25 mai: Ziua în care a avut loc premiera filmului „Războiul stelelor“ și s-a petrecut cea mai mare dramă din cultura română
0La 25 mai 1977 a avut loc premiera filmului „Războiul stelelor“, în regia lui George Lucas, unul dintre cele mai de succes din istorie. În aceeași zi, în 1933, s-a născut Eugen Simion, critic literar, membru al Academiei Române, iar în 2002 a murit poetul Ştefan Augustin Doinaş.
Lansat pe 25 mai 1977, cu un buget de 11 milioane de dolari, „Star Wars: Episode IV: A New Hope“ a reuşit să strângă, doar în SUA şi Canada, 1,4 miliarde de dolari, devenind astfel al doilea cel mai profitabil film din istorie, în topul nord-american, după „Gone With The Wind/Pe aripile vântului“. După calculele celor de la „Bussines Insider“, cele 2,5 procente care ar fi revenit lui Spielberg ar fi însumat 40 de milioane de dolari.
Născută din imaginaţia lui George Lucas, franciza „Războiul stelelor“ a marcat, în 1977, naşterea unui nou gen în cinema-ul comercial, popular, destinat publicului larg, în care s-a remarcat şi Steven Spielberg. Cei doi cineaşti, care au făcut parte din acelaşi grup de tineri regizori cu referinţe mai degrabă televizuale decât cinematografice, urmau să colaboreze, de altfel, apoi, la o altă saga de succes mondial, formată din cele patru filme „Indiana Jones“.
Războiul stelelor ( Star Wars) este o serie de filme științifico-fantastice despre spațiul cosmic, concepută de George Lucas. Primul film din serie a fost difuzat în 25 mai 1977 de 20th Century Fox și a devenit un fenomen de cultură populară, răspândit în lumea întreagă, după care au urmat încă două filme, difuzate la distanță de trei ani. La șaisprezece ani după difuzarea ultimului film din trilogie, a fost difuzat primul film dintr-o nouă trilogie a cărei acțiune se petrece înaintea celei dintâi, tot la o distanță de trei ani.
1933- S-a născut Eugen Simion, critic literar, membru al Academiei Române (d. 2022)
Eugen Simion a fost critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998 până în aprilie 2006.
Născut la 25 mai 1933 în Chiojdeanca (judeţul Prahova), într-o familie de moşneni cu ascendenţe (deducem din istoria orală a familiei) transilvănene. Studii la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel“ (devenit ulterior „I.L. Caragiale“) din Ploieşti, liceu care a dat 23 de membri ai Academiei Române.
În 1969, a devenit doctor în ştiinţe filologice cu o teză despre „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, avându-l drept conducător ştiinţific pe Şerban Cioculescu.Pentru o perioadă, între 1970-1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de cultură şi civilizaţie românească. Experienţa pe care a avut-o în Franţa se regăseşte în două dintre cărţile sale: „Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian” (1977, în 2014 a apărut cea de-a VI-a ediţie; în 1983 a fost tradusă în maghiară) şi „Întoarcerea autorului" (1981, tradusă în SUA şi în Franţa, 1996). În 1992, a fost profesor invitat la Ecole Normale Superieure de Paris (Fontenay-aux-Roses).
A publicat peste 3.000 de articole
Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole şi studii în reviste literare şi culturale. Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească.
Este şi autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii. A prefaţat numeroase ediţii din scrierile lui Tudor Arghezi, Blaga, George Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, Constanţa Buzea etc.
Unele dintre lucrările sale au fost traduse şi în limbi străine: „Elmenyek kora, vallom asok kora. Parizsi nablo” (1983); „Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade” (1984, în colaborare); „Die Mitte Der Aufszatza zu Mircea Eliade” (1994, în colaborare); „The Return of the Author” (1996); „Mircea Eliade: A Spirit of Amplitude” (2001).
În calitate de preşedinte al Academiei Române, Simion a iniţiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea şi încheierea „Dicţionarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hasdeu, în 1884), „Dicţionarul General al Literaturii Române”, „Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, „Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), „Gramatica Limbii Române”, „Micul Dicţionar Academic”.
1969- S-a născut Anne Heche, actriţă americană (d. 2022)
Heche, o actriţă cu o inteligenţă ascuţită, a devenit cunoscută la începutul anilor 1990, jucând gemeni în serialul Another World şi cu roluri de film, inclusiv rolul Laurei în filmul de debut al lui Nicole Holofcener, Walking and Talking.
Primul ei rol major a fost cel al iubitei lui Johnny Depp în drama cu gangsteri Donnie Brasco (1997). În acelaşi an, a fost distribuită în alte titluri succes: satira politică Wag the Dog, filmul Volcano şi clasicul I Know What You Did Last Summer.
Tot în acelaşi an, Heche a început o relaţie cu Ellen DeGeneres, la scurt timp după ce comedianta a spus public că este gay. Cele două au fost un cuplu pentru trei ani; Heche a vorbit despre recunoştinţa ei faţă de Harrison Ford, care a continuat cu producţia Six Days, Seven Nights, în ciuda reacţiilor publice homofobe privind relaţia din viaţa reală a lui Heche.
În 1998, ea a jucat rolul lui Marion Crane în remake-ul Psycho, apoi a făcut în medie un film pe an pentru următorii 10 ani, alegând proiecte creativ ambiţioase pentru a jongla cu responsabilităţile parentale.
Heche a jucat-o pe sora lui Nicole Kidman în drama psihologică Birth a lui Jonathan Glazer şi pe iubita lui Ashton Kutcher în comedia Spread. În 2011, a jucat într-o comedie Cedar Rapids şi a jucat în rolul fostei soţii a poliţistului corupt Woody Harrelson în Rampart.
Rolurile cheie recente includ mama ucigaşului în serie Jeffrey Dahmer într-un film biografic din 2017 şi artista furioasă alături de Sandra Oh în apreciata comedie neagră Catfight din 2016.
În 2001, Heche a publicat o carte de memorii, Call Me Crazy, care detaliază copilăria sa turbulentă, fiind cea mai mică dintre cei cinci copii într-o familie care s-a mutat de 11 ori.
1984- A murit Henriette Ivonne Stahl, romancieră română (n. 1900)
Scriitoarea și traducătoarea Henriette Yvonne Stahl s-a născut pe 9 ianuarie 1900, în Saint Avald, Lorena, Franța și a murit pe 25 mai 1984, la București. Ea s-a născut într-o familie franceză, (fiind sora sociologului Henri H. Stahl și fiica scriitorului Henri Stahl), care s-a stabilit în România, primind cetăţenie română.
Henriette Yvonne Stahl este cunoscută pentru operele sale precum: romanul „Steaua Robilor" (1933 / 1934), romanul „Între zi şi noapte" (1942), volumul cu patru nuvele „Mătuşa Matilda" (1967) și romanul, „Voica" (1972), cu care a obţinut premiul Societăţii Scriitorilor Români.
2002- A murit Ștefan Augustin Doinaș, poet român (n. 1922)
25 mai 2002 va rămâne în istorie drept ziua în care s-a declanşat cea mai mare tragedie din cultura română. Pe masa de operaţie, la spitalul Fundeni, scriitorul Ştefan Augustin Doinaş a încetat din viaţă în urma unui infarct. Soţia scriitorului, balerina Irinel Liciu, nu a suportat să îşi ducă mai departe traiul fără cel pe care l-a iubit timp de 42 de ani. A luat un pumn de pastile şi s-a sinucis.
„Scriitorul Ştefan Augustin Doinaş a încetat din viaţa în urma unui infarct, în noaptea de vineri spre sâmbătă, la spitalul Fundeni, iar soţia lui s-a sinucis dupa o zi, lăsând un bilet în care a scris: «o prea mare iubire ucide»“. Aşa suna ştirea care a ţinut prima pagină a ziarelor, la finalul lunii mai a anului 2002. În spatele gestului cutremurător făcut de soţia scriitorului stă o poveste de iubire pasională, care a durat 42 de ani. Cei doi s-au îndrăgostit la prima vedere, iar ceea ce a urmat a fost o relaţie intensă şi i-a ţinut împreună mai bine de patru decenii, în ciuda problemelor întâmpinate. S-au cunoscut în casa unor prieteni, la Bucureşti, în plin regim comunist.
Ea l-a întreținut mult timp
El era un poet care încă nu îşi crease un renume, iar ea era o vedetă care strălucea deja în luminile reflectoarelor. Poetul fără nume a fost vrăjit de la prima vedere de vedeta balerină şi, în ciuda diferenţelor, sentimentul a fost reciproc. Se spune că el i-ar fi scris o poezie pe un măr. A tăiat mărul în două şi l-a împărţit: ”Partea asta eşti tu, partea asta sunt eu!”. Aşa a început o frumoasă şi tragică poveste de iubire pe care nici moartea nu a despărţit-o.
S-au căsătorit în 1958 şi de atunci au devenit nedespărţiţi. Pentru Doinaş, un poet interzis, au urmat ani grei. Vedeta Irinel Liciu a primit în 1958 titlul de Artistă Emerită. Ea a fost cea care l-a întreţinut pe poet o bună perioadă de timp.
Când scriitorul s-a stins la spital, Irinel a refuzat să îi supravieţuiască soţului. S-a dus acasă, în apartamentul pe care îl împărţiseră vreme de 42 de ani, şi a înghiţit un pumn de somnifere. Avea 74 de ani şi a considerat că viaţa nu mai are rost fără cel pe care l-a iubit. Înainte de gestul fatal şi-a scris ultimele cuvinte de dragoste pe o foaie albă de hârtie: "Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide". Menajera a găsit mesajul şi a descoperit trupul neînsufleţit a doua zi.
2023 - Creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului
La 40 de zile de la Paște, credincioșii ortodocși prăznuiesc ridicarea la ceruri a Mântuitorului Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor. În acest an, pe 25 mai, oamenii se salută unul pe celălalt cu „Hristos s-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”.
În credinţa populară, această sărbătoare se mai numeşte şi Ispas sau Paştele Cailor, după numele personajului mitic cu acelaşi nume.
Se încarcă comentariile...
