Cât de frumoasă era, de fapt, frumoasa Domniţă Ruxandra? Un prinţ cazac a devastat Moldova doar ca s-o ia de soţie

Cât de frumoasă era, de fapt, frumoasa Domniţă Ruxandra? Un prinţ cazac a devastat Moldova doar ca s-o ia de soţie

Domniţa Ruxandra, într-o reprezentare iconografică de la Mănăstirea Argeşului

Domniţa Ruxandra, fiica domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, a rămas celebră în istorie pentru frumuseţea sa, dar şi pentru destinul tragic. A avut nenumăraţi peţitori şi s-a căsătorit cu un fiu de cazac, după ce oastea acestuia a atacat Moldova.

Ştiri pe aceeaşi temă

Frumuseţea şi rangul domnesc nu i-au garantat Ruxandrei fericirea, ba din contră, au făcut-o atât de râvnită încât Moldova condusă de tatăl său a fost atacată şi pârjolită de peţitorii care voiau morţiş mâna domniţei.
 
Destinul tragic al Domniţei Ruxandra a început în 1632 la Iaşi. Aici s-a născut Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu şi a primei sale soţii, Doamna Tudosca.  A rămas orfană la numai 10 ani. Cea de-a doua soţie a lui Vasile Lupu, Ecaterina Circaziana s-a ocupat de educaţie fetei până la vârsta de 13 ani. ”Toţi care au cunoscut-o pe Ruxandra au spus de ea că era pe atât de deşteaptă şi de cultivată, pe cât era de frumoasă. Domniţa Ruxandra era copilul cel mai drag, cel mai răsfăţat şi cel cu care se mândrea cel mai mult Vasile Lupu” notează C. Gane în biografia Domniţei Ruxandra cuprinsă în volumul ”Trecute vieţi de domne şi domniţe”. 
Se spune că ambiţiile voievodului nu aveau margini în ceea ce priveşte viitorul frumoasei Ruxandra. Vasile Lupu visa să-şi mărite fiica cu un rege sau cu un împărat.
 
La vârsta de 9 ani ai copilei, au apărut deja primii peţitori, spun cronicile. Unul dintre aceştia a fost dragomanul Veneţiei la Constantinopol, cu care domniţa a fost logodită, fără a mai urma însă o căsătorie.
 
Trimisă zălog la turci la vârsta de 13 ani
 
După ce Vasile Lupu şi-a căsătorit fiica cea mare cu prinţul Ianuş Radziwill, unul dintre cei mai mari nobili polonezi ai vremii , şi-a atras aversiunea Curţii Otomane. Turcii, neîncrezători în domnul Moldovei, i-au cerut acestuia un zălog, drept garanţie că le va rămâne supus. Cum fiul cel mic, Ştefăniţă avea doar doi ani, iar restul fetelor se măritaseră, Ruxandra a fost singura garanţie pe care Vasile Lupu a putut să o trimită la Constantinopol. În 1645, Domniţa Ruxandra este trimisă drept garanţie la Constantinopol unde rămâne vreme de trei ani în grija sultanei Kiosem, o femeie cultivată şi importantă , despre care se spune că a avut o influenţă pozitivă asupra educaţiei domniţei care avea doar 13 ani.
 
Ruxandra revine în Moldova, la curtea tatălui său în 1649, după ce Vasile Lupu o răscumpără cu importante sume de bani şi cu promisiunea de fidelitate către imperiu otoman. Domnitorul o aduce în ţară cu gând să o mărite.
 
Intenţiile lui Vasile Lupu au fost de a o mărita pe Ruxandra când aceasta se pregătea să împlinească 18 ani cu Sigismund, fiul al doilea al lui Gheorghe Rakocsy I, principele Transilvaniei, Domnitorul Moldovei voia să-şi vadă fata regină şi avea speranţa că pretendentul ei va urca pe tronul Poloniei. Domnitorul Moldovei s-a înţeles cu Rákóczy I, în vederea căsătoriei Ruxandrei cu Sigismund, însă căsătoria nu era una agreată de curtea de la Constantinopol care l-ar fi cerut ” zălog” pe Ştefăniţă. În final, Vasile Lupu a renunţat la ideea căsătoriei, de teama că-şi va pierde fiul cel mic.
 
Un şir lung de peţitori
 
Pentru că frumuseţea Ruxandrei era deja vestită în ţară şi peste hotare, la porţile Moldovei au început să bată şiruri întregi de peţitori. A fost cerută în căsătorie de un conte polonez şi mai apoi de cazacul Dumitru Wisznowiecki, un om foarte bogat şi influent în Ucraina. Cel din urmă a bătut drumul până la curtea lui Vasile Lupu, ca om de rând, pentru a se convinge dacă Ruxandra este într-adevăr atât de frumoasă pe cât i se dusese vestea.

Wisznowiecki văzu pe Ruxandra, o iubi ca un nebun, însă nu fu iubit de ea. Toate strădaniile lui fură zadarnice. Domniţa nu vru să audă de dragostea acestui necunoscut, care nu-i plăcea. Când destăinui într-adevăr cine era-după multă vreme-fu prea târziu. Ruxandra era poate prea mândră pentru a se mărita cu un prinţ pe care î respinsese înainte de a şti cine este”, notează C. Gane în capitolul dedicat Domniţei Ruxandra din cartea ” Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
 
Cerută de nevastă de un fiu de cazac
 
Ruxandra a fost cerută în căsătorie în 1650 de Bogdan Hmielniţki, hatmanul cazacilor care o voia pe frumoasa doamnă din Moldova, soţie pentru fiul său Timuş. Vestea de peţit nu i-a picat deloc bine domnitorului Vasile Lupu, care încă îşi mai visa fiica nevastă de rege sau domnitor, nicidecum de cazac. ”Se ştie exasperarea bietului Vasile Lupu când primii pe solii hatmanului Bogdan cerându-i fata pentru fiul său. El care visase pentru ea regi şi împăraţi, să şi-o dea acum după un necioplit de cazac”, mai susţine C. Gane.
 
Moldova a fost atacată de peţitorul domniţei
 
Vasile Lupu a respins cererea în căsătorie  invocând faptul că  turcii nu ar permite căsătoria. Peţitorul nu a acceptat refuzul şi i-a trimis domnitorului Moldovei un răspuns prin care îl anunţa că fiul său Timuş va veni să-şi ridice nevasta, pe domniţa Ruxandra, cu ”o sută de mii de nuntaşi”.
 
” Şi se ţinut de cuvânt. În septembrie 1650 intrară întâi tătarii în Moldova şi, scurt după aceia, veni şi armata Cazacilor. Curtea domnească, zăpăcită, se răzleţi. Doamna Ecaterina, Domniţa Ruxandra, fiul şi fraţii voievodului, fugiră de se închiseră în Cetatea Neamţului, iar Vasile Lupu el însuşi s-a mutat din Iaşi, în nişte poeni, în codrul Căpoteştilor”, mai susţine istoricul C. Gane.
 
Cazacii şi tătarii au atacat Moldova, au ars satele şi au jefuit Iaşiul. Vasile Lupu s-a văzut nevoit să-i trimită peţitorului un răspuns favorabil la cererea în căsătorie. A încercat să caute sprijin la Curtea Otomană şi la polonezi, dar nu a găsit. În final, pe 26 august 1652 Timuş a plecat către Iaşi cu 3.000 de nuntaşi, un car de druşte şi 40 de care cu sare. Vasile Lupu a încercat până în ultimul moment să amâne nunta fiicei sale cu fiul de cazac. A înscenat chiar un atac împotriva lui Timuş cu ajutorul generalului polonez Martin Kalinovschi, pe care l-a rugat să-i taie calea viitorului ginere. Oamenii polonezului au fost învinşi însă de cazaci, iar Timuş a ajuns în cetatea Modovei să-şi ia nevasta.
 
În ciuda opoziţiei manifestate de domnitorul Moldovei , Vasile Lupu, împotriva căsătoriei, se spune că Domniţa Ruxandra l-ar fi plăcut pe mire ” un flăcău tînăr, stricat de vărsat, nu tocmai mic, destul de voinic şi grosolan” .

Potrivit cronicilor,  nunta a avut loc pe 1 septembrie 1652, iar pe 6 septembrie Domniţa Ruxandra a părăsit curtea domnească părintească şi a plecat cu noul soţ în Ucraina. 

A rămas văduvă la un an de la nuntă

Căsnicia  frumoasei domniţe a fost una de scurtă durată. La un an de la nuntă, Timuş a a fost ucis în luptă, iar Ruxandra care tocmai născuse doi gemeni, a rămas văduvă. ”Atâtea griji pentru creşterea ei, atâta zgucium înainte de  nuntă pentru a-i da poate şase luni de fericire, alte şase luni de îndoială şi apoi, în floarea tinereţii, să o izbească deodată soarta atât de crudă, încât nu-i mai putea lăsa nici iluzia unei fericiri viitoare”, mai notează istoricul C. Gane.
 
Văduva Domniţa Ruxandra  a rămas în grija soacrei şi a lui Iurie, fratele lui Timuş. Socrul i-a dăruit cetatea Râşcovului, pe malul Nistrului, unde Ruxandra a rămas singură pentru o perioadă lungă de timp. Se spune că mulţi peţitori au bătut la porţile cetăţii Râşcovului, însă domniţa nu a vrut să audă de căsătorie. Unul dintre cei care au cerut-o de nevastă a fost nepotul lui Mihai Viteazul, fiul lui Nicolae Pătraşcu şi al domniţei Ancuţa.

Prizonieră sau autoexilată în Ucraina
 
Vasile Lupu a insistat ca fiica lui să revină în ţară, însă se spune că Ruxandra ar fi refuzat. Legenda spune că, în 1660, însuşi fratele ei Ştefăniţă, care ajunsese domn al Moldovei între timp, a venit în Ucraina pentru a-şi convinge sora să revină în ţară. În jurul vieţii Ruxandrei, rămasă văduvă, s-au creat o serie de legende. Se spune că domniţa n-ar fi rămas tocmai de bunăvoie în Ucraina şi că, de fapt, ar fi fost ţinută ostatică. ” S-ar putea ca fata lui Vasile Lupă să fi rămas la Râscov nu de bună voie, ci silită ca prizonieră a cuiva şi, ca atare, fratele ei, Ştefăniţă, a venit la cererea ei s-o scape din închisoarea în care o ţinea un bărbat cu de-a sila”, comentează istoricul C Gane.
 
Legenda Crucii Domniţei
 
Abia după moartea cumnatului său Iurie, la 20 de ani de la căsătoria cu Timuş, Ruxandra a revenit în ţară. Domniţa Ruxandra s-a stabilit în 1666 la moşia Deleni din judeţul Botoşani, o bucată de pământ primită moştenire de la tatăl său. Viaţa domniţei nu a fost nici aici lipsită de incidente, pornite tot de la pretendenţi atraşi de frumuseţea ei. O legendă despre Crucea Domniţei de la Deleni spune că, într-una din zilele în care Ruxandra a ieşit la plimbare, a fost atacată de boierul Crupenschi, vecin de moşie. Oamenii domniţei s-au luptat cu cei ai boierului şi i-au înfrânt. În semn de mulţumire pentru Dumnezeu, că a scăpat-o nevătămată din atac, Ruxandra a făcut Crucea de Piatră.
 
Decapitată în Cetatea Neamţului
 
Se spune că Ruxandra a trăit până la finalul vieţii în anonimat. A părăsit moşia Deleni, fugind din calea năvălitorilor cazaci, iar  în anul  1686 s-a refugiat în cetatea Nemţului, unde şi-a găsit sfârşitul tragic. Cetatea a fost atacată şi jefuită de un grup de cazaci în 1687, iar Domniţa Ruxandra a fost jefuită şi decapitată.
 
Scena morţii cumplite a domniţei a fost relatată de cronicarii vremii. Într-o scrisoare a patriarhului Iacob al Constantinopolului se aminteşte „viind craiul leşesc pe ţara Moldovei lovit-au o seamă de cazaci la cetatea Neamţului şi fiind acolo închisă domniţa Ruxandra, dobândit-au cazacii cetatea şi au luat toată avuţia doamnei Ruxandra şi i-au tăiat şi capul”.

Aceeaşi scenă este descrisă şi de cronicarul Nicolae Costin: „aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie Vodă, pre care o au ţinut-o în Cetatea Neamţu şi cu multe munci au muncit-o pentru avuţie, pre urmă i-au tăiat capul pe pragu cu toporu”. Se mai spune că 19.000 de galbeni au găsit jefuitorii în cetatea domniţei.
 
Viaţa domniţei Ruxandra şi destinul ei tragic au constituit sursă de inspiraţie pentru mai mulţi autori precum B.P. Haşdeu, care scris drama ”Doamna Ruxandra”, Mihail Sadoveanu, cel care a creat romanul ”Nunta domniţei Ruxandra", sau Gheorghe Asachi, care a făcut-o personaj de nuvelă în ”Ruxandra doamna”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: