Curiozităţile anilor bisecţi. Cum se folosea în trecut timpul pentru extinderea mandatelor politice
0Anii bisecţi sunt ani care au o zi în plus adăugată pentru a păstra anul calendaristic sincronizat cu anul astronomic sau cu cel sezonier. Cu alte cuvinte, anul bisect este modalitatea găsită de oameni pentru a recupera timpul pierdut.
Întrucât anotimpurile şi evenimentele astronomice nu se repetă într-un număr întreg de zile, calendarele care au acelaşi număr de zile în toţi anii deviază încet în raport cu respectivele evenimente care ar trebui să aibă loc cu periodicitate de un an. Inserând (intercalând) o zi sau o lună suplimentară, această deviaţie se corectează.
De exemplu, în calendarul gregorian, fiecare an bisect are 366 de zile în loc de 365, prin prelungirea lunii februarie cu încă o zi, astfel ea având 29 de zile în loc de 28. La fel, în calendarul ebraic lunisolar, se adaugă luna Adar Aleph, a 13-a lună, de şapte ori într-o perioadă de 19 ani, la cele douăsprezece luni din anii obişnuiţi pentru a evita deplasarea anului în raport cu anotimpurile.
Ca unitate de măsură pentru timp, anul poate fi una din mai multe variante, fiind necesar să se precizeze care dintre ele este folosită dacă este necesară precizie mare:
- anul iulian, egal cu 365,25 zile sau 31.557.600 secunde
- anul gregorian, egal cu 365,2425 zile sau 31.556.952 secunde
- anul ”obişnuit” sau ”civil”, de 365 zile sau 31.536.000 secunde. Anul civil începe la 1 Ianuarie şi se termină la 31 decembrie.
S-a adoptat anul bisect întrucât rotaţia Pământului în jurul Soarelui se realizează în 365,242 de zile, un număr nu foarte uşor de transpus într-un calendar. Drept urmare, multe civilizaţii antice au recurs la adăugarea unor zile sau chiar luni pentru a-şi ajusta calendarele. Calendarele timpurii se bazau pe lunile lunare, care însumau 29,5 zile. Dar un an calculat astfel ajunge doar la 354 de zile.
Discrepanţa avea efecte nefaste asupra evenimentelor anuale – festivaluri, sărbători agricole, procesiuni religioase şi alte date importante – care odată cu trecerea anilor ajungeau să fie decalate şi să nu se mai racordeze la perioadele care le erau destinate. Civilizaţii precum cea romană au încercat să adauge luni calendarului pentru a-i corecta deficitul, o soluţie care însă producea haos în multe aspecte, de la sărbătorile religioase până la organizarea târgurilor. Problema s-a agravat în momentul în care oficialii responsabili de administrarea calendarului au început să-l folosească în scopuri politice, de pildă prin extinderea mandatelor favoriţilor lor.
Reforma a sosit la Roma şi apoi în toată lumea vestică prin intermediul egiptenilor, care alături de babilonieni şi mayaşi au fost printre primii care au determinat lungimea reală a anului solar. Egiptul a adoptat sistemul cu anul bisect, adăugând o zi la fiecare patru ani, în timpul dinastiei greceşti a Ptolemeilor (305-30 a.Hr.). Ultimul lider al Ptolemeilor, Cleopatra, a fost oarecum responsabilă de introducerea sistemului şi la romani din pricina legăturii cu Iulius Caesar. În anul 46 a.Hr., Caesar a introdus mai întâi un an de 445 de zile, supranumit anul confuziei, pentru a corecta dintr-o dată deficitele acumulate şi a pregăti calendarul reformat.
Calendarul iulian a reorganizat timpul într-un sistem cu 12 luni şi 365 de zile, cuprinzând aşadar şi anul bisect. Era o îmbunătăţire considerabilă, dar cu un mic defect. Sfertul de zi pe care îl adăuga anul bisect era ceva mai mare decât rămăşiţa de 0,242 dintr-o zi în anul solar. Diferenţa infimă prelungea anul solar cu circa 11 minute, rezultând într-o discrepanţă de o zi întreagă la fiecare 128 de ani. Din aceasta cauză calendarul iulian a deviat cu 10 zile până în secolul al XVI-lea. Situaţia i-a atras atenţia papei Grigore al XIII-lea, pe care astronomii săi îl convinseseră că practic toate sărbătorile creştine erau celebrate în zile greşite. Papa a introdus propriul calendar în 1582, stabilind ca numai unul din patru “ani seculari” să fie bisect. Adică 2000 şi 2400 de pildă sunt ani bisecţi, dar 2100, 2200 şi 2300 nu. Calendarul gregorian a fost treptat adoptat de aproape toată lumea, rămânând în uz şi azi.
Din punct de vedere cronologic, ani bisecţi există aproape o dată la fiecare patru ani, mai precis 97 de ani bisecţi la fiecare 400 de ani. Matematic, fiecare an care este divizibil cu 4 este an bisect, mai puţin cei care sunt divizibili cu 100, dar şi aceştia, dacă sunt divizibili cu 400, atunci sunt ani bisecţi.
Exemple de ani bisecţi care sunt multipli de 4 dar nu şi de 100 sau 400: 1584, 1588, 1596, 1956, 1960, 1964, 1968, 1972, 1976, 1980, 1984, 1988, 1992, 1996, 2004, 2008, 2012, 2016, 2020, 2024, 2028, etc.
Exemple de ani ”nebisecţi”, care sunt multipli de 100 dar nu şi de 400: 1700, 1800, 1900, 2100, 2200, 2300 - aceştia sunt ani care nu sunt bisecţi.
Exemple de ani bisecţi care sunt multipli de 400: 1600, 2000, 2400.
Se încarcă comentariile...
