Elena Ghica, cea mai inteligentă româncă din secolul al XIX-lea. Prima feministă a vorbit fluent nouă limbi şi a fost izgonită din Rusia din cauza erudiţiei fenomenale

Elena Ghica, cea mai inteligentă româncă din secolul al XIX-lea. Prima feministă a vorbit fluent nouă limbi şi a fost izgonită din Rusia din cauza erudiţiei fenomenale

Dora d'Istria, prima feministă din istoria României FOTO wikipedia.org

Dora d'Istria a fost prinţesa Elena Ghica, una dintre cele mai remarcabile figuri feminine ale secolului al XIX-lea. A fost prima feministă din istoria României. Pictoriţă, scriitoare, muzician talentat, Dora a fost, pe deasupra, şi prima femeie româncă alpinist.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dora d'Istria a fost pseudonimul pe care l-a ales prinţesa cosmopolită Elena Ghica, pentru a dobândi gloria, graţie talentului şi nu viţei nobile.

Una dintre cele mai erudite şi interesante figuri feminine ale secolului trecut a ales un pseudonim pentru că s-a temut ca nu cumva omagiile admiratorilor să se datoreze mai mult condiţiei sale de prinţesă şi familiei ei decât talentului şi operei create. A fost scriitoare, pictoriţă, prima feministă din istoria României şi prima alpinistă română. Se spune despre prinţesa uitată Dora d'Istria că a vrut tot şi a reuşit să exceleze în tot ce a făcut.
 
Cezar Bolliac a descris-o ca fiind “printre cele mai frumoase femei ale timpului, cu voce de înger deşteptător”. Nicolae Iorga  a recunoscut că e de uimit câte cunoştinţe se adunaserã în mintea acestei excepţionale femei şi cu câtã uşurinţã le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bãtãlie de dat”.
 
Elena Ghica, cea care avea să aleagă pseudonimul Dora D`Istria, în locul numelui real, s-a născut în Bucureşti pe 3 februarie 1828, fiind prima dintre copiii lui Mihalache Ghica, nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Mama ei a fost Catinca Ghica prima femeie româncă care a publicat o carte tradusă din limba franceză şi numită “Pentru educaţia copiilor”. Prinţesa Elena a crescut într-un mediu propice pentru  dezvoltarea intelectuală. S-a spus despre ea că a fost un copil minune.


A vorbit fluent nouă limbi străine

La numai  cinci ani învaţa deja limbile  greaca, latina, franceza, italiana, engleza şi germana. La 11 ani a scris prima nuvelă, iar la 14 ani traducea ”Iliada” lui Homer în limba germană. Pictoriţă cu talent înnăscut, Elena şi-a expus primele tablouri la vârsta de 16 ani. A studiat şi a ajuns să vorbească fluent nu mai puţin de nouă limbi străine: italiană, engleză, germană, franceză, română, greacă, latină, rusă şi albaneză .
 
A fost nevoită să părăsească ţara la 14 ani şi să plece cu familia în străinătate. Perioada adolescenţei şi-a dedicat-o studiilor. A studiat la Viena, Veneţia şi Berlin. S-a întors în ţară, la Iaşi, împreună cu familia la vârsta de 21 de ani, într-o scurtă vizită.
 
L-a vrăjit cu frumuseţea ei pe ofiţerul rus Alexandr Kolţov Masalski, care a văzut-o la un bal. Elena Ghica s-a căsătorit în 1849, la Iaşi, şi a părăsit ţara cu soţul rus pentru a se stabili la Sankt Petersburg. Se spune că frumuseţea Elenei i-a uimit pe ruşi. Prinţesa româncă, care picta extraordinar, a câştigat în Rusia un premiu la concursul de peisaje organizat de muzeul Ermitaj.


Izgonită din Rusia pentru nonconformism

Ideile liberale ale eruditei prinţese nu i-au făcut însă viaţa bună în Rusia. ”Dora D`Istria urmă pe bărbatul său în Rusia unde a stat vreo 5-6  ani până când în timpul războiului din Crimea, opţiunile sale foarte liberale făcură pe miniştrii să-i spună neted că altă ţară, nu imperiul lui Nicolae I s-ar potrivit mai bine cu obiceiurile şi pornirile spiritului ei”, scrie Ionescu Gion în ”Portrete istorice”, în capitolul alocate prinţesei Ghica.
 
Intervenţiile prinţesei în viaţa politică, comentariile liberale şi nonconformismul acesteia i-au atras duşmani. Se spune că la Sankt Petersburg, prinţesei românce i s-ar fi spus „politica, dacã se poate, sã nu vã mai intereseze”. A preferat să plece din ţara în care nu-şi putea exprima liber ideile. Nu a divorţat şi, oficial, a rămas principesa Kolţov-Masalski. Pentru lumea artistică, după separarea de soţ şi de Rusia, va fi Dora D`Istria.


De ce Dora D`Istria?

S-au făcut multe presupuneri în legătură cu numele ales de prinţesă pentru cariera literară. Se spune că a ales Istria pentru că ar fi vrut să-şi sublinieze apartanenţa balcanică, familia sa având origini albaneze. S-a mai spus că ”Dora” ar veni de la cuvântul ”dor” şi poate acesta a fost modul în care prinţesa, care a trăit departe de ţară, a vrut să-şi exprime sentimentele constante de dor faţă de patria sa şi de neamul românesc pe care l-a promovat pe meleaguri străine.


Prinţesa alpinistă

Dincolo de activitatea artistică, Dora D`Istria a avut o viaţă aventuroasă, fiind o femeie activă, curajoasă, atrasă de nou şi cunoaştere. În aprilie a plecat în Elveţia şi a escaladat  vârful Moench (4105m). A înfipt în vârf steagul României devenind astfel una prima alpinistă româncă şi una dintre primele femei alpiniste din lume. A vizitat Italia şi a urcat pe Vezuviu. Fire activă, pe lângă alpinism a practicat tirul şi călăria.  


A militat, prin scris, pentru drepturile femeilor 

Scrisul a fost domeniul care a consacrat-o pe prinţesa româncă în srăinătate. A abordat domenii vaste, scriind cărţi despre folclor, despre situaţia femeilor din Orient, istorie, artă. A scris articole şi studii despre literaturã, geografie, istorie, artă la publicaţii de renume din străinătate. S-a spus despre Dora d'Istria că a fost şi un jurnalist strălucit. A fost o luptătoare pentru drepturile femeilor. 
 
Pentru că a militat pe alte meleaguri, activitatea de feminista a prinţesei este mai puţin cunoscută în România, deşi a fost prima femeie  din ţară  care a luptat pentru emanciparea femeii.Cea mai cunoscută lucrare a sa a apărută în 1869 şi s-a numit “Despre femei de o femeie”. Cartea prezintă statutul femeii, situaţia materială şi socială a femeilor şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii.
 
Feministă convinsă, Dora a susţinut că femeile sunt egale bărbaţilor, între-o epocă în care astfel de idei păreau extravagante. A pledat chiar pentru superioritatea femeilor în anumite domenii. Tot pentru drepturile femeilor a militat şi în “Les femmes en Orient”, carte apărută în 1859. A publicat, de-alungul carierei sale de scriitoare, în şase limbi: franceza, italiana, greaca, rusa, germana şi engleza. Scrise departe de ţară, lucrările sale nu au fost traduse în română.



Şi-a lăsat averea Primăriei Bucureşti
 
Se spune că deşi nu şi-a trăit viaţa în ţară şi nu a creat pe meleaguri româneşti , prinţesa nu  a gândit niciodată că nu ar aparţine  ţării natale. Cea mai mare parte a vieţii sale a trăit-o în Italia, la Florenţa. 
Cea mai erudită prinţesă pe care a avut-o România a murit pe 17 noiembrie 1888, în  casã din Florenţa, numită Villa D`Istria.

”Prin testamentul olograf ce s-a găsit după moarte, Dora D`Istria, după mici legături lăsate fraţilor şi servitorilor săi, instituie moştenitoare a averii sale din România pe Primăria Bucureşti, însărcinează pe Primăria Florenţa a vinde Villa D`Istria în folosul institutului de surdo-muţi”, explică Ionescu Gion în ”Portrete Istorice”.
 
Şi-a lăsat averea Primãriei din Bucureşti cu menţiunea de a fi folosită pentru administrarea spitalului Pantelimon, unitate care a fost ctitoria familiei Ghica. La dorinţa sa a fost incinerată, iar cenuşa sa a fost depusã la Cimitirul “Trespiana” din Florenţa. A lăsat în urmă o moştenire spirituală importantă care, din păcate, semenilor din ţara sa le-a fost mai puţin cunoscută.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările