Mihaela Bilic, medic nutriţionist: „Să mâncăm puţin din toate. Altfel, viitorul e al obezităţii“

Mihaela Bilic, medic nutriţionist: „Să mâncăm puţin din toate. Altfel, viitorul e al obezităţii“

Sursă FOTO: arhiva Adevărul

Medicul nutriţionist Mihaela Bilic a explicat, pentru „Weekend Adevărul“, ce înseamnă mai exact un stil de viaţă sănătos, de ce emoţiile şi trăirile ne influenţează apetitul şi a subliniat ce ar trebui să facem pentru a avea un regim alimentar sănătos şi sustenabil pe termen lung

„Weekend Adevărul“: Ce înseamnă mai exact un stil de viaţă sănătos şi o dietă echilibrată? Sunt atât de „stricte“ pe cât se tem unii? 

Mihaela Bilic: Un stil de viaţă sănătos înseamnă nu doar alimentaţie, înseamnă că îţi foloseşti corpul, de la emoţii până la mişcare, aşa cum a fost el construit – suntem animale sociale şi avem nevoie de cei din jur ca să ne echilibrăm şi să ne desăvârşim, deci nu trebuie să trăim izolaţi. Apoi, trebuie să ne mişcăm şi să ne folosim muşchii, să punem inima să pompeze, pentru că mişcarea nu neapărat slăbeşte, ci ne asigură acest echilibru psihic, şi, nu în ultimul rând, să avem grijă să ne cunoaştem emoţiile şi să avem curajul să le lăsăm să se manifeste şi să trăim prin intermediul lor, pentru că altfel emoţiile inhibate şi nevalidate se revarsă în mâncare. Mâncarea este doar unul dintre elementele unui stil de viaţă sănătos, iar când vine vorba despre alimentaţie echilibrată şi sănătoasă, aici lucrurile sunt şi mai simple – pare simplu, dar e complicat – trebuie să mâncăm puţin din toate. Ideal este să avem în fiecare zi măcar 15 alimente diferite pe care să le consumăm, dar cantitatea să fie moderată spre mică. Deci paradoxul este că să mâncăm cât mai puţin cantitativ şi mai diversificat este mai sănătos.  

Cum putem avea un stil alimentar sănătos fără să simţim presiunea lui „trebuie“? 

Lucrul acesta se dobândeşte în timp şi ţine foarte mult de educaţie şi de felul în care am fost crescuţi – în cei 7 ani de acasă dobândim un tip de normalitate pe care apoi o punem practică, ca reflex al lui „trebuie“. Nu ne putem lăsa fără reguli şi fără repere – aşa cum ne spălăm pe dinţi dimineaţa şi seara, şi nu o facem pentru că trebuie, ci pentru că ştim că este bine pentru sănătatea noastră, aşa şi mâncatul trebuie să devină o experienţă, care să aibă coordonatele ei, normalitatea ei. Ideal ar fi să învăţăm toate acestea când suntem mici, şi apoi să le practicăm mai departe relaxaţi, fără constrângeri. Părerea mea este că aici cei 7 ani de acasă îşi ratează vocaţia – în foarte multe familii de români nu se mai acordă atenţia cuvenită mesei şi atunci va trebui ulterior ca aceşti copii crescuţi fără limite, fără reguli alimentare, culmea, să îl adopte pe „trebuie“, ei pentru viaţa lor, pentru că altfel este haos, iar haosul alimentar se vede pe cântar.  

Sursă FOTO: Pixabay

Mâncarea şi emoţiile  

Cum începem să avem o alimentaţie echilibrată, mai ales în contextul în care mulţi oameni au un program încărcat sau un stil de viaţă stresant? 

Aici este o chestiune despre educaţie şi priorităţi – stresul nu se tratează prin mâncare, însă mâncarea este foarte eficientă în a calma stresul. Cu cât suntem mai îndepărtaţi de nevoile corpului nostru şi nu ştim ce ni se întâmplă în fiecare zi şi care sunt efectele celor din jur asupra fiinţei noastre, atunci putem risca să ne trezim că mâncăm nici noi ştiind de ce. Secretele sunt în primul rând o diferenţiere între tot ce înseamnă mâncatul ca nevoi fiziologice ale organismului – de foame – cu recunoaşterea senzaţiei de foame şi a senzaţiei de saţietate şi o relaţie bazată pe senzaţii alimentare. Mâncatul este un lucru care este necesar prin prisma nevoilor de nutrienţi a senzaţiei de foame – şi diferenţierea de tot ce înseamnă trăiri, emoţii, evenimente mai mult sau mai puţin plăcute şi care trebuie confruntate, soluţionate, prin mijloace proprii lor. Mâncatul nu îţi rezolvă cu nimic problemele. Asumarea şi confruntarea problemelor reale din viaţa noastră nu pot fi înlocuite de mâncare, însă problemele pot fi uitate prin intermediul mâncării. Dar mai este o chestiune şi de organizare şi de disciplină. Normal că în momentul în care noi nu avem disponibilitate nici să avem grijă de fiinţa noastră, o să dăm tot timpul vina pe grabă, pe lipsa de timp, şi niciodată nu o să avem ce trebuie în dulapuri, nu vom face cumpărături adecvate pentru că poate am uitat să facem din viaţa şi din sănătatea noastră o prioritate. Această neimplicare în asumarea răspunderii pentru calitatea vieţii noastre se vede cu ochiul liber şi se reflectă în felul în care mâncăm, deci nu avem cum să dăm vina pe ceilalţi. Toate aceste lucruri se organizează prin implicare personală.  

Mai există şi acel mâncat pe fondul stresului. 

Oamenii trebuie să înveţe să facă diferenţa: foamea este una, iar tot ce înseamnă trăiri şi emoţii sunt lucruri separate. Mâncarea are acest rol incredibil de a ne calma şi a ne înlătura emoţiile negative, însă vine la pachet cu calorii şi kilograme în plus. Cu cât suntem mai în contact cu viaţa noastră interioară, emoţională, şi mai dispuşi să avem grijă de ea, cu atât mâncatul pe bază de stres şi confundatul foamei cu alte stări sufleteşti vor avea loc mai rar. Avem nevoie să ne cunoaştem şi să ştim când ne este foame şi când ne lipsesc alte lucruri.  

Trei reguli ale alimentaţiei sănătoase 

Care sunt trei schimbări simple în alimentaţie care fac diferenţa? 

În primul rând, disciplinarea din punct de vedere al alimentelor – trăim într-o societate care ne-a înconjurat de mâncare şi de oferte alimentare. Majoritatea alimentelor sunt ambalate şi uşor de consumat în orice moment, şi atunci, dacă nu avem un program clar de masă în mintea noastră, riscăm să ronţăim pe tot parcursul zilei fără să conştientizăm măcar ce cantitate de mâncare am consumat. Asta ar fi prima regulă: eliminarea ronţăielilor. Trebuie să avem maximum trei mese pe zi, pe care să avem capacitatea şi răbdarea să le aşteptăm. Noi pe noi trebuie să ne dresăm. O regulă de mare impact în alimentaţia noastră este dimensiunea porţiilor. Nu avem nici cea mai mică educaţie din punct de vedere nutriţional. Porţia corectă trebuie să ţină şi de un tip de disciplină. Nu sunt alimente care îngraşă şi care slăbesc, este o chestiune de cantitate. Şi, nu în ultimul rând, ca o regulă care poate părea mai abuzivă, dar ţine tot de modul în care ne poziţionăm faţă de mâncare: să învăţăm să ne placă ce trebuie să ne placă. Noi suntem nişte copii răzgâiaţi care am vrea întotdeauna să facem toate prostiile care ne trec prin cap, şi dacă nu avem această fermitate noi cu noi, atunci riscăm să trecem pe acest mod de existenţă de tipul „totul sau nimic“ – când mâncăm tot, fără niciun fel de restricţii, iar următoarea etapă este când nu mâncăm mai nimic, suntem la cură de slăbire, suferim. Trebuie să înţelegem că organismul nostru a fost construit să se mulţumească cu extrem de puţin.  

Se mai pot încălca aceste reguli? 

80% din timp trebuie să facem lucrurile cu decenţă, cu abţinere, cu moderaţie, şi 20% din timp, în weekenduri, în situaţii un pic mai speciale, putem să fim un pic mai relaxaţi, asta pe un fundal de alimentaţie responsabilă, adică un tip de comportament asumat.  

Cum vedeţi viitorul nutriţional al omenirii? 

Viitorul este clar al obezităţii, tocmai pentru că avem din ce în ce mai multă mâncare, din ce în ce mai la îndemână, iar noi suntem din ce în ce mai tracasaţi, mai stresaţi, mai trişti, mai izolaţi emoţional, iar atunci, uşor-uşor, mâncarea ne devine un prieten în toate aspectele, ne invadează viaţa într-un fel confortabil şi atunci nu ne mai batem capul. 

Citeşte şi:

Stilul de viaţă sănătos la români: De ce suntem atât de departe de Occident

Dr. Simona Tivadar: „Trebuie să ne gândim la ce mâncăm în funcţie de efortul fizic pe care îl facem“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările