Vacanţa s-a terminat şi cu ea au trecut magia sărbătorilor, călătoriile planificate cu multe luni înainte, dăruirea şi primirea de cadouri, prăjiturile şi şampania ţinute la rece. Şcoala a reînceput, la fel şi serviciul. Vechile îndeletniciri îţi reiau ritmul, ritm zdruncinat de vacanţe prelungite şi îndelung aşteptate.

Readaptarea la programul avut înainte de vacanţă este uneori dificilă. Ea poate fi însoţită de stări de oboseală, pierderea poftei de mâncare sau a interesului pentru muncă, sentimente de tristeţe sau nostalgie, dificultăţi în ceea ce priveşte îndeplinirea solicitărilor uzuale. Aceste simptome se reunesc în ceea ce specialiştii numesc depresie post-vacanţă.

A relua activitatea după o perioadă de relaxare presupune un efort suplimentar. Există situaţii în care vacanţa este intens investită, ca un refugiu, ca un loc de scăpare. Cu cât timpul destinat relaxării este investit mai intens în acest fel, cu atât mai mult revenirea la o rutină este mai dificilă. Pentru unii, vacanţa reprezintă o suspendare în timp care îi protejează de problemele pe care le au. Însă odată reluate activităţile obişnuite, aceste probleme îşi fac din nou apariţia, ajungând uneori copleşitoare pentru mintea persoanei. Sigur, dacă aceste stări persistă şi invalidează activităţile obişnuite, este recomandat ajutor specializat.

Dacă nu constituie o realitate clinică, stările de deprimare cauzate de reluarea activităţii după vacanţă se estompează treptat şi dispar în mod natural. Proiectele noi, plăcerea muncii făcute sau a seviciului pe care cineva îl are, capacitatea de a (se) proiecta în viitor, încrederea în sine şi în propriile capacităţi sunt ingrediente care contribuie la starea de sănătate psihică a unui individ şi, implicit, la reluarea cu plăcere a activităţilor suspendate pentru perioada vacanţei.

Acum că ne-am întors la muncă, să nu uităm, desigur, că există şi o “următoarea vacanţă”. :)