Video Goana după aurul din Munții Apuseni în anul 2026. 20 de ani fără minerit, sute de tone de metale prețioase rămân neatinse
0La două decenii de la închiderea minelor de aur din Munții Apuseni, noile investiții plănuite în ținutul bogat în resurse minerale nu au avut succesul așteptat de companiile miniere, deși promiteau aproape 600 de tone de aur și producții impresionante de argint și cupru.
În 2006, au fost închise ultimele mari mine de aur din România: Gurabarza și Certej–Săcărâmb, din județul Hunedoara, și Roșia Montană, din județul Alba. Fostele mari centre miniere din Apuseni se alăturau unui lung șir de mine metalice, a căror activitate a fost oprită definitiv din rațiuni economice. Printre acestea se mai numărau minele de aur de la Zlatna și Baia de Arieș, din Alba, și perimetrele Baia Mare și Baia Sprie, din Maramureș, închise în anii 2000 odată cu restructurarea industriei miniere de stat.
Povestea minelor de aur din Apuseni a început în Antichitate, când romanii au deschis aici primele galerii subterane, unele păstrate până în prezent. În secolul al XVIII-lea, minele de aur au fost reorganizate de Imperiul Austriac, iar în secolul XX au fost naționalizate și extinse de statul român, funcționând astfel aproape neîntrerupt timp de două secole și jumătate, perioadă în care au produs sute de tone de aur, argint și cupru.
Două decenii de la închiderea minelor
După 1990, statul român le-a considerat neviabile din punct de vedere economic, a deschis calea restructurărilor masive și disponibilizărilor și a oprit în cele din urmă activitatea. Motivele au fost complexe. Minele nu au mai fost retehnologizate, funcționau cu utilaje și instalații care își depășiseră de mai mulți ani termenul de casare, fondurile nu mai acopereau nici măcar asigurarea transportului, achiziția lemnului de mină, a vagonetelor și uneltelor, lămpașelor și echipamentelor necesare minerilor, iar improvizațiile erau folosite pentru a prelungi agonia secțiilor miniere.
„Unii ajung în situația de a aduce de acasă drujbele proprii pentru a mai tăia lemnul necesar pentru susținerea galeriilor. Din lipsă de vagoane, erau zile în care minerii nu își mai puteau desfășura activitatea. Cele mai multe orizonturi și lucrări miniere nu aveau o a doua cale de acces. Mâncarea caldă nu mai era oferită minerilor la intrarea în mină, iar, în lipsa autobuzelor, transportul minerilor era asigurat cu autobasculante de 16 tone”, relata inginerul Nelu Ștefea, de la fosta mină Barza, din vecinătatea municipiului Brad.
Disponibilizările de la sfârșitul anilor ’90 și noua lege a pensiilor din anul 2001, care prevedea că minerii se puteau pensiona la 45 de ani în condițiile în care aveau 20 de ani în subteran, au grăbit plecarea în număr mare a salariaților din minerit, iar în anii 2000 cele mai multe mine de aur, argint și cupru funcționau în regim de avarie, cu personal insuficient și instalații primitive.
În 2005, un singur abataj al minei Barza mai funcționa, iar un an mai târziu, în iunie 2006, ultimii ei angajați părăseau definitiv ultima mină de aur din ținutul Bradului. În aprilie 2006 a fost pus lacătul pe minele de la Săcărâmb și Certej, iar la sfârșitul lunii mai 2006, ultimii 400 de mineri de la Roșia Montană au fost disponibilizați.
Zăcămintele de aur, argint și cupru nu erau însă epuizate, iar noi cercetări geologice au conturat perimetre miniere valoroase. Companiile miniere au revenit în zonă cu planuri de a deschide noi mine și cariere miniere. Cele mai importante proiecte au început la Roșia Montană, la Certej și pe Valea Rovinei învecinată fostului centru minier Barza. Proiectele au fost contestate de organizațiile de mediu, iar la două decenii de la închiderea minelor de aur din Apuseni, redeschiderea unor noi exploatări rămâne incertă.
Roșia Montană își păstrează aurul și argintul în adâncuri
În anii 2000, compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a început să cumpere casele și terenurile localnicilor din Roșia Montană, pentru a pregăti un proiect minier de anvergură, care viza extragerea a peste 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint.
Exploatarea însemna însă distrugerea unor așezări istorice, unele cu vestigii antice valoroase, și folosirea cianurii în procesele miniere, cu riscuri pentru mediu. Proiectul minier a împărțit comunitatea satului pitoresc din vecinătatea Abrudului. Unii și l-au dorit, în speranța că le va aduce locuri de muncă și investiții, alții l-au contestat din cauza problemelor de mediu sau pentru că nu au fost de acord cu transformările pe care investiția le-ar fi adus satului în care locuiau.
În cele din urmă, proiectul minier de la Roșia Montană a fost blocat, iar compania minieră a fost nevoită să se retragă. În 2021, peisajul minier de la Roșia Montană a fost inclus în Patrimoniul cultural mondial UNESCO, o recunoaștere care i-a schimbat situația și a sporit interesul turistic pentru ea.
„Au fost și o mie de turiști pe zi la Galeriile Romane”, afirma un localnic.
Alți foști mineri văd, în schimb, problemele micii așezări din Munții Apuseni, părăsită în mare parte de foștii săi localnici. Peste 800 de locuințe din cele aproximativ 1.200 din comună, de la case arhaice și apartamente în blocurile comuniste până la clădiri istorice, au fost achiziționate de companie și lăsate în „conservare” timp de mai mulți ani, iar trecerea timpului și abandonul au grăbit degradarea lor.
În Hunedoara, două proiecte miniere ample, inițiate după închiderea minelor Barza și Certej, s-au lovit de opoziția organizațiilor de mediu și au împărțit, la rândul lor, comunitățile locale. Deși beneficiază de finanțări private importante, nu au încă avizele necesare funcționării.
Proiectul Rovina, finanțat cu 200 de milioane de dolari
În anii 2000, pe Valea Rovinei, forajele geologice au scos la iveală, în premieră, un „munte” de cupru, al cărui miez se află la câteva sute de metri de satul Rovina, aflat la aproximativ 10 kilometri de municipiul Brad. Resursele celor trei zăcăminte conturate aici sunt estimate la circa 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru, potrivit companiei Euro Sun Mining, care dezvoltă proiectul pe o suprafață de peste 27 de kilometri pătrați.
Considerat de importanță strategică, alături de alte două investiții din România – extracția magneziului metalic la Budureasa (Bihor) și extracția grafitului la Baia de Fier (Gorj) – proiectul minier Rovina a fost contestat de organizațiile de mediu, care reclamă că acesta va duce la devastarea unei zone extinse din Munții Apuseni. Pentru a obține avizul de mediu necesar continuării investiției, compania minieră este nevoită să consulte autoritățile ungare cu privire la proiectul din județul Hunedoara, demers solicitat de organizațiile de mediu.
Recent, Euro Sun a transmis că a obținut o finanțare de până la 200 de milioane de dolari pentru continuarea proiectului, de la grupul Trafigura, în schimbul concentratelor de cupru care ar urma să fie produse la Rovina.
„Trafigura intenționează să sprijine compania în atragerea unor finanțări suplimentare odată cu atingerea fazei de construcție a proiectului”, a informat Euro Sun.
Proiectul Certej, în instanță pentru prelungirea licenței
În Certeju de Sus, exploatarea minieră propusă începând din anii 2000, dar blocată în prezent, viza extragerea, într-o perioadă de 16 ani, a peste 63 de tone de aur și a altor aproape 375 de tone de argint. Proiectul era derulat de Deva Gold, deținută în majoritate de Eldorado Gold Corporation (aproximativ 80 la sută) și de statul român, prin Minvest Deva (circa 20 la sută).
Mai multe organizații de mediu au contestat proiectul în justiție și au obținut suspendarea, apoi anularea succesivă a autorizațiilor și documentațiilor necesare începerii exploatării, fapt care a dus la blocarea întregului proiect minier.
La 24 ianuarie 2025, odată cu expirarea licenței de exploatare a perimetrului minier, aceasta nu a mai fost prelungită, deoarece ședința de guvern în care figura pe ordinea de zi nu a mai avut loc cu o zi înainte de termenul-limită. Compania minieră a dat în judecată statul român pentru prelungirea licenței, iar procesul se află pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, având termen în 9 februarie.
Recent, Eldorado Gold Corporation s-a retras din proiectul minier, iar pachetul majoritar deținut de compania canadiană a fost preluat de fondul de investiții Varvara Development Group (VARDEV).
„Suprafața ocupată de noul proiect minier va fi de circa 250 de hectare doar pe teritoriul comunei Certeju de Sus, redusă față de cea inițială. Ne-am oprit la concentrate, pentru a nu mai folosi cianura în noul proiect și nici nu vom produce sterile umede”, a declarat Nicolae Stanca, directorul Deva Gold, devenită subsidiară a VARDEV.
Reprezentanții investitorului susțin că noul proiect va depinde de acordarea licenței de exploatare și a avizului de mediu, proceduri care vor mai dura cel puțin un an. Potrivit companiei miniere, proiectul ar presupune investiții de aproximativ un miliard de euro și ar putea crea, în următorii 15 ani de la începerea sa, peste 1.000 de locuri de muncă în zonă.
Se încarcă comentariile...
