Curiozităţi despre Alba Iulia. Cele mai surprinzătoare lucruri despre oraşul cu istorie milenară din centrul Transilvaniei

Curiozităţi despre Alba Iulia. Cele mai surprinzătoare lucruri despre oraşul cu istorie milenară din centrul Transilvaniei

Cetatea Alba Carolina

Alba Iulia, oraş cu istorie milenară, rămâne un loc special din România, unde s-au scris file de istorie naţională şi europeană, s-au ţesut intrigi, dar s-au născut şi poveşti fascinante. Sunt suficiente motive pentru care merită redescoperit în permanenţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Oraşul cu cea mai mare cetate din România, Capitală a Marii Uniri, primul oraş din România cu un brand profesionist, cea mai mare scenă culturală din România. De la întemeierea oraşului de către romani, în urmă cu aproape două mii de ani, şi până în zilele noastre, oraşul a trecut prin tot atâtea transformări, încât este aproape imposibil ca cineva să-i cunoască toate secretele. 
 
Ca toate oraşele vechi, Alba Iulia păstrează, pe lângă clădirile-simbol şi mici secrete, lucruri mai puţin cunoscute. Urmele stau ascunse ici-acolo, zărite doar de ochiul cunoscătorilor. Altele merită amintite, deşi urma lor s-a pierdut definitiv, altele se cer cercetate în documente de arhivă. #Curiozităţile ne pot ajuta să compunem, ca într-un puzzle, o altfel de poveste despre #AlbaIulia , una care ne va face să (re)descoperim oraşul cu alţi ochi. Prin această campanie nu ne propunem întocmirea unor topuri, precum „cel mai mare…“, „cine este primul…“, ci doar prezentarea unor lucruri inedite, mai puţin cunoscute publicului larg, pe care le vom numi generic „curiozităţi“.  
 

Curiozităţi despre Apulum

Primele #curiozităţi ne poartă prin anticul Apulum (n.a. denumirea latină a oraşului Alba Iulia): 
Romanii au întemeiat la Apulum două oraşe, amândouă cunoscând beneficiile economice date de ambele trepte ale ierarhiei urbane romane: municipia şi colonia. Fiecare a  ocupat o suprafaţă întinsă în zonele sudice şi estice ale oraşului actual. Din cele două a rămas unul…Alba Iulia; 
 
Decizia împăratului roman Traian de a trimite o legiune la Apulum şi implicit ridicarea unui castru s-a bazat şi pe poziţia strategică a aşezării, ce asigura un control al circulaţiei pe Valea Mureşului (anticul Maris), precum şi al zonei aurifere a Munţilor Apuseni. Şi, nu în ultimul rând, plasarea aşezării lângă marele drum imperial, ce lega capitala- Colonia Ulpia Traiana de alte centre importante- Potaisa-Napoca-Porollissum; 
 
 
Vestita Legiune a XIII-a Gemina a fost adusă la Apulum de la Vindobona (în zona Vienei de astăzi), fiind şi singura legiune care a staţionat pe teritoriul Daciei pe toată perioada ocupaţiei romane; 
 
Legiunea de la Apulum cuprindea efective de peste 5000 de oameni, în principal infanterişti, aflaţi sub comanda unui legatus provenit dintr-o familie de ordin senatorial. Sub acesta urma o ierarhie strictă, care, împreună cu disciplina de fier a trupei, dar şi cu salariile nu mici ale soldaţilor, au constituit principalele argumente ale succesului armatei romane; Atmosfera lumii antice, cu legionari romani,  gladiatori, dansatoare,  războinici daci, este reconstituită în zilele noastre de Garda Apulum, trupa de reenactment antic ce activează în oraş şi care are o intensă prezenţă publică în cursul sezonului turistic. 
 
Blocurile masive de piatră, folosite la ridicarea castrului,  au fost extrase din carierele de la Ampoiţa şi Ighiu, situate la aproximativ 10 kilometri nord-vest de Alba Iulia. Piatra era adusă cu carele şi zidită de soldaţii legiunii, buni cunoscători ai tehnicilor de construcţie; Forma castrului apulens era de veche tradiţie, ce cobora în timpul Republicii romane; avea planurile unui pătrat cu laturile de aproximativ 440X440 metri; Din cele 11 oraşe ale Provinciei Traiane, Apulum a fost cel mai însemnat centru urban; totodată centrul politic, economic, militar şi cultural al acesteia.  Apulum a fost cel mai important centru urban din Estul Imperiului Roman; 
 
Singura dintre cele patru porţi ale castrului de formă patrulateră care a rămas până în zilele noastre este cea de pe latura de sud, numită Porta principalis dextra. Vestigiile rămase înfăţişează doar o parte din aspectul de altădată al porţii şi cam o treime din elevaţia ei de acum 1800 de ani. Chiar şi aşa, este o mărturie vie a civilizaţiei romane pe aceste meleaguri şi vorbeşte despre o perioadă înfloritoare a anticului Apulum. Obiectivul este pus în valoare pe Traseul celor Trei Fortificaţii, amenajat în zona sudică şi sud-estică a Cetăţii Alba Carolina; 
 
 
La intrarea în Muzeul Principia poate fi văzută imaginea în bronz a unui soldat roman echipat după standardele începutului de secol II d.Hr, atunci când Dacia a devenit unul dintre ultimele teritorii smulse din barbaricum şi incluse în graniţele Imperiului Roman;  Statuia fără cap expusă în curtea Muzeului Principia, dedicată unui înalt ofiţer roman, este interpretată şi ca o posibilă reprezentare a împăratului roman Caracalla. Piesa este din colecţiile vechi ale Muzeului de istorie al oraşului; 
 
Complexul băilor publice romane care a funcţionat la Apulum are o machetă dedicată, realizată în urmă de peste un secol. Este expusă la Muzeul Naţional al Unirii, Trei splendide statuete romane de marmură descoperite în ultimele trei decenii la Alba Iulia şi dedicate zeilor Liber Pater şi Nemesis, respectiv eroului Hercule pot fi admirate tot la Muzeul Naţional al Unirii. Toate trei au fost descoperite pe teritoriului anticului Apulum. Prima este considerată cea mai frumoasă piesă sculpturală din Dacia Romană. A doua a fost recuperată în 2013, de la un bărbat care încerca să o vândă ilegal, şi a fost evaluată la 230.000 de dolari. A treia a fost descoperită în 2011, cu ocazia săpăturilor din preajma Porţii a IV-a a Cetăţii Alba Carolina; 
 
Primul nucleu civil de la Apulum, dezvoltat în jurul fortificaţiei legionare,  l-au reprezentat canabele, constituite din artizani, negustori, vetrerani cu familiile lor. Într-un cuvânt: colonişti-italici, nord-africani, germanici etc. Aşezările civile de la Apulum au format cel mai important centru urban al Daciei Romane;
La sud de castru, pe locul actualului cartier Partoş, s-a întemeiat o  aşezare contemporană cu canabele Legiunii a XIII-a Gemina.  Cel mai probabil, un sat-vicus. Se întâmpla la scurt timp după războaiele daco-romane de la începutul secolului II d.Hr.;  De numele lui Adalbert Cserni se leagă demararea primelor săpături arheologice în interiorul castrului roman din Apulum, desfăşurate cu anumite întreruperi între anii 1888 şi 1916. Principalele sale rezultate constau în descoperirea fundaţiilor unor barăci (locuinţe ale soldaţilor), dar şi a urmelor unor ziduri romane pe laturile de sud şi sud-vest ale castrului; 
 
  
Romanii aveau o grijă deosebită pentru cei trecuţi în „lumea umbrelor“. Necropolele cercetate de arheologi în mai multe zone din Alba Iulia respectă tradiţia plasării locurilor de veci dincolo de zidurile castrului; 
Cultul morţii, cu rituri, ritualuri şi idei metafizice, sunt importalizate de poetul şi filozoful Lucian Blaga, în poemul „Cimitirul roman“, „…loc flancat de două rânduri ale tăcerii“; 
Castrul ridicat de romani la Apulum a dăinuit vreme de peste un mileniu, fiind cea mai longevivă fortificaţie ridicată la Alba Iulia; 
 
Ipoteza originii romane a planului şi zidurilor cetăţii medievale a pornit de la studierea unor hărţi din anii 1687 (Pianta d’Alba Iulia) şi 1711 (Giovanni Morando Visconti), ambele anterioare ridicării cetăţii bastionare de tip Vauban, pe care o vedem în zilele noastre; 
Pierderea şi apoi părăsirea provinciei de către romani nu a fost sinonimă cu pieirea castrului de la Apulum. Dimpotrivă. Oamenii medievali îi redescoperă puternicele ziduri albe de calcar, numind locul iniţial Bălgrad (Cetatea Albă), iar apoi Fehérvár sau Weissburg; 
 
 
Medievalii au păstrat doar două dintre căile de acces în castru: poarta vestică, numită „Sf. Mihail” şi poarta estică, „Sf. Gheorghe”, aflate în uz până în momentul înlocuirii cetăţii medievale cu fortificaţia bastionară pe care o vedem şi-n zilele noastre; 
De ruina castrului roman, adaptată la nevoile epocii, au beneficiat atât populaţiile aflate la cumpăna mileniilor I şi II, cât şi episcopii şi principii Transilvaniei, iar astăzi, tot mai mult, miile de turişti care vizitează situl antic Apulum; 
 
Porţiuni din castru, împreună cu una dintre porţile sale, cea de sud, şi o parte din Principia au fost conservate şi pot fi vizitate de turişti la Alba Iulia. Urmele castrului de la Apulum figurează pe ruta culturală europeană dedicată împăraţilor romani.
 
Surse de documentare: Proiectul Memoria Urbis, finanţat de Primăria Municipiului Alba Iulia; Judeţul Alba: Istorie, cultură, civilizaţie, Alba Iulia, 2013; Vasile Moga, Creştinismul la Apulum şi în teritoriul său-secolele III-X, Alba Iulia, 2007; Ota Radu, De la canabele Legiunii A XIII Gemina la Municipium Septimium Apulense, Alba Iulia, 2012.
 

Citiţi şi:

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările