Ne-am îndrăgostit, ne-am simţit atraşi unul de celălalt. Ne amintim şi azi cum era de ajuns o privire cu subînţeles şi ne aruncam hainele pe jos în câteva clipe. Ne amintim cum mergeam lipiţi unul de altul în locuri publice şi, pentru a creşte dorinţa şi suspansul mai tare, ne atingeam în locurile noastre intime, şoptindu-ne cuvinte învăluite în senzual, în aburi fierbinţi şi ameţitori, simţindu-ne corpul cum se abandonează forţei universale a sexualităţii.

Ne-am iubit atât de mult, încât ne-am jurat că vom fi unul al celuilalt pentru vecie! Şi din iubirea noastră aşa mare, pasională şi profundă, caldă şi fierbinte în acelaşi timp, cum spune Esther Perel, s-a născut un copil. Sau doi sau trei. Ne-a dat peste cap viaţa aventuroasă de dinainte.

O vreme, el a înţeles că mama e preocupată de copil, că îl alăptează şi se trezeşte de 2-3 ori pe noapte. A înţeles. Apoi încet, încet a început să se simtă în plus. Instinctele lui naturale îi reaminteau că are nevoie de sex şi de atingerile acelea tandre. Nu mai vorbim de jocurile lor de rol pe care le făceau împreună, cel de-a Scufiţa Roşie şi lupul sau cel de-a profesorul şi studenta de la facultate. Dar ea nu mai simţea. Era prea copleşită de rolul de mamă care o acaparase aproape complet. Pentru ea, intimitatea sexuală nu mai era atât de importantă, fiindcă era mereu în braţe cu câte un copil. Ea avea parte de atingeri, de mângâieri, de îmbrăţişări pline de dragoste de la copii şi, aşa cum scrie Esther Perel în cartea sa Inteligenţa Erotică, chiar dacă ele nu au o conotaţie sexuală, ele aduc cu sine multă conectare. Şi mie îmi spun multe mame că e minunat cu copiii şi că nu mai au nevoie de sex, că se simt împlinite şi utile acum, că şi-au găsit rostul în viaţă.

El o abordează uneori mai timid, alteori mai brutal şi îi spune că vrea sex. Ea îl refuză uşor vinovată, uneori mai blând, alteori cu un ton de reproş, spunându-i că el nu ştie câte face ea pentru casă, copii şi serviciu. Nu se privesc unul pe celălalt ochi în ochi atunci când au interacţiunile astea. El se simte respins şi neînţeles. Nu ştie cum să facă să nu simtă respingerea asta. Deşi nu arată că îl doare, fiindcă se refugiază în TV, laptop sau Facebook, neprimirea ei îi aduce la suprafaţă momentele în care se simţea respins în copilărie de mama lui. Sau de tata. Sau de bunica. Atunci când îl pedepseau şi îl trimiteau în camera lui că nu fusese cuminte. Erau momente în care nu ştia în ce loc să fugă să nu simtă izolarea. Uneori se lăsa pradă ei, că nu mai avea resurse să caute ceva să-şi umple timpul, şi atunci lenevea şi stătea la TV. Alteori se simţea legat de mâini şi de picioare şi nu reuşea să îşi facă temele pentru la şcoală aşa cum şi-ar fi dorit. Da, respingerea ei îi apasă răni vechi de când era mic, chiar dacă el nu le conştientizează neapărat.

Când el face aluzie la sex, ea simte dintr-o dată că nu e apreciată în rolul ei de mamă. Că, dintr-o dată, el o vede doar ca pe un obiect pentru satisfacerea nevoilor lui de bărbat. Da, ea a crescut cu ideea că „atunci când bărbatul vrea, trebuie să te supui, daca vrei să nu se ducă la altele”, însă ea şi-a jurat că ea nu va face asta. Şi, acum când el îi cere sex, ea subconştient aduce la suprafaţă acel motto al bunicii şi al mamei ei, care a speriat-o tare când era mică. Ori de câte ori el se apropie de ea, o atinge fie pe sâni, fie o pişcă de unele părţi, ea primind mesajul: „te vreau pentru sex”. Ea nu ştie un adevăr demult spus de spiritualitate şi repovestit de Esther Perel: acela că bărbaţii ajung la intimitate şi conectare profundă prin sex. După actul sexual, el se simte protector, masculin şi puternic, se simte primit, şi în siguranţă şi atunci îi poate spune toată viaţa lui emoţională. Dacă ar ştii acest lucru despre el, ea ar vedea lucrurile altfel. Iar el nu ştie că ea are nevoie să fie ascultată, văzută ca mamă, ca femeie cu un job provocator, că se simte în siguranţă atunci când e luată după umeri cald şi protector, ca de un prieten. Cu alte cuvinte, el nu ştie ea are nevoie mai întâi de conectare şi intimitate emoţională pentru a ajunge la sex.

E interesant cum temerile vechi, ale lui de respingere, că nu e destul de bărbat, şi ale ei că e un obiect sexual şi că nu e văzută şi apreciată cu totul, apar după câţiva ani de relaţie. La început ele nu erau. A fost nevoie de forţa aceea magnetică a îndrăgostirii care să îi aducă împreună. Altfel nu puteau purcede la călătoria vieţii în familie. Şi abia apoi au ieşit la suprafaţă rănile care aşteaptă să fie vindecate în relaţia de cuplu, aşa cum spune teoria Imago a cuplului de psihoterapeuti Harville Hendrix şi Helen Lakelly Hunt. Şi este interesant cum durerile vechi din copilărie apar şi în intimitatea sexuală.

Cum ar fi viaţa lor dacă ar ştii toate lucrurile acestea despre ei înşişi: despre cum funcţionează o femeie şi un bărbat, despre rănile lor vechi din copilărie? Într-o zi, el poate să o degreveze de multe responsabilităţi de familie şi să petreacă mai mult timp cu copiii, iar după ce adorm copiii, el poate opri net-ul şi o poate întreba despre cum i-a fost ziua, la un ceai cald. Ea simte siguranţa şi se apropie de el sexual. În altă zi, ea îi poate trimite un sms lui în care îi spune fără nicio introducere: „Nu am înţeles prea bine cum era cu economia aia generală şi cu piramida lui Maslow, domnule profesor! Aş avea nevoie de lecţii suplimentare după ore, fiindcă explicaţi tare bine aşa, unu la unu” - o replică dintr-un vechi joc de-al lor. El se aprinde şi îşi ia liber de la serviciu, scriindu-i că a aranjat să îi ducă bona pe copii la film pentru cîteva ore şi că au casa doar pentru ei. Iar ea îl aşteaptă acasă îmbrăcată în uniforma ei veche pe care o purta nu chiar atât de demult în jocuril lor haioase, pasionale şi pline de aventură.

Da, putem reaprinde flacăra pasiunii între noi după ce am devenit părinţi! Dacă mai ţineţi minte, am început articolul cu un proverb vechi. Ceea ce vrea el să spună este că, aşa cum traumele din copilărie le purtăm mai departe dacă nu sunt vindecate, tot aşa dacă părinţii noştri nu au avut o viaţă sexuală normală, atunci moştenim o durere emoţională pe care o purtăm cu noi în viaţa de adult. De aceea, hai să avem grijă de viaţa noastră intimă, să facem sex bun şi să încercăm să le dăm copiilor noştri, datorită sexului bun dintre noi, senzaţia aceea de vitalitate şi de „Life is fun!”.


Text semnat de Otilia Mantelers, Parenting by Connection Instructor.

Pe 4 iunie va fi cu noi la Bucureşti nimeni alta decât Esther Perel, la invitaţia lui Gaspar Gyorgy, psiholog clinician şi psihoterapeut relational, şi a Otiliei Mantelers, expert în parenting. Esther Perel este expert mondial in reaprinderea pasiunii în viaţa de cuplu. Înscrieri aici: http://otiliamantelers.ro/esther-perel-in-bucuresti/.