Cei mai ciudaţi termeni culinari pe înţelesul tuturor: ce înseamnă, de fapt, pizdulice, momiţe sau lapte de bou

Cei mai ciudaţi termeni culinari pe înţelesul tuturor: ce înseamnă, de fapt, pizdulice, momiţe sau lapte de bou

Momiţe de viţel la tigaie. FOTO Farfuridi.ro

Bucătăria românească este diversă şi extrem de gustoasă, iar denumirile unor preparate culinare ascund explicaţii şi istorii populare de prea puţini ştiute sau bănuite. De unde şi până unde poale-n brâu? De ce stârnesc râsul nevinovata pizdulice sau o porţie de momiţe? Cum se face laptele de bou sau cât de dificil se obţin ingredientele pentru lapte de pasăre?

Ştiri pe aceeaşi temă

Unele preparate culinare au denumiri care trimit pofticioşii spre piste false.

Cei mai ciudaţi termeni culinari: pizdulice 

Este cazul delicatesei denumită pizdulice, trufanda care nu se găseşte în meniurile multor restaurante româneşti nu pentru că i-ar face pe clienţi să se jeneze, chiar dacă exact asta se întâmplă în realitate, ci pentru că pizdulicea este denumirea populară a muşchiului inghinal al porcului sau vitei, şi se obţin numai câteva sute de grame de carne de la un animal sacrificat, deci de aceea se găseşte destul de greu. Carnea este foarte fragedă, are straturi de grăsime foarte fine şi o savoare deosebită, după cum declara pentru adevarul.ro Marius Muntean, unul din cei mai cunoscuţi bucătari din Sibiu.

Pizdulice la grătar. FOTO Adevărul 

Cât priveşte modul de preparare, pizdulicea iese cel mai bine dacă este pregătită la grătar. ”E o carne foarte fragedă, şi în general se prepară la grătar, ca şi ceafa. Se face pe grătar şi apoi în tigaie, şi se serveşte împreună cu diferite sosuri, sos de usturoi, sos barbeque, sos cu tarhon. De asemenea, ţinând cont că este carne de porc, merge foarte bine cu un sos preparat din ciuperci de pădure”, recomandă bucătarul Marius Muntean.

Cei mai ciudaţi termeni culinari: momiţe

La fel ca în cazul pizdulicei, cei care comandă momiţe se gândesc automat că această denumire se referă la organele sexuale ale unui animal. În realitate, zona anatomică din care sunt recoltate momiţele este cu totul alta. Momiţele sunt ganglioni (timus) sau glande aflate la pieptul şi gâtul animalelor (porc, vită, miel etc), folosite la prepararea anumitor feluri de mâncare. 

Momiţele seamănă cu o bucată de măduvă, au aproximativ aceeaşi consistenţă, şi se fac trase la tigaie în unt până prind crustă, după ce sunt foarte bine curăţate.

Considerate o raritate, momiţele erau un deliciu în localurile interbelice ale Bucureştilor, după cum povesteşte bloggerul culinar Farfuridi:

Mâncare de cârciumă românească interbelică, de restaurant cu stele Michelin din Parisul secolului 21 (da, le-am întâlnit într-un asemenea loc) sau street food în Argentina (mollejas), momiţele de viţel sunt totuşi o raritate în ziua de azi. Puţini sunt cei care au auzit de ele, mai puţini cei care le-au încercat, foarte rare măcelăriile din care să le cumperi şi mai rare restaurantele în care să le găseşti în meniu. 

Cei mai ciudaţi termeni culinari: vrăbioară

La fel ca în cazul pizdulicei, vrăbioara se referă la o bucată de carne de vită din regiunea şalelor, care se prepară de obicei la grătar. Friptura de vrăbioară este suculentă şi foarte fragedă.

Cei mai ciudaţi termeni culinari: plăcintă poale-n brâu

Despre delicioasele plăcinte moldoveneşti poale-n brâu se spune că îşi trag denumirea de la modul în care se împătureşte aluatul, ale cărui colţuri se întorc peste umplutură formând un fel de plic. De fapt, pe vremuri, la sat, femeile purtau rochii lungi şi deasupra aveau sorţ (sau pestelcă, după denumirea populară). Atunci când se apuca să facă plăcinte, gospodina îşi ridica poalele rochiei, din partea stângă sau dreaptă, şi le punea în legătura şorţului fixat la brâu. De la acest obicei al femeilor de a-şi proteja îmbrăcămintea ar fi rămas denumirea populară de plăcinte poale-n brâu.

Cei mai ciudaţi termeni culinari: lapte de bou

Preparatul cunoscut sub numele de lapte de bou ar fi originar din Ardeal, însă este întâlnit şi în alte regiuni ale ţării, sub diverse forme. Astfel, laptele de bou se face cu apă sau lapte clocotit în care se presară seminţe de dovleac decojite, coapte şi pisate (până se obţine un fel de făină). Se amestecă mereu pe timpul preparării ca să nu se afume, până se obţine o pastă mai groasă, la care se adaugă sare. Se poate servi cu mămăligă proaspătă. În alte regiuni, laptele de bou se face din magiun cu apă călduţă, compoziţie la care se adăugă pâine.

Cei mai ciudaţi termeni culinari: lapte de pasăre

Deliciosul desert cunoscut sub denumirea de lapte de pasăre a ajuns să fie astfel cunoscut graţie unui traseu lingvistic interesant. Desertul de origine franceză se numeşte „œufs à la neige“ (ouă de zăpadă) sau „île flottante“ (insulă plutitoare) şi este o cremă fină de vanilie obţinută prin fierberea gălbenuşului de ou cu zahăr, lapte şi vanilie.

Lapte de pasăre FOTO farfuridi.ro 

Denumirea preparatului a fost tradusă şi asimilată de fiecare naţie în parte. În ceea ce-i priveşte pe unguri s-a ajuns la „madártej“ (insulă plutitoare). În cazul românilor, cel mai probabil, ideea de lapte cu gălbenuş de ou s-a simplificat şi a rezultat lapte cu ou de pasăre, apoi s-a rezumat în ceea ce a rămas azi ca lapte de pasăre.

Cei mai ciudaţi termeni culinari: ciorbă de potroace

Denumirea celebrei ciorbe de potroace acrite cu borş sau zeamă de varză, care se consumă în mod tradiţional a doua zi după nuntă, pentru ca mesenii să se dreagă după o noapte de petrecut, are o etimologie, de asemenea, interesantă. 

FOTO Arhiva Adevărul 

Potroacă se referă atât la măruntaiele de pasăre (cap, pipotă, ficat etc), dar are şi înţelesul de foarte sărat sau acru (potroacă).
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: