Cazul cutremurător al Marianei Cetiner, ultima femeie condamnată în România pentru lesbianism
0Unul dintre evenimentele petrecute în România, relalate pe larg de presa internaţională, a avut loc la câţiva ani după Revoluţie. Mariana Cetiner, o fostă handbalistă, a fost condamnată în 1996 la trei ani de închisoare pentru lesbianism. Femeia a fost ultima persoană care a făcut închisoare în România pentru astfel de fapte. La presiunea organizaţiilor internaţionale, Mariana Cetiner a fost eliberată prin decret prezidenţial în 1998.
Mariana Cetiner a crescut într-un orfelinat, abandonată de mama ei. Fiind sportivă, a fost transferată la 12 ani într-o şcoală specială pentru atleţi. Ulterior, s-a căsătorit cu un cetăţean turc şi a locuit o vreme în Istanbul. În 1994-1995, Cetiner a jucat la o echipa de handbal olandeză. În august 1995, ea s-a întors în România şi s-a stabilit în Alba Iulia. Cetiner locuia într-un apartament pe care îl împărţea cu o altă femeie, Elena Mihăilescu, care era căsătorită. O altă persoană care locuia în acel apartament, Adina Vană, a împrumutat bani de la Cetiner. De la acest împrumut a plecat drama pe care avea să o trăiască femeia în următorii ani. Condamnarea la închisoare s-a făcut în baza articolului 200 din Codul penal, abrogat abia în iunie 2001.
Rechizitoriul
Dosarul ei penal conţine rechizitoriul, declaraţiile celor două "victime" care locuiau în acelaşi apartament şi declaraţii ale unor martori. Povestea tragică a fost prezentată în 1998, într-un raport al organizaţiei Human Rights Watch, care cuprinde şi aspecte din rechizitoriu, tradus în România de organizaţia Accept. Astfel, potrivit docuementului prin care Cetiner a fost trimisă în judecată, din cauza spaţiului restrâns, inculpata şi partea vătămată Vană Adina au fost nevoite să doarmă în aceeaşi camera, în câteva rânduri. La un moment dat, într-o noapte, inculpata Cetiner Mariana a început să-i dezvăluie părţii vătămate aspecte privind viaţă să intimă, explicându-i în final că este lesbiană şi întreţine relaţii intime cu femei din Albă Iulia, indicându-i şi nume ale unor astfel de persoane. Totodată şi-a exprimat dorinţa de a întreţine asemenea relaţii împreună, dându-i de înţeles că o iubeşte şi că îi poate oferi satisfacţii sexuale deosebite, propunându-i chiar să se căsătorească în Olanda, ţară a cărei legislaţie îngăduiecăsătorii nefireşti. Partea vătămată Vană Adina a refuzat categoric propunerea şi i-a explicat că este o femeie normală din punct de vedere sexual, că nu agreează pe cei care practică relaţii homosexuale. Însă solicitările au continuat, în 15-20 de rânduri, conform Adinei Vană.
Într-o seară "lucrurile au luat o întorsătură nefirească şi au ajuns la cunoştinţă altor persoane" când, în cursul unei excursii pe munte, suspecta a înregistrat o "creştere exagerată a impulsurilor sale anormale" şi a părăsit camera violent, spărgând nişte pahare. Cetiner s-a mutat din apartament. La puţină vreme, Mihăilescu a denunţat la poliţie faptul că Cetiner i-a solicitat lui Vană să întreţină relaţii sexuale. ”Pentru a-şi dovedi sentimentele de dragoste, inculpata i-a oferit părţii vătămate propria fotografie, pe care a înscris un text sugestiv pentru intenţiile sale. Cu alt prilej, crezând că nu este suficient să convingă partea vătămată pe calea dialogului, într-o dimineaţă, Cetiner a venit să le vadă pe cele două, aducând cu ea un bărbat că martor. Conform acestui martor, cele trei s-au certat şi Cetiner a refuzat să părăsească apartamentul. Mihăilescu s-a dus să folosească telefonul unui vecin să sune la poliţie, iar Cetiner a plecat imediat după această”, se afirmă în rechizitoriu. În aceeaşi zi, Cetiner a fost arestată sub acuzaţia de a fi încălcat "ultimul alineat" al articolului 200. Ea a fost de asemenea acuzată de violare de domiciliu, pentru că rămăsese în apartamentul lui Mihăilescu după ce această plecase. Poliţia a încercat să găsească martori care se confirme că Cetiner este lesbiană.
Unul dintre aceştia a declarant următoarele: ”În seară de 04.10.95 eram în vizită la o prietenă unde am cunoscut-o pe Cetiner Mariana şi deoarece în prealabil aflasem de la gazdă că această Mariana ar fi lesbi mi-am manifestat curiozitatea de află ce înseamă acest lucru şi dacă într-adevăr femeia aceea este lesbi. Aşa că, la un moment dat, profitând de starea acesteia de beţie, am întrebat-o direct 'dacă este sau nu lesbiană'. A răspuns afirmativ 'da sunt' şi eu am continuat să o descos cerându-i să-mi explice ce face ea ca lesbiană.
Condamnarea
Declaraţia lui Cetiner este scurtă. Ea a neagat că ar fi încurajat-o sau ademenit-o pe Vană, susţinând că încercase doar să obţină înapoi banii pe care îi împrumutase. Cetiner a fost supusă unui număr de examene psihiatrice, iar rechizitoriul ei a fost înaintat în instanţă după şapte luni de arest preventiv. Nici judecătorii şi nici procuratura nu şi-au pus probleme în legătură cu greutatea relativă a acuzaţiilor aduse împotriva ei: Cetiner a fost condamnată la trei ani conform "ultimului alineat" al articolului 200 şi la şase luni pentru violare de domiciliu. Cetiner a făcut recurs, care a fost aprobat. În ianuarie 1997, după 14 luni de arest preventiv, Cetiner a fost eliberată pentru scurt timp.
Procurorii au înaintat un nou recurs, argumentând că instanţa de apel nu judecase corect relaţiile dintre cele două femei şi nu înţelesese natura scandalului public. Acest argument a fost acceptat de de instanţa superioară în mai 1997. Cazul a fost mutat înapoi sub incidenţa "ultimului alineat" al articolului 200: ”Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, precum şi propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism săvârşite în acelaşi scop se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani”. Curtea a concluzionat că, chiar dacă au avut loc scandaluri legate de o dispută financiară, principala problemă între cele două erau relaţiile intime şi "din probe rezultă cu certitudine că cerinţă scandalului public este îndeplinită". Zece zile mai târziu, Cetiner a fost arestată din nou şi a început să-şi execute restul de pedeapsă.
Agresiunile şi eliberarea din arest
Cazul a intrat în atenţia organzaţiilor internationale. Human Rights Watch şi International Gay and Lesbianism Human Rights Commmission (IGLHRC) au obţinut o întrevedere cu Cetiner în penitenciarul de la Tîrgşor. Conversaţia a fost supravegheată de doi gardieni. Ea a putut să comunice puţin în engleză, înainte că gardienii să o oprească. Cetiner a declarat că fusese bătută de un ofiţer cu o zi înainte pentru că încercase să înainteze o plângere: "Mi-a pus cătuşe şi m-a tarat afară din celulă, ţinându-mă de par. Am multe de spus, dar nu am voie".
Când a fost transferată la penitenciarul din Aiud, Cetiner a a firmat că a petrecut patru zile pe tren fără mâncare şi fără apă: "Am crescut în orfelinat şi a fost groaznic, dar e şi mai rău să ajung aici". În 1998, femeia a fost eliberată prin decret prezidenţial semnat de Emil Constantinescu, la presiunea organizaţiilor internaţionale din domeniul apărării drepturilor omului. La scurt timp, Mariana Cetiner a emigrat în Germania. Aici a oferit un interviu filmat asociaţiei Amnesty International.
“Am fost dusă la Tîrgşor într-o celulă plină cu «crime», tăiau cu lama. Eu deja eram vizată de toţi gardienii. Le spuneau să vină, să mă incite. La care eu nu am dat niciun fel de replică. Cînd a venit apelul de dimineaţă am fost scoasă de haină afară şi bătută de doi ofiţeri. Pe urmă m-au luat de pe holul ăla şi m-au dus la filtru. Acolo m-au pus în cătuşe pe calorifer şi m-au bătut. Mi-au rupt coastele. Criminalele sunt mai bine văzute în puşcărie decât cineva care a avut o relaţie tot cu o femeie. Iar tâlhăriile sunt mai bine văzute decât o relaţie între două femei. Aşa ceva, homosexualitate sau altceva, nu există. Eram tratată ca ultimul om", a spus în interviu Mariana Certiner. Cazul a fost relatat şi de cotidianul american New York Times în 2001.
Citiţi şi:
Povestea urmei Omului de Neanderthal din Gheţarul de la Vârtop cu vechime de peste 60.000 de ani
Se încarcă comentariile...
