Pluguşorul în Epoca de Aur: „Ceauşescu -Bucurie/ Rodnicie - Românie/ Pentru El şi pentru Ţară/ Pluguşorul nostru ară“

O simplă răsfoire a revistelor pentru copii din anii regimului comunist Nicolae Ceauşescu ne ajută să înţelegem că „Pluguşorul“ nu era pentru prosperitatea gospodăriei în care se făcea urarea, ci unul cu versuri schilodite în care se cânta bunăstarea gliei şi se mulţumea „marelui grădinar care ne creşte cu mult har“.

“După datina străbună, cu prilejul Anului Nou, în Capitală şi în judeţele ţării va avea loc Pluguşorul copiilor şi tineretului prin care tînăra generaţie a patriei îşi va manifesta dragostea şi recunoştinţa pentru minunatele condiţii de viaţă şi muncă ce le-au fost create de către partid, de către secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”, se spunea într-un articol din „Cutezătorii“, cea mai cunoscută revistă pentru copii din „Epoca de Aur“, cum mai este cunoscută perioada regimului comunist din România, înlăturat în decembrie 1989.

Ridicat în slăvi în cei 24 de ani de domnie, Nicolae Ceauşescu a ajuns să personifice România. În acest context  a fost pus şi Pluguşorul în slujba înţeleptului conducător, a Partidului Comunist Român, a clasei muncitoare.

În revistele pentru copii găsim mai multe variante  ale Pluguşorului. Cea din 1980 suna aşa: „Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/ Şi cu vise minunate (…) Ia strângeţi-vă flăcăi/ Şi sunaţi din zurgalăi/ Să răsune munţi şi văi/ Hăi, hăi!

Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru şi bogat/ Am înălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/ Cîntând 

dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/ Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/ Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor… Haideţi să-i urăm în cor/ Sănătate, fericire/ Ia uraţi din pluguşor/ Şi sunaţi din zurgălăi/ Să răsune munţi şi văi! Hăi, hăi!"

Pluguşorul din anul 1984 ridica şi mai mult în slăvi cuplul dictatorial, Elena şi Nicolae Ceauşescu, prin versuri precum: „Flori alese am adus/ Din Ardeal, Ţara de sus/ De la Jiu din vatra-ntreagă/ Pentru mama cea mai dragă/ Luminoasă ca o rază/ Când îi soarele-n amiază/ Cu recunoştinţa noastră/ Tovararăşei Elene Ceauşescu/ Cea mai scumpă dintre astre/ De pe cerul ţării noastre“.

„Noi îi mulţumim cu drag/ Cu flori albe până-n prag/ Că ne creşte şi iubeşte/ Luminos şi părinteşte/ Cu căldură şi mult har/ Ca un mare grădinar/ Viaţa-cântec să ne fie/ Ceauşescu-Bucurie/ Rodnicie-Românie/ Pentru El şi pentru Ţară/ Pluguşorul nostru ară/ Hărnicit brazda-şi desface/ Prin lumină şi prin pace/ Semănaţi grîu, măi flăcăi/ Şi sunaţi din zurgălăi/ Hăăăăi, hăăăăi!“. 

Revelionul, exploatat propagandistic

Este suficient să răsfoieşti „Cutezătorii“, cea mai cunoscută revistă pentru şcolari din perioada regimului comunist, pentru a-ţi da seama că Revelionul era punctul culminant al „marelui raliu al vacanţei”, ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate. „Feericele orăşele ale copiilor îşi cheamă prietenii, patinoarele, pîrtiile de schi, bazele sportive, sălile de spectacole, bibliotecile toate sunt gata pentru marele raliu al vacanţei, în timp ce Moş Gerilă zăboveşte prin magazine, pregătindu-şi sacul cu daruri pentru serbările pomului de iarnă”, scria în numărul din decembrie 1984 al revistei.

Revelionul era un moment prielnic în care se enumerau realizările Partidului Comunist Român: „Se apropie ziua şi ora cînd ne vom face urări! Ne vom bucura să le adresăm sau să le primim. În prag de An Nou am cules cîteva astfel de gînduri pentru la anul, de la cîţiva colegi […] Vreau să fac un desen mare, o compoziţie dedicată oraşului meu. M-am şi gândit unde să aşez tramvaiele, podul de peste Bega. […] Mă preocupă o nouă metodă de a învăţa la istorie şi geografie. Volumul datelor de memorat îmi pune probleme. De asemenea, mă gîndesc la clasa noastră, să terminăm anul şcolar fără nici un corigent. Aş vrea să am în acest an şi o maşină de cusut rochiţe şi pentru păpuşile mele“, scria un elev în revista „Cutezătorii“.

Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, Pluguşorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, ce are ca subiect muncă depusă pentru pâinea cea de toate zilele.Text scris de NICU NEAG)

Prezentăm, mai jos, una dintre variantele „Pluguşorului“ tradiţional:

„Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu mânati
Si cuvântul mi-ascultati:
 

Am plecat sa colindam
Pe la case sa uram,
Plugusorul românesc
Obiceiul stramosesc.
 

Va uram cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari Cu bobul des
Si pe creste Si pe ses!
 

Câte mere în livezi
Atâtea vite-n cirezi;
Câta apa în izvoare
Atâta lapte-n sistare;
Sa ne fîe-ndestulata
Casa toata!
Tara toata!“

Citiţi şi:

Revelion 2014 în Cetatea Alba Iulia: artificii, şampanie şi cadouri pentru locuitorii oraşului

Moştenirea dacilor: rituri regăsite  în obiceiul „Ceata feciorilor“ de pe Valea Mureşului