Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Teleormanul, un judeţ îmbătrânit, sărăcit şi depopulat

Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Teleormanul, un judeţ îmbătrânit, sărăcit şi depopulat

În cei 25 de ani care s-au scurs de la Revoluţia din 1989, Teleormanul s-a schimbat odată cu România. Primul sfert de secol de după Revoluţie găseşte judeţul mai sărac, mult depopulat şi îmbătrânit.

Ştiri pe aceeaşi temă

Anii 90 s-au derulat şi în Teleorman, ca de altfel în tot restul ţării,  sub semnul tranziţiei spre economia de piaţă. O perioadă de care au profitat cei care au îndrăznit să se avânte în noutatea economiei de piaţă. Primii ” afacerişti” din reşedinţa de judeţ au deschis primele consignaţii, un miraj pentru cumpărătorii obişnuiţi cu galantarele goale din perioada comunistă, pentru care marfa din afară fusese ani buni o raritate. Primul magazin de acest gen a apărut în hala de la etajul 1 al Pieţei Centrale din Alexandria. ” A fost locul în care am văzut pentru prima dată la vânzare blugi aduşi din Turcia. Se vindeau în general haine, săpunuri, parfumuri, marfă adusă din afară. Nu era chiar pentru toate buzunarele”,îşi aminteşte Vasile Stancu,  un alexăndrean care a prins perioada de tranziţie.  După prima consignaţie au apărut şi altele şi încet, în oraş, marfa adusă ” din afară” a început să-şi facă apariţia în aproape toate cartierele.  ” Pe lângă marfa de la turci, au început să apară produsele chinezeşti. Tricouri din China, o raritate până atunci. Parfumuri şi săpunele din Bulgaria şi multe haine , cam asta vindeau primele consignaţii”,îşi mai aminteşte alexăndreanul.
 
După primii cinci ani de la Revoluţie, mici afacerişti alexăndreni au prins curaj şi au deschis primele magazine de cartier, majoritatea cu profil alimentar.
 
Primul supermarket, botezat de patron după propriul nume -” Vâjăială” a apărut înainte de anul 2000.
Primii ani de după Revoluţie au fost pentru majoritatea alexăndrenilor un miraj al noutăţii. Un miraj de care s-au bucurat cei peste 150.000 de salariaţi cu un venit stabil, pe care îi avea judeţul la începuturile anilor 1990. 
 
Primele semnele ale depopulării
 
Primele semne ale depopulării judeţului au apărut odată cu închiderea fabricilor şi întreprinderilor funcţionale pe vremea comuniştilor. Odată cu pierderea locurilor de muncă, teleormănenii au început să migreze. Unii către capitală, alţii la ţară , reprofilându-se către munca câmpului, iar alţii în străinătate.
 
Populaţia judeţului s-a redus cu 24% din 1992, până în prezent. Potrivit datelor recensământului din 1992, în Teleorman trăiau 483. 840 de persoane. În 2011, judeţul mai număra doar 360. 178 de locuitori.
 
Cum au ajuns Turnu Măgurele şi Zimnicea zone defavorizate
 
După 1990 cele mai importante fabrici din Turnu-Măgurele - combinatul chimic Turnu SA, producătorul de motoare electrice Electroturris şi producătorul de textile Imperial au disponibilizat  câteva mii de oameni. Se estimează că în perioada 1990-1995, 6000 de locuitori din Turnu Măgurele şi comunele apropiate, care lucrau la întreprinderile amintite mai sus, şi-au pierdut locurile de muncă.
 
Rata şomajului a ajuns în anii 1999 la Turnu Măgurele 24%. Cauza prinicipală a constituit-o închiderea  combinatul chimic Turnu SA, care avusese la începuturile anilor 90,  6.100 de salariaţi. Cum combinatul asigura jumătate din locurile de muncă din oraş, odată cu închiderea lui, jumătate dintre salariaţii turneni au dispărut, motiv pentru care Turnu Măgurele a fost propus pentru statutul de zonă defavorizată.
 
Zimnicea este un alt oraş în care întreprinderile dependente de susţinerea statului au fost sortite falimentului după 1990. Aşa au dispărut Uzina de Ţevi, Fabrica de Panglici, Fabrica de Zahăr şi oraşul a ajuns să numele puţin peste 3000 de salariaţi dintr-un total de aproximativ 15.000 de locuitori. Peste 8000 de salariaţi, arată statisticile, existau în Zimnicea, înainte de 1990. Zona a fost declarată defavorizată.
 
De ambele oraşe se leagă numele afaceristului Ioan Nicolae, care a profitat de economia de piaţă şi a cumpărat rămăşiţele industriei.La Turnu Măgurele, Nicolae  a transformat Combinatul de Îngrăşăminte Chimice în Donau Chem, iar la Zimnicea, sub sigla Interagro, Nicolae a construit un adevărat imperiu. Ca nivel de trai, zonele rămân defavorizate la un sfert de secol de la Revoluţie.
 
Fabrici închise, oameni de drumuri
 
Nici restul oraşelor din Teleorman nu au scăpat neafectate de tranziţia către economia de piaţă. La Alexandria s-au închis de-a lungul timpului mai multe fabrici importante. Cele care au rămas să susţină economia, şi-au redus drastic numărul de angajaţi. Producătorul de confecţii Altex Alexandria, cu circa 1.400 de angajaţi s-a privatizat în 1999 şi s-a închis după şase ani. Rotrico Roşiorii de Verde din Teleorman,producător de textile şi perdele, care număra peste 1.100 de angajaţi înainte de 1999, a intrat în lichidare în anul 2005. Tot în lichidare a ajuns şi fabrica de bere din Roşiorii de Vede, care număra înainte de Revoluţie câteva sute de angajaţi
 
Alte companii au fost preluate de investitori străini, dar nici acestea nu au reuşit să păstreze numărul de salariaţi. Cea mai importantă întreprindere din Alexandria, SC Koyo, fosta fabrică de rulmenţi avea înainte de 1999 4.600 de salariaţi. A ajuns să aibă puţin peste 1000, după multe valuri de disponibilizări. Germino Alexandria din aceeaşi localitate, firmă de morărit cu peste 1.000 de angajaţi în anul 1999, mai numără puţin peste 100 de angajaţi. 
 
Recensământul din 2011 a scos la iveală faptul că numărul de locuitori ai oraşului Alexandria din Teleorman a scăzut cu 16,6% în ultimii nouă ani.
 
Judeţ al angajaţilor la stat
 
După 25 de ani de la Revoluţie, Teleormanul mai numără aproximativ  48.000 de salariaţi. Peste 4000 sunt dascăli care lucrează în învăţământul preuniversitar de stat. Alte câteva mii de salariaţi activează tot în sistemul bugetar. În topul meseriilor din Teleorman urmează agricultorii şi croitorii. 
Potrivit datelor statistice economia din Teleorman este susţinută de  aproximativ 5.600 de societăţi comerciale. Se estimează că în sistemul privat activează aproximativ 29.000 de salariaţi.
 
Pensionari şi şomeri
 
Închiderea fabricilor şi lipsa investitorilor care să creeze noi locuri de muncă  au dus la creşterea ratei şomajului. Aşa a ajuns Teleormanul fruntaş la şomaj, în topul naţional, având în 2014 o rată de peste 10%. 
În vreme ce rândurile şomerilor s-au îngroşat de la un an la altul, a crescut şi numărul pensionarilor. Se estimează că în judeţ există 127.000 de pensionari ,dintre care 32.000 agricultori. Judeţul numără în prezent peste 17.000 de şomeri.
 
Nivel de trai scăzut
 
În Teleorman se găsesc unele dintre cele mai puţine locuinţe dotate cu instalaţii de canalizare. Doar 38,5% dintre gospodăriile existente în judeţ au băi în interior. Datele care au reieşit în urma recensământului din 2011 plasează judeţul pe locul patru în topul judeţelor care stau cel mai prost la acest capitol. 
Salariul mediu din Teleorman este o altă oglindă a nivelului de trai. Câştigul salarial mediu net la nivel judeţean a fost de circa 1190 lei în 2014.  Teleormănenii câştigă  în medie cu aproape 500 lei mai puţin comparativ cu conaţionalii lor. În procente diferenţa reprezentând aproape 30%.
 
Locurile de distracţie din trecut, ruine în prezent
 
Arhitectural, oraşele judeţului nu s-au schimbat foarte mult faţă de perioada comunistă. Exceptând puţinele blocuri ANL construite după Revoluţie şi şi mai puţinele clădiri de instituţii apărute în ultimii 25 ani, majoritatea oraşelor păstrează aceeaşi arhitectură rămasă din fostul regim. Magazinele, reclamele, buticurile şi cârciumile sunt, în linii mari,  noutăţile apărute în ultimii 25 de ani la acest capitol. În reşedinţa de judeţ Alexandria , au rămas drept amintiri ale felului în care îşi petreceau alexăndrenii timpul liber pe vremea lui Ceauşescu, cele două ruini ale cinematografului Patria şi ale Grădinii de Vară.
Cinematograful Patria, funcţional până la începuturile anilor 90, zace acum în paragină. Acesta este locul în care, în perioada fostului regim, rulau filme la preţuri pentru orice buzunare. Grădina de Vară este locul în care alexăndrenii vizionau ultimele film în aer liber, pe toată perioada sezonului cald.  Amintire din vremea fostului regim este şi pavajul pietonal din centrul oraşului, zona de promenadă şi înainte de 1990 , şi acum. 
 
Teleormănenii nu se mai căsătoresc
 
Transformările prin care a trecut judeţul în ultimii 25 de ani au dus şi la schimbări de mentalităţi. Teleormănenii par să-şi fi pierdut de-alungul anilor interesul faţă de instituţia căsătoriei. Aşa se explică cifrele statistice , potrivit cărora în 2012  numărul de căsătorii a scăzut cu peste 60% la sută faţă de 1990. 3586 de căsătorii se înregistrau în judeţ în 1990. Doar 1377 de cupluri au trecut pe la Starea Civilă în 2012, potrivit datelor puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică pentru intervalul 1992-2012.
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: