29 mai: Cea mai bună performanță a României la Eurovision. Paula Seling și Ovi obțin locul 3 în finală

Ziua de 29 mai a venit cu un motiv de mândrie pentru România, în urmă cu 13 ani, când Paula Seling și Ovidiu Cernăuțeanu (Ovi) aproape că au adus în țară trofeul Eurovision. Privind în istorie, tot astăzi se împlinesc 570 de ani de la căderea Constantinopolului, cucerit de sultanul Mahomed (Mehmed) al II-lea.

Paula Seling și Ovi, pe scena Eurovision (2010) FOTO Arhivă

1453: Căderea Constantinopolului

Se împlinesc 570 de ani de când a apus Imperiului Bizantin, Constantinopolul fiind cucerit de sultanul Mahomed (Mehmed) al II-lea. Asediul Constantinopolului a fost precedat de o lungă perioadă (1282-1453) de decădere şi de agonie a statului bizantin.

În deceniul al şaselea al secolului al XIV-lea, Turcia ocupa Tracia, teritoriul Imperiului Bizantin fiind redus la Constantinopole, Thessalonic şi regiunile învecinate. La începutul secolului al XV-lea, înfrângerea lui Baiazid I (1389-1402), la Ankara, de către Timur Lenk, a slăbit presiunea otomană, amânând aproape cu o jumătate de secol cucerirea Constantinopolului. Venit la putere în 1451, sultanul Mehmed al II-lea a început imediat pregătirile militare şi diplomatice pentru cucerire. La 7 aprilie 1453, a început marele asediu al Constantinopolului.

Împăratul bizantin Constantin al XI-lea Paleologos (1448-1453) a dispus de efective mai puţine, în timp ce Mehmed al II-lea a mobilizat forţe impresionante. Primele asalturi au fost respinse. La 21 aprilie, turcii au realizat o acţiune spectaculoasă: 70 de vase au fost transportate pe colina din Pera, cu ajutorul scripeţilor, alunecând de acolo pe uscat, ca pe apă, în Cornul de Aur, de unde au putut controla manevrele bizantinilor.

La 23 mai, împăratul Constantin al XI-lea a respins un ultimatum dat de Mehmed.

În ziua de 29 mai 1453, noaptea (ora 1:30), a început asaltul final, care s-a desfăşurat în mai multe valuri succesive, nelăsând niciun răgaz celor asediaţi. În zorii zilei, corpul de elită al grănicerilor (12.000 de oameni) a reuşit să înfrângă rezistenţa apărătorilor epuizaţi şi să pătrundă în oraş. A urmat masacrarea populaţiei (40.000 morţi) şi un jaf cumplit, care a durat trei zile şi trei nopţi. Constantin al XI-lea, ultimul împărat bizantin, a murit în timpul confruntărilor militare.

1899: S-a născut prozatoarea Georgeta Mircea Cancicov

Georgeta Mircea Cancicov s-a născut la Poeni, comuna Godinești, județul Bacău, în familia boierului Petru Jurgea Negrilești și a Elenei, născută Crăiescu. Este prima dintre cele patru fiice ale celor doi soți și a primit la naștere prenumele „Maria”, dar și „Georgeta”. Mama sa, Elena, a fost crescută de unchiul Gheorghe Racoviță, tatăl celebrului savant Emil Racoviță (1868–1947), iar bunicul său patern a fost poetul moldovean Costache Conachi (1777–1849), potrivit Wikipedia.

În 1916, pleacă la Paris prin Odessa, alături de Misiunea Franceză din România. Nu-și definitivează studiile muzicale, trece printr-o scurtă și eșuată căsnicie, iar în 1926, se recăsătorește la Poeni cu Mircea Cancicov, strălucit magistrat, profesor universitar al Facultății de Drept din București, politician proeminent, deputat liberal și ministru de finanțe guverne conduse de Tătărescu și de Antonescu.

A început să scrie încurajată de soțul să și să publice la sfatul lui Liviu Rebreanu, după cum mărturisește într-un interviu („Luceafărul”, 20 septembrie 1975)

A debutat în 1936, cu placheta „Un vis, un poem în proză”, dedicat prietenei sale Sophia de Schönburg–Waldenburg, căsătorită cu Prințul Wilhelm de Wied, suveran al Albaniei. Placheta a fost ilustrată de sora scriitoarei, Jeanette (Ioana) Jurgea, devenită pictoriță. Ea a semnat și ilustrațiile altor scrieri ale Georgetei Mircea Cancicov, dar și ediții din operele lui Ion Creangă, Petre Ispirescu ori Henrik Ibsen.

Moare la vârsta 85 de ani, pe 16 aprilie 1984, în București.

1910: S-a născut chimistul Ioan Zugrăvescu

S-a născut la Iaşi, într-o familie de profesori de chimie. Fiind „crescut de părinţii şi bunicii săi în spiritul muncii oneste şi îndârjite, în respectul pentru adevăr şi dreptate”, Ioan Zugrăvescu s-a refugiat din cauza războiului, împreună cu familia, la poalele Tâmpei.

Urmează Liceul Real din Braşov, unde se remarcă prin pasiunea pentru ştiinţele naturii, dar şi pentru ştiinţele umaniste (limba română, latină, franceză). La îndemnul profesorului său de chimie se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Își ia licența în ştiinţe fizico-chimice, în 1931, şi teza de doctorat în chimie, în 1934, cu titlul „Acţiunea compuşilor organomagnesieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului β-fenil-acrilic” în care a avut o contribuţie originală, sub conducerea profesorilor universitari Ştefan Minovici şi Nicolae Maxim. A continuat cercetările privind reactivitatea compuşilor organomagnezieni începute în cadrul tezei de doctorat şi pe cele privind radicalii liberi, fiind asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Bucureşti.

Va fi numit director la Secţia de Biochimie a Institutului „Victor Babeş” din Bucureşti. A publicat un mare număr de lucrări în domeniul chimiei biologice, activând aici până în toamna anului 1948,

Din 1948, devine şef de lucrări la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, iar din 1949 profesor de chimie organică la Institutul de Chimie Alimentară. Odată cu transferul la Iaşi, ca profesor la Catedra de Chimie organică, începe o serie de cercetări, obţinând noi compuşi heterociclici, înzestraţi cu proprietăţi bacteriostatice, analgezice, hipotensoare. Pentru obţinerea unor medicamente originale româneşti, studiază un număr însemnat de compuşi metilendinamici, înzestraţi cu proprietăţi anticonvulsivante.

Cea mai mare parte a activităţii sale a consacrat-o chimiei N-ilidelor, obţinând o gamă variată de ilide carbanion monosubstituite şi disubstituite. Doctor Honoris Causa al Universităţii din Nantes şi membru corespondent al Academiei Române, din 21 martie 1963.

A murit pe 12 decembrie 1989, la București.

1912: Congresul de la Alba Iulia

A fost prezidat de Gheorghe Pop de Băseşti, la care au participat peste 20.000 de reprezentanţi români din Transilvania. Aici a fost adoptată o rezoluţie de protest faţă de proiectul de înfiinţare a episcopiei greco-catolice maghiare, care ar fi făcut din biserică un instrument de deznaţionalizare.

1918: Finlanda adoptă steagul național

Albul reprezintă pământul acoperit cu zăpadă, în timp ce albastrul simbolizează lacurile care îmbogățesc peisajul finlandez.

1958: S-a născut actriţa Annette Bening

S-a născut în Topeka, Kansas, fiind cea mai mică dintre cei patru ai familiei Bening. Mama sa, Shirley, a fost solist în corul bisericii, iar tatăl său, Arnett Grant Bening, a lucrat ca agent de vânzări și asigurări.

În 1959, familia ei s-a mutat la Wichita, Kansas, acolo unde și-a petrecut copilăria. În 1965 tatăl său și-a găsit o slujbă în San Diego, California și întreaga familie l-a urmat. A început să joace încă din liceu, când a avut rolul principal în „The Sound of Music”.

A studiat actoria la Liceul Patrick Henry și a lucrat ca bucătar pe un vas, pentru a se întreține. A intrat la Colegiul San Diego Mesa și și-a continuat studiile artistice la Universitatea San Francisco. Încă din acei ani a fost cunoscută pentru talentul său extraordinar și pentru excelenta interpretare a rolului Lady Macbeth din piesa lui Shakespeare.

De-a lungul carierei sale, Annette Bening a adus pe ecran multe reprezentaţii memorabile, inclusiv cele patru filme în care a jucat şi pentru care a fost nominalizată la Oscar: „American Beauty”, „The Grifters”, „The Kids Are All Right” şi „Being Julia”.

Actrița, care împlinește 65 de ani, este și câștigătoare a două Globuri de Aur, pentru două din filmele menționate. Este măritată cu Warren Beatty, cu care are 4 copii.

1963: S-a născut cântăreţul şi compozitorul Blaze Bayley

Cântărețul englez de heavy metal, în vârstă de 60 de ani, a fost solistul trupei Iron Maiden, în timpul absenţei lui Bruce Dickinson, din 1994 până în 1999. Ulterior, el a urmat o carieră solo şi a lansat zece albume de studio.

Înainte de a se alătura formației Iron Maiden, fost solistul trupei Wolfsbane, timp de zece ani, în perioada 1984-1994.

1997: Lansarea celei de-a doua ediţii a „Bibliei de la Bucureşti”

Biblia de la București, cunoscută și sub numele de „Biblia lui Şerban Cantacuzino” a fost prima traducere completă a Bibliei în limba română, fiind publicată la București, în anul 1688. Scrisă cu caractere chirilice, titlul ei complet era „Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament”.

La 300 de ani de la apariție, „Biblia lui Șerban Cantacuzino” a fost retipărită în facsimil și transcriere la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române într-o ediție jubiliară. Inițiativa a aparținut patriarhului Iustin Moisescu (1977-1986) și a fost desăvârșită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de specialiști căreia i s-a încredințat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chițimia († 1989). Ediția jubiliară a Bibliei de la București a fost lansată la București, Geneva, Viena și Tesalonic, conform Wikipedia.

2010: Paula Selling şi Ovidiu Cernăuţeanu (Ovi), locul 3 în finala Eurovision

Se împlinesc 13 ani de când România a înregistrat o performanță absolut spectaculoasă, la Eurovision. În seara de 29 mai 2010, Paula Selling și Ovi erau gata „să dea foc” scenei, în finala competiției internaționale de muzică.

Piesa „Playing with Fire” s-a clasat pe locul al treilea, iar spectacolul a fost catalogat drept cea mai bună performanță a României la Eurovision din toate timpurile.

Artiștii români au debutat pe scena Eurovision, începând cu anul 1994. De atunci, țara noastră numără 24 de participări, și 19 finale. Podiumul a fost ocupat și de Luminița Anghel & Sistem, în anul 2005, când piesa „Let Me Try” a ajuns tot pe locul al treilea.

De asemenea, România s-a clasat în Top 10 de 6 ori, pentru prima oară în 2002, cu Monica Anghel și Marcel Pavel, urmați de prestațiile din 2003, 2005, 2006, 2010 și 2017.