmp, moment în care au fost văzuţi de un puşti. Copilul a fost cel care a alertat poliţia. La locul indicat pe câmp au fost găsiţi 138.000 de lei, bani pe care tâlharii nu mai apucaseră să îi strângă. Maşina taxi cu care fugiseră a fost găsită în aceeaşi zi, abandonată, pe o stradă în capitală. În ea se aflau 213.000 de lei. Aşa cum avea să reiasă în urma anchetei, fugarii s-a refugiat în locuinţa lui Igor şi au împărţit restul banilor.
Anchetă fără precedent
 
Jaful de la Banca Naţională a declanşat o anchetă fără precedent. Miliţia şi Securitatea au intrat în alertă maximă. Însuşi Gheorghiu Dej se implicase în prinderea făptaşilor, cerând să fie informat zilnic. Se spune că organele româneşti au fost ajutate de consilieri sovietici aduşi din Rusia. Ancheta a durat mai bine de două luni, timp în care Securitatea şi Miliţia au cercetat şi intervievat mii de persoane. 
 
Punctul de plecare în prinderea făptaşilor a fost declaraţia copilului care îi văzuse pe câmp. În baza descrierilor făcute de puşti, s-au realizat portretele robot. 
 
La data de 18 septembrie 1959 şase persoane au fost arestate pentru comiterea jafului de la Banca Naţională. Suma furată a fost recuperată integral şi s-au găsit şi armele pe care făptaşii le aveau asupra lor în momentul comiterii jafului. Spre surprinderea oamenilor legii, cei şase nu erau nişte gangsteri, ci intelectuali care activaseră în rândurile nomenclaturii comuniste.
Intelectuali evrei mascaţi în gangsteri
 
Alexandru Ioanid era locotenent-colonel de Miliţie, cumnatul ministrului de interne Alexandru Drăghici. Ioanid fusese şeful serviciului de criminalistică al Miliţiei. În august, anul jafului, fusese mutat la Ministerul Comerţului. Paul Ioanid era inginer, profesor universitar, cu studii de doctorat la Moscova şi sef de catedra la Academia Militară. 
 
Ca şi fratele lui, era membru de partid. Igor Sevianu era de profesie inginer aviator, fost locotenent de militie. Sasa Musat era profesor universitar de istorie, iar Monica Sevianu era ziaristă la radio. Haralambie Obedeanu, cel care nu fusese la locul faptei, lucrase ca  ofiter la MAI, redactor la "Scanteia" şi era decan al Facultatii de Ziaristică din cadrul Academiei "Stefan Gheorghiu".
 
Cu toţii fuseseră militanţi comunişti înainte de război, iar după instalarea regimului deţinuseră funcţii în aparatul de stat. Toţi şase aveau origini evreieşti. De la data prinderii, până în noiembrie 1959, au fost supuşi interogatoriilor. Dosarul lor a fost trimis la Tribunalul Militar şi s-a judecat pe  23 noiembrie, cu uşile închise. Toţi cei cinci bărbaţi din grup au primit pedeapsa capitală. Femeia Monica Sevianu a fost condamnată la închisoare pe viaţă. Făptaşii au făcut recurs însă apelul a fost respins. 
Puşi să îşi joace propriul rol
 
După finalizare anchetei, Securitatea a realizat un film al faptelor, numit ”Reconstituirea”. Cei şase au fost obligaţi să-şi joace propriul rol, să refacă filmul evenimentelor şi să povestească fiecare mişcare făcută. Ei şi-au recunoscut vinovăţia în faţa camerelor de filmat. Autorii jafului au fost prezentaţi de securişti în film cu totul altfel decât ar fi fost, de fapt, în realitate. Alexandru Ioanid a fost prezentat în film ca "afacerist", Monica Sevianu, drept o femeie cu ”pretenţii de intelectual", iar Obedeanu Haralambie drept un "pretins ziarist". În filmarea comandată de Securitate, cei şase sunt prezentaţi ca amatori ai unor vieţi de huzur.
 
Filmul a fost destinat doar uzului intern şi a fost vizionat de nomenclatura comunistă şi de ziarişti. Pelicula a stârnit nenumărate controverse. Nu se ştie cum au fost convinşi cei şase să accepte să fie filmaţi. Se spune că Securitatea i-ar fi păcălit şi le-ar fi promis pedepse mai mici. Filmul a fost considerat de mulţi o farsă judiciară. 
 
Igor Saveanu, Alexandruş şi Paul Ioanid, Haralambie Obedeanu şi Saşa Musat au fost executaţi la data de 18 februarie 1960 la închisoarea Jilava în Valea Piersicilor. Monica Sevianu, condamnată la închisoare pe viaţă, a fost amnistiată în 1964. A emigrat mai tîrziu in Israel. A murit în 1977. 
 
Teorii şi semne de întrebare
 
În jurul marelui jaf comunist au rămas multe semne de întrebare. De ce ar fi comis un jaf de asemenea proporţii intelectualii evrei, într-o vreme în care în România nu ar fi putut cheltui nestingheriţi o asemenea sumă de bani, fără a atrage atenţia organelor asupra lor? În timpul anchetei, întrebaţi ce aveau de gând să facă cu banii, cei şase ar fi recunoscut că sunt eroi ai mişcării sioniste şi că fondurile erau destinate ajutorării evreilor. S-a spus însă că această variantă le-ar fi fost impusă de securiştii care i-au obligat să vorbească în faţa camerelor despre motivul jafului.
 
O altă teorie care a circulat pe seama jafului de la Banca Naţională a fost cea a înscenării.Alexandru Ioanid tocmai se pregătea să divorţeze de sora ministrului de Interne, Alexandru Drăghici. Când Ioanid, la data respectivă şef al Miliţiei Judiciare, a anunţat că va divorţa, ministrul i-ar fi spus: „Am să te distrug”.  
 
Altă ipoteză care admite tot înscenarea a fost aceea că însăşi Securitatea i-ar fi pus pe cei şase să comită tâlhăria, tocmai pentru că deveniseră incomozi pentru sistem. Se spune că ar fi fost urmăriţi, interceptaţi şi forţaţi să jefuiască banca pentru a fi eliminaţi.
 
”Lică Ioanid avea probleme cu Drăghici. Monica era o reîntoarsă din Israel. Gugu (Igor Sevianu) era şi el „aventurier” şi deci periculos pentru regim. La fel şi Muşat. Paul Ioanid era asociat cu Rusia de care românii voiau să scape când au întors foaia”, scrie doctorul Gheorghe Brătescu, ginerele Anei Pauker în memoriile sale.
Subiect de film
 
Pornind de la filmul Securităţii numi ”Reconstituirea”, regizorul  Alexandru Solomon a realizat în 2004 un documentar intitulat „Marele jaf comunist”. Intervievat în filmul lui Solomon, fostul ”Măcelar de la Interne” Gheorghe Enoiu spunea despre „Reconstituirea” că „scenariul a fost scris chiar de mine”. 
 
Filmul lui Alexandru Solomon a încercat să aducă lumină în afacerea misterioasă din 1959. În peliculă sunt prezentate interviuri cu miliţieni şi securişti, dar şi declaraţii ale apropiaţilor celor şase, care au avut de suferit de pe urma anchetei. Documentarul a fost premiat în 2004 la Festivalul de Film Istoric Franţa.
 
Inspirat de afacerea Ioanid, regizorul Nae Caranfil a realizat în 2014 ”Closer to the moon”, o comedie neagră, care porneşte de la povestea celebrului jaf al Băncii Naţionale a României din 1959. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: