29 octombrie, ziua în care s-a născut Regina Maria, simbol al României Mari VIDEO
0La 29 octombrie 1875 s-a născut Regina Maria a României. Tot într-o zi de 29 octombrie au murit fondatorul Premiului Pulitzer și îndrăgitul cântăreț Mihai Constantinescu.
1875: s-a născut Regina Maria a României
Regina Maria a României s-a născut pe 29 octombrie 1875, în Eastwell-Park în Marea Britanie, provenind dintr-o familie ilustră. Tatăl său era Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha , duce de Edinburgh, fiu al reginei Victoria a Angliei, iar mama sa era ducesa Maria Alexandrovna Romanov, singura fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
A crezut în România modernă și unită. A cucerit Londra, Paris, New York și Washington prin farmec, inteligență, prestanță și viziune politică. A întărit relațiile României cu Occidentul, fiind considerată cea mai frumoasă față a diplomației românești. Regina Maria a avut un rol crucial în destinul și evoluția României. În timpul războiului s-a implicat în asistența medicală, a vizitat spitalele de bolnavi, a ridicat moralul trupelor și a îngrijit militarii răniți pe front ai Armatei Române. Pentru curajul de care a dat dovadă, a fost supranumită „Regina Soldat” și „Mama răniților”.
S-a folosit de relațiile dinastice pentru a pleda recunoașterea internațională a României Mari la Conferința de Pace de la Paris în 1919. Vizitele sale externe au determinat pe mulți lideri europeni să aibă o atitudine favorabilă față de România.
1897: s-a născut Joseph Goebbels, politician german, Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist
Paul Joseph Goebbels a fost un politician german și Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist din anul 1933 până în 1945. A fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori a lui Adolf Hitler și printre cei mai devotați adepți a ideologiei naziste. Goebbels a fost cunoscut ca fiind zelos, un orator energic și un antisemit virulent.
1911: a murit Joseph Pulitzer, publicist american, fondatorul Premiului Pulitzer
Născut la 10 aprilie 1847, în localitatea maghiară Mako, situată pe malul Mureșului, în apropiere orașul Nădlac, Joseph Pulitzer a fost fiul unui evreu maghiar înstărit, comerciant de grâne. Mama lui era catolică și avea origine germană. Fratele lui mai mic, Albert, s-a pregătit să devină preot. Joseph a copilărit la Budapesta, fiind educat în școli private și de învățători particulari, conform pulitzer.org.
La vârsta de șaptesprezece ani, Joseph a încercat să se înroleze în Armata austriacă, în Legiunea Străină a lui Napoleon al III-lea, ce urma să plece în Mexic sau în armata britanică pentru serviciul în India. A fost respins din cauza vederii slabe și a sănătății fragile, probleme cu care s-a confruntat toată viața.
După război, Joseph a ajuns în orașul St. Louis din Missouri, unde a avut mai multe slujbe minore și a început să studieze singur engleza și dreptul la biblioteca din oraș. Aici l-a întâlnit pe Carl Schurz, editor la ziarul german ”Westliche Post”. Impresionat de inteligența tânărului Pulitzer, acesta i-a oferit o slujbă de reporter în 1868.
Pulitzer a devenit cetățean american în 1867 și a fost admis în barou în 1868. La vârsta de 25 de ani, în 1872, Joseph Pulitzer a devenit editor al ziarului, iar în 1878, el a ajuns proprietarul publicației ”St. Louis Post-Dispatch”. John A. Dillon, patronul ziarului ”Westliche Post” a fost de acord să unifice ziarul său cu cel al lui Pulitzer. Astfel, la 12 decembrie 1878 apărea noul ”St. Louis Post and Dispatch”.
La începutul anilor 1880, sănătatea sa a început să se degradeze (a orbit în 1889). În acest context, Pulitzer s-a hotărât să cumpere ziarul ”New York World” pentru suma de 346.000 de dolari de la omul de afaceri Jay Gould (1836-1892), care pierdea 40.000 de dolari pe an încercând să publice acest ziar.
Familia Pulitzer s-a mutat la New York, unde a construit pentru publicația sa o un sediu de 16 etaje, cea mai înaltă clădire din oraș în acel moment (1890). În 1884 a devenit senator de New York, însă a renunțat la această demnitate după numai doi ani, pentru că îi era imposibil să își conducă publicația de la Washington.
Ziarul său a sprijinit alegerea președintelui Grover Cleveland (1884) și a strâns bani pentru ridicarea piedestalului pe care a fost înălțată Statuia Libertății (1886)
Moto-ul lui Pulitzer, afișat în redacție, era ”Precizie! Concizie! Acuratețe!”. El considera că faptele trebuie relatate simplu și direct. Cu toate acestea, când William Randolph Hearst (1863-1951) a cumpărat ziarul concurent, ”New York Journal” (1895), Pulitzer a uitat de crezul său. Între cele două publicații s-a declanșat o luptă crâncenă pentru cititori. Pentru a crește vânzările cu orice preț, cele două publicații au început să relateze povești șocante, cu titluri exagerate, și să folosească o mulțime de fotografii și caricaturi.
Rivalitatea a fost intensificată de declanșarea războiului spaniolo-american (1898). După ce a încercat mai mulți ani să-l depășească pe Hearst, Pulitzer a realizat în cele din urmă nebunia lui și s-a întors la crezul său, de a relata doar faptele.
Joseph Pulitzer a murit la 29 octombrie 1911, pe fondul unei insuficiențe cardiace, la vârsta de 64 de ani. Prin testamentul său, el a donat două milioane de dolari în vederea înființării Școlii de Jurnalistică de la Universitatea Columbia (deschisă la 30 septembrie 1912) și a fondat premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții pentru jurnalism. În prezent, premiile sunt acordate anual la 21 de categorii.
1923: Turcia devine republică în urma dizolvării Imperiului Otoman.
Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 iar Mustafa Kemal Atatürk a fost ales primul președinte al țării.
Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămășițele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al XI-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al XVI-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în Primul Război Mondial, puterile învingătoare au urmărit, prin Tratatul de la Sèvres, împărțirea imperiului.
Cu sprijinul Aliaților, în conformitate cu Tratatul, Grecia a invadat și a ocupat orașul Izmir. La 19 mai 1919, sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa - un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı).
La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea sultanului, la 1 noiembrie 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923, Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele Turciei) și a devenit primul președinte al țării. El a instituit mai multe reforme economice, politice, juridice și religioase care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman, conform wikipedia.
1929: Marea Criză Economică
La cinci zile după prima scădere a prețurilor, panica a izbucnit la Bursa de Valori din New York în Marțea Neagră, ceea ce a făcut ca prețurile să scadă și mai mult. Începe Marea criză economică.
Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri.
Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea.
Marea depresiune economică în diferite țări ale globului s-a încheiat în momente diferite. În majoritatea țărilor au fost concepute programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori, precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial.
1947: s-a născut Richard Dreyfuss, actor american
Succesul l-a avut în 1973 cu filmul lui George Lucas, „American Graffiti“, în care au jucat și Harrison Ford și Ron Howard. Cu filme precum The White Hai și Encounter Spooky (ambele de Steven Spielberg), Dreyfuss a devenit unul dintre cei mai căutați actori ai Hollywoodului.
Pentru rolul său în „The Subtenant“, a primit în anul 1977 un Oscar, pentru cel mai bun actor și Globul de Aur, ca cel mai bun actor în domeniul muzical sau comediei. Până în 2003, când i-a fost acordat lui Adrien Brody, Dreyfuss a fost cel mai tânăr actor care a primit vreodată un Oscar pentru categoria cel mai bun actor.
1948: episcopul Iuliu Hossu a fost arestat
Cardinalul Iuliu Hossu a fost unul din cei mai importanți fruntași români prezenți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, Iuliu Hossu a citit mulțimii adunate la Alba-Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. „Fraților, Ceasul împlinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește prin poporul Său credincios dreptatea sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România! (...) A biruit dreptatea“.
În 1940, în momentul ocupării Ardealului de nord de către Ungaria horthystă, a rămas la Cluj: „Rămân alături de credincioşii mei să le împărtăşesc soarta. Credinţa noastră este viaţa noastră“.
Toate cultele au avut de suferit în perioada comunistă, însă greco-catolicii din Ardeal, care reprezentau aproximativ două milioane de credincioşi, au intrat în ilegalitate, cultul lor fiind desfiinţat printr-un decret. Preoţii care s-au opus deciziei au fost aruncaţi în temniţe, unde mulţi dintre ei şi-au găsit sfârşitul.
O victimă a fost și Iuliu Hossu, care la 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Dragoslavele. A fost transferat mai apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei.
În 1955 a ajuns la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii.
A murit la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă“. Mormântul lui Iuliu Hossu se află în Cimitirul Bellu catolic.
1957: s-a născut Principesa Sofia a României, fiica Regelui Mihai I al României
Principesa Sofia a României este cea de-a patra fiică a regelui Mihai al României și a reginei Ana. Sofia este a opta pe linia succesiunii la conducerea Casei Regale române și la tronul României.
2019: a murit Mihai Constantinescu, cântăreț român
Mihai Constantinescu, născut pe 4 ianuarie 1946 la Bucureşti, a fost un cântăreţ român de muzică uşoară, cu o carieră prolifică în televiziune. Într-o carieră de peste patru decenii, el a înregistrat peste 15 albume, colaborări şi solo, şi a primit numeroase distincţii.
Mihai Constantinescu a făcut parte dintr-o „galerie de aur“ a muzicii uşoare româneşti, alături de Dan Spătaru, Doina Badea, Corina Chiriac, Olimpia Panciu, Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Angela Similea, Marius Ţeicu, Cornel Constantiniu, Anda Călugăreanu, Mirabela Dauer şi alţii.
Despre piesele sale, cântăreţul mărturisea într-un interviu: „Toate melodiile compuse de mine sunt copiii mei şi reprezintă sufletul, emoţiile şi gândurile mele“. Reprezentative pentru cariera sa sunt „O lume minunată“, „Sus în deal“, „Un zâmbet, o floare“, „Păpuşa“, „Ad-o vântule înapoi“, „O dimineaţă în culori, cu parfum de tei şi flori“, „Vitezomanul Gică“, „Anotimpuri“, „Fetiţa mea“, „Câinii Vagabonzi“, „Maria“, „Mă întoc iar în sat“.
Se încarcă comentariile...
