Care este viitorul ciocolatei?
0
Indiferent dacă o privim ca pe un simplu aliment sau ca pe un afrodisiac, ciocolata pare a fi cel mai îndrăgit desert de pe întreaga planetă. Cu toate acestea, foarte puţină lume ştie istoria acestui aliment şi, poate, şi mai puţini ştiu cu adevărat că ingredientul de bază al ciocolăţii, cacaoa, are de suferit în ultimul timp.
Viitorul cicolatei de orice fel este strâns legat de procesele de modificare genetică, dar şi de conştientizarea acestui pericol. „Huffington Post” a încercat să afle dacă în viitor, pe lângă roşii, cartofi sau orez, vom mânca şi ciocolată modificată genetic.
În epoca civilizaţiei maiaşe, cacaoa era considerat un super-aliment, comercializat drept o monedă preţioasă care avea o valoare asemănătoare cu aurul. Până în secolul XVII, spaniolii au adăugat trestie de zahăr pentru a îndulci produsul finit, dar odată ce alte ţări europene au intrat în această „afacere”, exportând arbori de cacao spre coloniile lor, Africa a devenit cel mai proeminent cultivator de cacao, chiar dacă fructul nu-şi are originile pe acest continent.
Astăzi, cacaoa a devenit un produs secundar. În loc să fie privit drept un fruct cu toate beneficiile sale nutriţionale, este asemănată cu direct cu produsul încărcat de zahăr, lapte şi alte ingrediente.
„Majoritatea oamenilor văd ciocolata ca pe o marfă, nu ca pe o mâncare în sine. Iar motivul merge dincolo de metodele de preparare, de lipsa de legăturii dintre consumator şi fermier şi de munca care se depunde pentru producerea unui bob de cacao de calitate, înainte ca un producător să poată face o ciocolată bună”, crede Jim Eber, co-autor al cărţii „Raising the Bar: The Future of Fine Chocolate”.
Cu toate acestea, cererea continuă să crească, în parte datorită faptului că tot mai multe pieţe neconvenţionale, precum China şi India se alătură acestei manii a ciocolatei. În prezent, piaţa mondială a ciocolatei are o valoare astronomică de 79 de miliarde de euro, potrivit Euromonitor International.
Nevoia oamenilor pentru consumul de ciocolată tinde ca totalul de cacao folosit să nu mai fie suficient. De altfel, se estimează că în şapte ani britanicii vor avea nevoie de mai multe milioane de tone de boabe de cacao pentru a-şi satisface nevoia de consum. Toată această cantitate este echivalentul a încă unei Coaste de Fildeş, cel mai mare producător de cacao.
Partea întunecată a ciocolatei
Pentru a înţelege mai bine domeniul cicolatei trebuie să cunoşti mai întâi natura enigmatică şi plictisitoare a fructului arborelui de cacao.
Planta este specifică unui anumite limite geografice. Nimeni nu a fost capabil să o cultive în afara aşa numitei „zone 20/20”, adică la 20 de grade nord şi sud de Ecuator. Arborele de cacao are nevoie de umbră. Este un arbore care creşte într-un ritm lent, are nevoie de cel puţin cinci ani pentru a se maturiza. Atunci când înfloreşte, fructele încep să crească pe trunchiul arborelui, făcând recoltarea acestora - cu sisteme mecanizate - destul de anevoioasă. În schimb, fermierii duc o muncă manuală intensă.
Mai mult, după ce culesul s-a terminat arborele intră într-un fel de „recuperare”, el trebuie altoit pentru a mai fi roditor. Nici nu e de mirare că acest arbore era considerat sacru în trecut. Chiar şi în cele mai bune condiţii, arborele de cacao este sensibil la diverse boli şi insecte. Compania producătoare de ciocolată Mars (M&Ms, Snickers, Milky Way) a declarat pentru „Huffington Post” că fermierii au avut pierderi totale în valoare de 585 de milioane de euro în fiecare an.
„Cacaoa este o adevărată bătaie de cap”, spune Jim Eber. Tocmai din acest motiv un număr tot mai mare de fermieri îşi taie arborii de cacao în fiecare an şi acceptă cu bucurie seminţe şi produse chimice.
Cacaoa modificată genetic
Atunci când multe dintre produsele pe care le consumăm au fost supuse procesului de modificare genetică este drept să ne întrebăm dacă următorul aliment aflat pe lista acestor experimente ar putea fi boaba de cacao. Oamenii de ştiinţă spun că trebuie să aibă „o mai bună înţelegere a produselor agricole”, de aceea alimente precum orezul, strugurii, roşiile, cartofii, soia sau sfecla de zahăr au fost supuse procesului de modificare genetică.
Deşi părerile sunt împărţite, balanţa nu înclină spre realizarea unor astfel de experimente. Ciocolata este unul dintre acele alimente de care oamenii sunt îndrăgostiţi, iar dezvoltarea unor procese de modificare genetică s-ar dovedi costisitoare şi rezultatele nu ar fi garantate.
„Adevărata problemă la îndemână este schimbarea modului de gândire asupra ciocolăţii: de la gene, boabe de cacao până la produsul finit. Organisme modificate genetic? Acesta este un drum lung de tot. Un trai mai bun cu ajutorul chimiei? Tot de domeniul SF ţine şi acest aspect”, crede Gary Guittard de la Guittard Chocolate Company, cea mai veche companie producătoare de ciocolată, deţinută de o familie din Statele Unite ale Americii.
Însă este binecunoscut faptul că unele laboratoare dezvoltă ciocolată modificată, iar unele elemente din compoziţia ciocolatei par a fi modificate genetic. „Având în vedere circumstanţele şi tipul de arbore, oamenii de ştiinţă se concentrează mai mult pe reproducerea selectivă a fructelor de cacao, decât pe modificarea genetică”, completează acelaşi Jim Eber. Din păcate, reproducerea selectivă sună la fel de neplăcut precum modificarea genetică.
CCN-51 sau succesul modificării genetice
După mii de ani, hibridizarea a devenit o parte „naturală” a peisajului agricol, din moment ce unii cercetători cred că aceasta este calea pentru a înţelege planta în detaliu molecular. Dar această joacă de-a Dumnezeu are dezavantajele ei şi poate duce la otrăvirea oamenilor şi a ecosistemului.
În cei 8.000 de ani de când plantele au început să fie consumate, acestea au fost manipulate şi forţate să crească într-un ritm alert, astfel încât ceea ce mâncăm astăzi nu se mai aseamănă deloc cu ceea ce exista odată.
„Convenţional, arborele de cacao este un hibrid de la natură. Dacă o plantă de cacao este compatibilă cu o alta, cele două se vor împreuna. Cacaoa este cea mai uşuratică dintre plante. Un arbore de cacao poate să aibă mai mult de o tulpină a soiului în interiorul acestuia şi se poate poleniza de câte ori este nevoie”, spune Lauren Adler proprietarul şi şeful Chocolopolis, producător de ciocolată care oferă peste 200 de sortimente de ciocolată din 20 de ţări diferite.
Există mai bine de 14.000 de soiuri cunoscute de boabe de cacao în întreaga lume. Însă cele crescute artificial au început să câştige teren în favoarea celor naturale. Unul dintre cele mai folosite soiuri de boabe este aşa-numitul CCN-51. Chiar dacă are un randament ridicat şi o lipsă de gust, cultivatorii au început să favorizeze acest soi în detrimentul celor de înaltă calitate. Spre deosebire de arborii naturali, CNN-51 nu are nevoie de umbră şi face faţă bolilor şi condiţiilor climatice dificile.
Genetica boabelor de cacao reprezintă un dialect pe care prea puţini îl pot vorbi încă, spune Eber. În ciuda oricăror suspiciuni, industria producătorilor de cicolată va continua să fie împărţită între producătorii mari care cumpără cantităţi enorme de cacao, dar care sunt de proastă calitate, şi producătorii mici care cumpără puţin, dar de calitate. Practic, totul se rezumă la producătorii axaţi pe bani şi cei pentru care aroma şi mediul înconjurător sunt mai mult importante.
Se încarcă comentariile...
