E plină lumea de branduri! Unde mă duc, unde mă întorc, numai branduri! Mă culc cu branduri, mă trezesc cu branduri. Mă duc la supermarket, brandurile dau năvală. Mă duc la mall, brandurile mă fac la portofel. Toate mă trag de mână, să-mi facă pe plac, să le încerc măcar o dată la promoţie, se bagă în sufletul meu cu un discount şi se luptă ca să mă câştige. Tu nu simţi presiunea brandurilor?... Colgate, Camay, Orange, Logan, Kent, Coca-Cola, poftim!, Pepsi, Samsung, Napolact, Carrefour, Bergenbier, Nurofen, Lidl, Nokia, toate mi-au năvălit în creier. Ce dacă le spun pe nume? Nu le fac reclamă, dom’le! Numai ipocriţii şi bătuţii în cap se feresc să le pronunţe numele pentru că le-ar face reclamă pe gratis. Vrăjeli! Brandurile astea fac parte din viaţa noastră de oameni ai secolului XXI. Sunt ca vecinii, ca prietenii, ca neamurile: Vasile, Andreea, George! De ce să mă feresc să le zic pe nume? Brandul e ca soacra, nu mai poţi să scapi de gura ei până la moarte. Mai dă-mi un Ursus!...

Ceauşescu este un brand? Este brandul babelor şi moşilor nostalgici după comunism.

Mi-ar plăcea ca la moartea mea să vină şi brandurile pe care le-am folosit toată viaţa. Să vină la priveghi, să stea într-un colţ, să nu-i deranjeze pe oameni, şi să povestească ce fel de consumator am fost cu ele. Pe unele le-am trădat, pe altele le-am îmbrăţişat. Ce faină poveste ar ieşi despre omul care am fost din poveştile brandurilor mele! Să mă bocească brandurile la mormânt... Hai, dom’le, că am băut două Ursus, de unde vezi matale că m-am îmbătat? Consum responsabil, cum zice la reclamă. Da, recunosc, trăiesc cu brandurile! Eu mă simt ca un rege când decid care branduri să le pun în coşul de la supermarket. Aiurea! Brandurile ne conduc pe noi, frate! Ele ne dictează ce să facem, cum să facem şi ce să alegem. Pentru că ele ştiu totul despre oameni. Brandurile conduc lumea. Sunt mai tari ca Dragnea. Şi ele sunt băgate în „statul paralel“! Apropo, Liviu Dragnea este un brand? Dar Trump şi Putin sunt branduri?... Scuze! Vorbesc despre brandurile comerciale. Pe vremea lui Ceauşescu nu erau branduri. Era Eugenia, era Dacia, era ciocolata Rom, dar habar n-aveam că sunt branduri! Ceauşescu este un brand? Este brandul babelor şi moşilor nostalgici după comunism. Dar noi trăim acum sub dictatura brandurilor. Mai vreau un Ursus!

Deci, dacă într-o zi s-ar da un decret mondial ca toate brandurile să fie şterse de pe toate etichetele de pe faţa pământului. Adică, berea să fie bere, ţigările să fie ţigări şi sucurile să se numească sucuri. Să se termine cu năvala asta de branduri! Pentru că brandurile îl alungă pe Dumnezeu din sufletele oamenilor. Ne închinăm la branduri ca la icoane. Crezi că am putea să trăim fără branduri? Ar fi sfârşitul lumii?

Mai dă-mi o bere!... Cum „de care bere“? Bere, dom’le, d-asta de care am băut până acum! Păi, nu mai ţii minte ce bere mi-ai dat? Ascultă! Eu sunt consumator şi am drepturi: dă-mi o bere! Să fie ieftină şi... să fie bere!