Am de vânzare bucurie!

Săptămâna trecută mi-am găsit cam greu cuvintele, firesc după trei curse terminate pe ultimul loc. Dar săptămâna asta am de vânzare bucurie, satisfacţie, mulţumire...

Kyalami, un alt circuit senzaţional, dar pe care nu îl ştiam. Da, a făcut parte din calendarul F1, a găzduit etape din 1967 şi până în 1985, plus o apariţie episodică în sezoanele 92-93. De la finele anului trecut a revenit în lumina reflectoarele ca parte din calendarul 2020-2021 al Campionatului Mondial de Anduranţă FIA. Un circuit care a suferit modificări ample ale desenului de-a lungul timpului, actualul desen fiind din 2015. Cu alte cuvinte, trasele sunt noi, doar numele a rămas să poarte încărcătura emoţională a victoriilor semnate de Niki Lauda, Alain Prost, Nigel Mansell şi Jackie Stewart. Şi trebuie să-l amintim şi pe Jody Scheckter, singurul pilot sud-african care a câştigat în 1975 cursa de casă.

Chiar dacă nu m-am regăsit pe Zandvoort, se pare că circuitul olandez a fost o şcoală bună pentru a câştiga dezinvoltură în a lăsa maşina să danseze pe circuit. De la primele tururi pe Kyalami m-am simţit bine. Greul a început pentru mine de la un 1:57,624. Am acoperit câteva zeci de tururi până la un 1:56,000 şi apoi m-am concentrat puţin pe un detaliu care mă apasă de vreo două săptămâni... să lucrez puţin la calibrarea pedalierului, în special dozarea pedalei de frână. Cursa pedalei de frână la sistemul Logitech G29 este scurtă, iar pedala este destul de tare. Cu alte cuvinte, în lipsa unui feedback... este relativ dificil de dozat, cel puţin pentru mine. Şi, destul de des, frânez suficient de puternic pentru a activa ABS-ul, ceea ce evident îmi lungeşte distanţa de frânare. Pentru că da, mai trag cu ochiul la băieţii ăia buni, şi o mare parte din timpul pe care-l pierd vine de la o zonă de frânare mai lungă la mine. Am reuşit să cobor până la un 55, 653. Destul de enervant este că Assetto Corsa îţi oferă şi o estimare teoretică a celui mai bun timp prin adunarea celor mai rapide sectoare. Şi uite aşa ştii că acolo undeva este ascuns o versiune mai bună a ta, depinde doar de tine să-l scoţi la lumină. Enervant, dar şi mobilizator, pentru că ştii că poţi mai mult.

La finalul săptămânii am avut al 65 timp, din 135 de jucători care au semnat tururi valide pe circuit. Cum, o parte din concurenţi aveau de ispăşit ceva penalizări care au inclus şi suspendări, iar câţiva piloţi nu au putut concura din diferite motive, m-am trezit că ocupam locul 25 pe Server 2. Fericit? Extrem de fericit!!! Vreo urmă de tristeţe că urma să îmi fie greu spre imposibil să urc spre partea superioară a clasamentului? Nu, pentru că parte din progres este şi acceptarea de a fi în ring cu piloţi mult mai buni decât mine, să încerc să intru într-un regim de cursă mai rapid decât cel de pe Server 3.

Calificări

Eram conştient că voi pleca din coada plutonului, speram să nu fiu ultimul. Cred că am luat startul de pe poziţia 23.

Manşa 1

Puţin emoţionat de faptul că sunt pe grila de pe Server 2, aşteptam să se stingă luminile roşii. Plecarea din spate are şi avantaje, poţi avea o imagine mai bună a haosului din faţă. Cel puţin primul viraj are potenţial uriaş de distrugere la startul manşei. Am crezut că voi avea parte de un start liniştit, până în clipa în care am avut senzaţia că sunt milionar mexican şi bandiţii încearcă să mă jefuiască. Doi concurenţi m-au flancat, două maşini în faţă, din care una cu grila spre mine... Mă uitam deja după portofel.

Cu puţină frână, cu puţină inerţie, cu puţin volan... mi-am făcut loc cu relativ mici daune estetice, mecanic eram în grafic. Din dorinţa de a evita un concurent din faţă care a frânat ceva mai devreme şi m-a surprins, cred că am iniţiat un dans în trei, dar am trimis la comisia de la RLR secvenţa care mă incriminează... urmează ei să decidă dacă am greşit sau nu. Apoi trei tururi de regularitate în care am intrat în ritmul de cursă, uşor bucuros că sunt acolo, ca ritm... evient că m-am relaxat, am atacat prea curajos un vibrator... şi uite parapetul.

După acest incident, restul cursei a fost o cursă curată, am mai depăşit 2-3 concurenţi, cred că am terminat pe poziţia 21.

Manşa 2

Cum nu speram la poziţii fruntaşe, speram să am parte de dueluri frumoase şi curate în pluton. Start... şi destul de repede lucrurile au degenerat. Zici că cineva se juca cu un magnet uriaş invizibil, cam asta era dinamica maşinilor din faţa mea. Am frânat am evitat, a venit şi momentul când cineva m-a teleportat pe gazonul din stânga pistei... incidente de start... nu am căutat să văd cine, care cum...

M-am strecurat prin acest start furtunos... am mai profitat de ceva incidente, şi undeva prin turul 3 eram pe poziţia  a noua. Acul de păr Leeukop, văd doi concurenţi că deja erau în decor, îmi imaginez că vor respecta indicaţiile de la începutul cursei prin care eram rugaţi ca în cazul unor incidente să nu revenim pe circuit pentru a genera alte incidente. Mă surprinde decizia unui concurent de a reintra pe pistă în ultima clipă, reuşesc să-l evit, îl depăşesc, deja începusem să procesez informaţia că sunt pe poziţia a şaptea... când simt că volanul îşi pierde din asistare, linia dreaptă din faţă devine parapet.

Concurentul care nu a binevoit a respecta indicaţiile... a decis să adauge la C.V. şi ruinarea cursei altui concurent. Mda, am fost destul de creativ în acele clipe... Am revenit pe circuit, şi ce să vezi, după două viraje acel rebel avea de împărţit ceva cu altă maşină... Trec de el, încerc să trec şi de victima sa, care între timp reuşise să ajungă pe circuit, dar era lent, atac târziu virajul Cheetah, pleacă spatele... cine vine în plină viteză şi îmi distruge maşina... acelaşi rebel.

Voi continua cu pauza de la boxe de peste 1 minut pentru a-mi repara maşina, altfel va trebui să un bulină roşie pe acest material. Motivat să revin pe circuit după ce aveam un tur întârziere? Da!!! Pentru că în ciuda unor uscături, în Racing League România am găsit o gaşcă de băieţi faini, pasionaţi, care şi-au stabilit un set de reguli de comun acord, un set care duminică seara la 20:30 m-au făcut martorul unor clipe de motorsport pur, care m-au entuziasmat cam la acelaşi nivel ca momentul Hakkinen-Schumacher din turul 41 la Spa-Francorchamps în 2000. Am revenit pe circuit, am reuşit să mă apropii de câţiva piloţi, am reuşit două-trei depăşiri... şi da, m-am bucurat de frumuseţea de a concura.

Urmează Brands Hatch... am emoţii, voi ajunge pe Server 2... mă duc să văd dacă pot scoate un timp mai bun.