Blestemul lui Matei Basarab asupra oştirii sale. Misterul morţii voievodului, răpus de boală, hulit şi hărţuit
0
Matei Basarab, domnul Ţării Româneşti considerat de istorici nu numai un domnitor viteaz şi drept, ci şi un păstor şi un adevărat părinte pentru supuşii săi, a avut parte de un sfârşit umilitor. A murit hulit şi hărţuit chiar de oştenii pe care îi mânase în luptă.
Ultima şi cea mai de răsunet victorie a lui Matei Basarab a fost câştigarea bătăliei de la Finta din 1653, în care l-a învins pe Vasile Lupu. „Un domn cu un curaj de leu care săvârşise minuni de vitejie“, aşa descriu cronicarii vremii prestaţia în lupta de la Finta a domnului Ţării Româneşti.
„Deşi rănit la picior de un glonte în toiul furtunos al luptei şi cu calul ucis sub el, domnul încălecă repede alt cal şi fără să ţină seama de durerile pricinuite de rană, cu un curaj neînfrânt, ştiind că pilda lui va fi urmată de oştenii lui, se aruncă din nou în vârtejul luptei cu sabia în mână şi îmbărbătează oştenii promiţându-le că victoria va fi a lor“, aflăm din biografia lui Matei Basarab, scrisă de Nicolae Stoicescu.
După victorie, domnul le-a dat oştenilor săi toate prăzile confiscate de la duşmani, le-a împărţit 1000 de galbeni şi toţi banii încasaţi de pe urma blănii de samur şi a hainelor scumpe luate de la domnitorul moldovean. Victoria de la Finta i-a asigurat domnia, nu şi liniştea la curte.
L-au ameninţat şi i-au omorât boierii
Sfârşitul domniei şi al vieţii viteazului domnitor a fost întunecat de o serie de tulburări izbucnite chiar în cadrul armatei sale. Prima ridicare împotriva sa a slujitorilor a avut loc la scurtă vreme de la încheierea celebrei bătălii.
Nemulţumiţi de modul în care au fost recompensaţi de domn pentru prestaţia în luptă, oştenii s-au întors împoriva lui Matei Basarab. Domnitorul le promisese oştenilor leafa pe două luni pentru victoria de la Finta, însă se pare că la îndemnul unor boieri nu şi-ar mai fi respectat promisiunea decât parţial.
În vreme ce vodă zăcea pe patul de suferinţă din cauza rănii căpătate în luptă, supuşii săi făcea ravagii la curtea domnească. „Strigau prin curtea domnească să li se dea lefi că ei au bătut războiul cu Vasile Vodă şi îi ziceau lui Matei Vodă să se ducă să se călugărească, că nu le mai trebuie să fie domn, bătrân fiind şi bolnav“, consemnează istoricul Radu Popescu în „Istorii“.
Oştenii răsculaţi au dat năvală în palatul lui Matei Basarab şi au luat pe sus doi dintre dregătorii acestuia, pe care i-au omorât în piaţa publică. Răsculaţii au atacat şi casele altor boieri şi au făcut prăpăd sub privirile neputincioase ale domnitorului bolnav.
Ţinut la poarta cetăţii chiar de oştenii săi
După ce Matei Basarab s-a vindecat şi a părăsit pentru câteva zile curtea de la Târgovişte, cronicile vremii consemnează faptul că, la întoarcere, a fost ţinut la poarta curţii de către răsculaţi. Timp de trei zile, Matei Basarab a negociat cu oştenii răzvrătiţi pentru a fi lăsat să intre în cetate. Abia după ce le-a făcut promisiunea fermă că le va da banii, domnul a fost lăsat să intre.
Răscoala a continuat pe tot parcursul anului 1653. Domnitorul avea de gând să apeleze la oastea tătară pentru a potoli spiritele la curtea sa. Cronicarii consemnează faptul că, în plină răzmeriţă, Matei Basarab şi-a adunat boierii şi i-a anunţat că va apela la oastea tătară pentru a înăbuşi mişcările de la curtea sa. Istoricii amintesc şi de o prorocire cu care domnitorul şi-ar fi blestemat supuşii ridicaţi împotriva lui. „De acum înainte, dragii mei, să ştiţi cu adevărat că, pentru faptele lor, vor să vie mari greutăţi asupra aceste sărăcii de ţară. Şi va să cază la mare nevoie şi vor să pătimească şi cei buni pentru cei răi“, povesteşte Nicole Stoicescu în biografia lui Matei Basarab.
Moartea domnitorului
Matei Basarab nu a mai apucat, însă, să înăbuşe răscoala. A murit pe 6 aprilie 1654, chinuit de urmările rănii căpătate la Finta şi ameninţat de răsculaţi.
Domnul a fost înmormântat cu pompa cuvenită la biserica domnească din Târgovişte, deşi dorinţa sa fusese să fie dus la mănăstirea Arnota. Abia mai târziu dorinţa domnitorului a fost îndeplinită şi osemintele sale au fost duse la ctitoria sa din Vâlcea.
Inscripţia în limba slavonă de pe lespedea funerară aminteşte cine a fost marele domnitor: „Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu odinioară stăpân şi domn al Ţării Româneşti. Bărbat înţelept, îndurător şi milostiv, întemeietor şi înnoitor a multe biserici şi mănăstiri, niciodată biruit ci biruitor, şi a multe războaie învingător, prea slăvit, duşmanilor înfricoşat, prietenilor de folos, îmbogăţitor al ţării sale, cel care cu multă bogăţie şi întru toate îndestulat, în lină pace a domnit 23 de ani, a adormit întru Domnul la cinstea bătrâneţii, în anul 1654“.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
