7 ianuarie: Ziua în care s-a născut poetul romanțelor, simbolistul Ion Minulescu
0Ziua de 7 ianuarie este marcată în istorie printr-o serie de evenimente și aniversări ale unor oameni care au devenit celebri.
1881: S-a născut poetul Ion Minulescu
Ion Minulescu s-a născut în 1881, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, la Bucureşti. Tatăl lui, Tudor Minulescu, murise cu puţin timp înainte, în seara de Revelion. Până să înceapă şcoala primară, Minulescu a locuit la Slatina, în casa bunicilor din partea mamei.
Minulescu a terminat şcoala primară şi şase clase gimnaziale la Piteşti, oraşul natal al mamei. În perioada liceului, prin 1897, a publicat primele poeme în revista „Povestea vorbei“, sub pseudonimul (I.M.) Nirvan.
În 1898 s-a mutat la Bucureşti — explică o parte din motive în romanul autobiografic „Corigent la limba română“ —, unde s-a înscris la un liceu particular, numit pension pe atunci. A terminat două clase într-un an, după care a primit diploma de absolvire şi a trecut bacalaureatul.
„Revelaţia simbolismului“, la Paris
La 19 ani, în 1900, a plecat la Paris pentru a face Facultatea de Drept. Şi-a petrecut timpul, în mare măsură, cu artiştii parizieni, într-un mediu care îl încânta mai mult decât şcoala. La acea vreme, se afla în capitala Franţei şi un grup de artişti români, cu care Minulescu s-a împrietenit îndată: Gh. Petraşcu, Camil Ressu, Jean Steriadi, Cecilia Cuţescu-Storck. Atunci i-a cunoscut şi pe actorii Maria Ventura şi Tony Bulandra.
„Întors în 1904 la Bucureşti, Minulescu continuă să-şi păstreze, un timp, barba roşcată“, nota Matei Călinescu. „Poza de boem ostentativ, stilul vestimentar cam ţipător, cu lavaliere imense şi fulare colorate înfăşurate neglijent în jurul gâtului, permanenta agitaţie, care-i face pe unii să-l considere un excentric, concentrează repede asupra lui atenţia clienţilor de la una din cafenelele literare cele mai frecventate ale Bucureştilor (ţinută de papa Kübler)“. La Kübler, pe strada Imperială, colţ cu Calea Victoriei, se adunau scriitori precum Dimitrie Anghel, Panait Cerna şi Andrei Naum.
Minulescu n-a debutat cu uşurinţă în revistele vremii. De exemplu, Ovidiu Densusianu (1873-1938), lingvist, istoric literar şi fondatorul publicaţiei „Viaţa nouă“, a fost rezervat faţă de versurile lui. Debutul literar al poetului a avut loc prin 1906, aşa cum povestea el însuşi într-un interviu: „După îndelungate tratative, mai mult diplomatice decât literare, reuşesc să public în «Viaţa literară şi artistică» a lui Ilarie Chendi (n.r - critic literar român, adept al curentului sămănătorist) – care se găsea în ceartă cu «Sămănătorul», patronat de N. Iorga, - poezia «Celei care minte», pe care o prezentasem ca tradusă după un papirus egiptean“.
Matei Călinescu scria că înainte de apariţia primului volum, „Romanţe pentru mai târziu“, versurile lui Minulescu au fost „preţuite de unii şi zgomotos contestate de alţii“. În timp, s-a conturat şi „industria parodiei minulesciene“, cum a numit-o criticul literar Tudor Vianu.
Critici literari precum Eugen Lovinescu, George Călinescu şi Tudor Vianu au contestat autenticitatea versurilor simboliste minulesciene. În primul volum din „Critice“(1920), Lovinescu scria că Minulescu „e poet prin rara bogăţie a imaginilor cam căutate, dar încă destul de frumoase, şi mai e poet prin armonia mecanică a versurilor lui... În d-l Minulescu, alături de poet, mai e însă şi un fumist. Lângă versuri simţite găsim versuri nesincere, simple jocuri de cuvinte ale unui funambul“.
Pe 11 aprilie 1944, la Bucureşti, în timpul bombardamentelor americane, Ion Minulescu şi-a dat ultima suflare, în urma unui colaps cardiovascular. Poeta simbolistă Claudia Miliian, cu care s-a căsătorit în 1914, este înmormântată alături de el, la Cimitirul Bellu,
1916: S-a născut Elena Ceaușescu, soția lui Nicolae Ceaușescu
Elena Ceauşescu este una dintre personajele controversate ale istoriei contemporane a României.
S-a născut undeva între 1916 şi 1919, data naşterii fiind modificată ulterior, din raţiuni cunoscute doar de partid, în satul Petreşti, judeţul Dâmboviţa, la numai 40 de kilometri de locul unde avea să fie executată la şapte decenii diferenţă.
Lenuţa provenea dintr-o famile de ţărani săraci, aşa cum avea să mărturisească.
„După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva zvonuri din partea locului, care păreau să i se potrivească. Era subţire şi înaltă. Iar în sat, i se spunea «Păsărica». Şi asta fiindcă nu obişnuia să poarte chiloţi”, preciza Edward Behr în lucrarea sa „Kiss the Hand You Cannot Bite”.
Avea să se potrivească perfect cu Nicolae Ceauşescu, copilul din Scorniceşti care este descris aproape în acelaşi mod, tăcut, introvertit, cu un defect de vorbire care îl făcea să fugă de ceilalţi. Lenuţa nu a făcut mai mult de patru clase. La fel ca viitorul soţ, nu avea o înclinaţie către învăţătură fiind o elevă slabă. De altfel nici părinţii nu-şi doreau să devină o intelectuală. După cele patru clase absolvite au ţinut-o pe lângă casă.
Gogu Petrescu, fratele ei mai mare, a fost cel care a adus-o în Capitală. A ajuns textilistă cu acte în regulă şi s-a apropiat de cercurile comuniste, tot datorită fratelui.
L-a cunoscut mai întâi pe Marin Ceauşescu, viitorul său cumnat. Unul dintre membrii anturajului său scria că Lenuţa s-a iubit cu Marin Ceauşescu înainte să-l cunoască pe Nicolae. Aşa a ajuns în „Cercul Cultural Muncitoresc” şi mai apoi, în 1937 a devenit membră a Partidului Comunist Român. Nu a participat însă la nicio acţiune, deşi ulterior în anii 70 au fost trucate poze care-i plasau pe soţii Ceauşescu la mari mitinguri muncitoreşti.
A ajuns să fie numită „Savant de renume mondial”, atribuindu-și lucrările unor cercetători, dar a sfârșit a fi considerată inspiraţia malefică a lui Nicolae Ceauşescu.
Au murit împușcați, împreună, în decembrie 1989.
1927: A fost înființată celebra echipa de baschet demonstrativ
Harlem Globetrotters este o echipă de baschet demonstrativă, care a devenit celebră pentru spectacolul de pe teren.
Echipa a fost înființată de Abe Saperstein în 1927 la Chicago, Illinois. Numele Harlem provine de la cartierul newyorkez cu același nume, celebru pentru comunitatea afroamericană.
De la înființare și până în prezent, echipa a jucat pe 20.000 de partide demonstrative în 118 țări.
1927 - Prima convorbire telefonica transatlantică
Convorbirea telefonică, de la New York la Londra, a avut loc între un redactor al cotidianului Daily Mail (situat pe Fleet Street din Londra) si un corespondent al ziarului, aflat la New York.
Propagarea sunetului s-a realizat, în lipsa cablurilor telefonice, cu ajutorul unei statii de transmisie radio cu unde scurte, apartinând serviciului postal (British Post Ofice).
Conversatia a durat trei minute si a costat 15 lire sterline (corespondentul a 75 de dolari).
1943: A murit la New York fizicianul american Nikola Tesla
Nikola Tesla (n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croatia, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar – d. 7 ianuarie 1943, New York), a fost un inventator, fizician, inginer mecanic, inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale.
Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.
Invențiile, precum și munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.
1958: A murit Petru Groza, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale
Petru Groza (n. 7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – d. 7 ianuarie 1958, București) a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958.
Pe 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova.
Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regele Mihai i-a cerut, în august 1945, demisia. Când Groza a refuzat – fapt unic în istoria regalității în România – regele a intrat în așa-numita grevă regală, perioadă în care guvernul a acționat neconstituțional.
Guvernele succesive conduse de Groza au prezidat primele procese politice din România, fraudarea alegerilor din 1946 și lichidarea opoziției, suprapunându-se procesului de acaparare a puterii politice de către comuniști. La 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forțat pe regele Mihai să abdice, în cursul aceleiași zile proclamând, în mod ilegal și neconstituțional, în parlament, republica populară.
1989: A murit Hirohito, cel de-al 124-lea împărat al Japoniei
Hirohito (n. 29 aprilie 1901 — d. 7 ianuarie 1989), de asemenea cunoscut și ca Împăratul Shōwa, a fost cel de-al 124-lea împărat al Japoniei, conducătorul care s-a menținut cel mai mult pe tronul țării sale (62 de ani de domnie) A fost primul monarh al tronului crizantemelor, care, în 1946, după înfrîngerea ţării sale în cel de-al doilea război mondial, a fost silit să renunţe la dreptul divin. În timpul domniei sale Japonia şi-a câştigat statutul de mare putere asiatică.
Akihito devine următorul împărat al Japoniei. Ceremonia oficiala de încoronare s-a desfasurat la 12 noiembrie 1990.
1990: A fost abolită pedeapsa cu moartea în România
Eliminarea pedepsei cu moarte pentru crime pe timp de pace a fost reafirmată în articolul 16 al Constituției din 1923. La 24 septembrie 1938, legea nr. 3247 pentru implementarea noului cod penal din 1936 l-a pus pe acesta în acord cu noua Constituție a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea din 20 februarie 1938:
Art. 15. Pedeapsa cu moartea se aplică în timp de război potrivit codului de justiție militară. Consiliul de Miniștri va putea decide aplicarea dispozițiunilor din alineatul precedent și în timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Șefilor Statelor străine și demnitarilor Statului din mobile și în legătură cu exercițiul funcțiunilor ce le sunt încredințate, precum și în cazurile de tâlhărie cu omor și asasinat politic.
În timpul celui de-al doilea război mondial, regimul antonescian a crescut numărul infracțiunilor pedepsite cu moartea, incluzând jaful, insurecția, rebeliunea, trădarea, spionajul și altele, în vreme ce numărul execuțiilor a crescut rapid. În România comunistă au fost executate 104 persoane.
Între 1965 si 1989 Tribunalul Militar București a condamnat la moarte 47 de persoane.
Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 și a fost înlocuită cu pedeapsa detențiunii pe viață. Pe 12 ianuarie 1990, sub presiunea mulțimii care cerea pedeapsa cu moartea pentru zeci de lideri comuniști, trimiși în judecată pentru omor deosebit de grav, Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) a decretat scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român și organizarea, în data de 28 ianuarie 1990, a unui referendum cu privire la pedeapsa cu moartea.
Cu zece zile înainte de referendum, CFSN a decis anularea acestuia, împreună cu anularea decretului prin care PCR fusese scos în afara legii. Conducerea CFSN, prin vocea lui Ion Iliescu, a recunoscut atunci că ideea referendumului a fost o greșeală politică. Constituția din 1991 a garantat dreptul la viață și a dispus clar interzicerea pedepsei cu moartea. Ultimele persoane condamnate la moarte și executate au fost soții Ceaușescu (25 decembrie 1989).
2015: Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo de la Paris s-a soldat cu 12 morți
Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo a avut loc la Paris, la 7 ianuarie 2015, în jurul orei locale 11:30. Procurorii parizieni au confirmat că 12 oameni au fost uciși (10 jurnaliști și 2 polițiști) și 11 răniți în atacul asupra sediului săptămânalului satiric.
Doi atacatori mascați și înarmați au luat cu asalt birourile editoriale și au început să tragă cu arme automate.
Se încarcă comentariile...
