28 februarie. S-a născut Gheorghe Şincai, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene. Horea și Cloșca au fost executați
0Unul dintre evenimentele marcante ale istoriei românilor, ce a avut loc la data de 28 februarie, a fost execuția lui Horea și Cloșca, liderii răscoalei țărănești de la 1784. De asemenea, este ziua în care s-au născut istoricul Gheorghe Șincai, omul politic, Radu Câmpeanu și renumitul pilot de curse francez, Sebastien Bourdais.
1754: S-a născut Gheorghe Şincai, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene, istoric, filolog şi poet
Gheorghe Șincai s-a născut în pitorescul sat, Râciu de Câmpie, din județul Mureș. Primele sale experiențe educaționale au fost în limba maghiară, în satul Sabed.
Ulterior, și-a continuat studiile la școala reformată din Târgu-Mureș, unde a învățat latina. La vârsta de 14 ani, a devenit bursier la seminarul iezuiților din Cluj, dedicându-se studiului gramaticii și poeticii timp de patru ani.
Școlile din Târgu-Mureș, Cluj și Bistrița i-au oferit o educație vastă, învățând limbile greacă, latină și maghiară, precum și literatura clasică. La vârsta de 19 ani, deja predase retorica și poetica la Blaj, influențând personalitatea literară a lui Ion Budai Deleanu. Ulterior, a ales calea monahală, adoptând numele de Gabriel și și-a continuat studiile la Roma, devenind doctor în filosofie și teologie, în 1779.
Interesul său pentru istoria românilor a fost stârnit în timpul cercetărilor intense, desfășurate în arhivele și bibliotecile din Roma. A avut o strânsă colaborare cu Samuil Micu, alături de care a elaborat prima gramatică tipărită a limbii române. Împreună cu Micu, Petru Maior și Ion Budai Deleanu, a fost un pilon al Școlii Ardelene și al iluminismului românesc.
Întorcându-se în Transilvania, a fost numit director general al școlilor române unite din regiune, contribuind semnificativ la răspândirea culturii în mediul rural. Prin eforturile sale, au fost construite peste 300 de școli românești. A publicat diverse manuale școlare și a promovat extinderea învățământului. Cu toate acestea, a devenit ținta unei conspirații politice și a fost concediat din funcție în 1794, fiind chiar închis pentru o perioadă scurtă.
Ulterior, s-a stabilit în satul Sinea, din Slovacia de astăzi, unde a trăit până la sfârșitul vieții, cu excepția unor scurte perioade petrecute la Oradea și la tipografia Universității din Buda. Lucrarea sa cea mai valoroasă, „Hronica românilor și a mai multor neamuri”, a fost finalizată în 1811, dar nu a fost publicată pe durata vieții sale. A încetat din viață la Sinea, lângă Košice, la data de 2 noiembrie 1816.
1785: Horea şi Cloşca au fost executați
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784-1785 a fost una dintre cele mai importante mișcări țărănești din Transilvania în secolul al XVIII-lea. A fost condusă de către Horea (Vasile Ursu Nicola), Cloșca (Ion Oargă) și Crișan (Marcu Giurgiu), trei căpetenii țărani care au mobilizat masiv populația săracă împotriva asupririi feudale și a abuzurilor autorităților locale și nobiliare.
Această răscoală a fost declanșată de nemulțumirea țăranilor față de măsurile fiscale și de starea lor de sărăcie, precum și de dorința lor de a obține mai multe drepturi și libertăți. Principalele revendicări ale răsculaților includeau abolirea iobăgiei, impozite mai mici și alte reforme sociale și economice.
Cu toate acestea, răscoala a fost înăbușită violent de către autorități. La 28 februarie 1785, Horea și Cloșca au fost capturați și executați prin frângerea pe roată la Alba Iulia, iar Crișan a fost prins și executat la scurt timp după aceea. Execuțiile lor au fost menite să servească ca avertisment pentru oricine ar fi fost tentat să se mai revolte împotriva autorității.
Aceste evenimente au avut un impact semnificativ asupra istoriei Transilvaniei și au fost considerate ca simboluri ale luptei pentru libertate și dreptate socială în istoria României. Horea, Cloșca și Crișan sunt adesea comemorați ca eroi naționali și simboluri ale rezistenței împotriva opresiunii și injustiției.
1859: Apare prima revistă umoristică românească - „Ţânţarul”
Primul număr al gazetei satirico-umoristice „Ţânţarul” a văzut lumina tiparului la București la 28 februarie/12 martie 1859, sub îndrumarea lui C. A. Rosetti și a lui N. T. Orășanu, care semnau sub pseudonimele C. Trandafirescu și N. T. Cetățenescu.
Revista a continuat să apară săptămânal până în 15/27 august 1859, totalizând 25 de numere, la Tipografia C. A. Rosetti. Printre colaboratorii acestei publicații s-a numărat și Enric Winterhalder, cunoscut sub pseudonimul Iernescu.
De-a lungul anilor, denumirea „Ţânţarul” a fost preluată de mai multe alte publicații umoristice în diverse orașe din țară, ilustrând popularitatea și impactul acestei inițiative. De exemplu, în 25 februarie 1906, la București, a apărut o revistă umoristică efemeră cu același titlu. Mai târziu, între 18 octombrie 1909 și decembrie 1910, la București, a fost publicată o revistă satirică umoristică și ilustrată, continuând tradiția inițială.
Revista „Ţânţarul” a fost un spațiu de expresie pentru umorul și satira românească, oferind o perspectivă critică asupra realităților sociale și politice ale vremii. De la articole semnate sub pseudonime precum Saky, Disperatu, L. Lysak-Buzău sau I. Delabuzău, până la desenele realizate de Ary Murnu și Tojo, revista a adus un suflu de prospețime în mediul presei românești.
1892: A murit Grigore Grădişteanu, traducător şi om politic
Grigore Grădișteanu s-a născut pe 14 septembrie 1816, la București, unde și-a petrecut copilăria și adolescența. Educația sa a fost una solidă, urmând cu devotament cursurile Colegiului „Sf. Sava”, o instituție de învățământ renumită a vremii.
Demonstrând aptitudini remarcabile în domeniul ingineriei topografice, Grigore Grădișteanu și-a început cariera în acest domeniu în 1835. Ulterior, a obținut o poziție importantă în Cancelaria Domnească, devenind „cap de masă” sau mare logofăt, în jurul anului 1840.
Aflat printre tinerii intelectuali din cercul lui Ion Heliade-Rădulescu, Grădișteanu s-a implicat activ în inițiativele culturale ale vremii și în mișcările sociale. În anul 1848, a participat la Revoluția din Țara Românească, unde a jucat un rol important, fiind numit director în Ministerul din Lăuntru de către guvernul provizoriu.
În urma înfrângerii revoluției, Grădișteanu a emigrat în Franța, găsind refugiu în Paris, până în 1858. Întors în țară, a devenit un susținător activ al unirii Principatelor Române și al consolidării actului de la 24 ianuarie 1859.
Printre contribuțiile sale literare se numără și câteva însemnări captivante din perioada Revoluției din 1848, publicate în 1880 în periodicul „Amicul familiei”, sub titlul „România în anul 1848. Amintiri și episoade de călătorie”.
La data de 30 iunie 1879, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viață pe 28 februarie 1892, la București.
1904: A fost fondat clubul de fotbal „Sport Lisboa e Benfica”
Sport Lisboa e Benfica, sau simplu ,Benfica, reprezintă unul dintre cele mai emblematice cluburi de fotbal din Portugalia și din Europa. Fondată în 1904, echipa a devenit rapid un pilon al fotbalului portughez, iar fuziunea din 1908 cu Grupo Sport Benfica i-a consolidat această poziție.
De-a lungul timpului, Benfica a devenit un nume de referință în fotbalul mondial. Alături de Sporting CP și FC Porto, este considerată una dintre cele mai de succes echipe din Portugalia, dominând în mod constant competițiile interne și având un parcurs notabil și în competițiile europene.
Emblema și simbolurile clubului, inclusiv vulturul și culorile roșu și alb, reflectă pasiunea și identitatea clubului. Moto-ul „E Pluribus Unum” subliniază unitatea în diversitate, un principiu care a ghidat echipa de-a lungul anilor.
Epoca de aur a clubului în anii '60 și '70 a fost dominată de legende precum Eusébio, iar realizările lor au inclus două Cupe ale Campionilor Europeni consecutive. Cu toate acestea, și-au păstrat importanța și în perioadele mai puțin strălucitoare, cum ar fi anii '90 și începutul anilor 2000, când au avut dificultăți financiare și performanțe sub așteptări.
Stadionul lor principal este Estádio da Luz, cu o capacitate de 65.400 de locuri, situat în Lisabona.
1922: S-a născut Radu Câmpeanu, om politic, fondator al Partidului Naţional Liberal
Radu-Anton Câmpeanu s-a născut pe 28 februarie 1922, în București, România, și a fost un om politic remarcabil, având un rol esențial în politica post-comunistă din țară. Înainte de a intra în cariera politică, a fost șef al Tineretului Liberal, manifestându-și devotamentul față de valorile democratice și luptând împotriva regimului comunist.
Implicarea sa în rezistența anti-comunistă a culminat cu participarea la manifestațiile din 24-28 februarie 1945, iar ulterior, a fost arestat și deținut politic între anii 1947 și 1956. Experiențele sale dramatice în detenție nu l-au descurajat, ci dimpotrivă, l-au determinat să își continue lupta pentru libertate și democrație.
După eliberarea sa din detenție, în anii 1950, Radu Câmpeanu și-a continuat activitatea politică în exil, în Franța, fiind un susținător activ al cauzei românești din afara granițelor țării.
Întors în România în 1990, după căderea regimului comunist, a fost unul dintre principalii artizani ai reînființării Partidului Național Liberal (PNL), devenind primul său președinte în era post-comunistă. Sub conducerea sa, PNL a avut un rol important în procesul de democratizare și modernizare a României.
Radu Câmpeanu a reprezentat PNL în calitate de senator și a candidat chiar și pentru funcția de președinte al țării, la alegerile din 1990. El a obținut 10,64 % din voturi și s-a plasat pe locul 2, după Ion Iliescu susținut de Frontul Salvării Naționale (FSN).
A fost, de asemenea, ales senator și în legislatura 2004-2008.
S-a stins din viață pe 19 octombrie 2016. Fiul său, Barbu Câmpeanu, este profesor universitar în Franța.
1926: S-a născut pictorul Virgil Almăşanu, pictor
Virgil Almășanu s-a născut în Baccealia, Republica Moldova, și a devenit una dintre personalitățile marcante ale artei plastice din România, specializându-se în pictură și reprezentând realismul socialist în lucrările sale.
După absolvirea Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din București în toamna anului 1945, unde a beneficiat de îndrumarea unor mari maeștri ai artei, printre care Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. În 1952, a absolvit Institutul de Arte Plastice.
În decursul carierei sale, Virgil Almășanu a realizat numeroase lucrări murale de mari dimensiuni, precum tripticul mural pentru gara fluvială Galați și fresca la Centrul Cultural al Tineretului București. De asemenea, a contribuit la proiectele de decorare murală a fațadelor Teatrului Național din București și a lucrat la tapiseria „Odă Patriei”.
Participarea sa la expoziții interregionale, de stat și municipale, precum și la expoziții internaționale, l-au consacrat ca un artist de renume internațional. A fost distins cu numeroase premii și decorații, printre care Premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a și Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer.
După o perioadă petrecută în America de Sud și în California, între anii 1986 și 1990, Virgil Almășanu s-a întors în țară, aducând cu el influențe ale artei moderne și ale sintezei artistice. Lucrările sale, caracterizate prin armonii cromatice și o estetică distinctă, au contribuit la conturarea unui gen artistic propriu, consolidându-i reputația ca unul dintre cei mai importanți pictori români ai secolului XX. Virgil Almășanu a încetat din viață pe 3 februarie 2009, la București.
1954 - S-a născut Doru Ana, actor
Doru Ana s-a născut la București, România, devenind un actor remarcabil în lumea teatrului și filmului românesc. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din capitală în 1980, fiind elev al unor mari profesori precum Olga Tudorache și Florin Zamfirescu.
Cu o carieră bogată și diversificată, Doru Ana a interpretat peste 50 de roluri pe scenele celor mai importante teatre din țară, inclusiv Bulandra, Comedie, Național și Creangă. Printre rolurile sale memorabile se numără Bufonul Tocila din „Cum vă place”, de William Shakespeare și Stalin din „Stalin și Bufonul”, de G. Aleende.
În industria filmului românesc, a lăsat o amprentă profundă prin prestația sa în numeroase pelicule, printre care „Terminus Paradis” (1998), unde a avut un rol memorabil ca nea Gili - proprietarul bufetului. De asemenea, a fost prezent și în seriale TV de succes precum „Pariu cu viața” (2011-2013) și „Umbre” (2014).
S-a stins din viață la data de 11 octombrie 2022.
1979: S-a născut Sébastien Bourdais, pilot de curse francez
Sebastien Bourdais s-a născut în orașul Le Mans din Franța, un loc cu o bogată tradiție în motorsport, datorită celebrului eveniment de anduranță „24 Heures du Mans”. Pasiunea sa pentru curse a fost încurajată și dezvoltată încă din copilărie de către tatăl său, Patrick, un pilot renumit în regiune.
Inițial, Bourdais s-a dedicat kartingului și a urmat o traiectorie ascendentă în ierarhia franceză a acestui sport, câștigând diverse competiții și campionate regionale și naționale. În 1996, ca parte a echipei de karting Sologne, a obținut o victorie notabilă în cadrul cursei Le Mans 24 Kart.
De-a lungul anilor, Bourdais a progresat în motorsport, trecând la cursele cu monoposturi în 1995 și avansând rapid în clasamentele competițiilor auto. A concurat în diferite serii și campionate, precum Formula Renault, Formula 3 și Formula 3000, obținând rezultate remarcabile și câștigând mai multe titluri și victorii.
Unul dintre cele mai notabile succese ale sale a fost în campionatul CART Champ Car, unde a devenit primul pilot din istoria seriei care a câștigat patru titluri consecutive între 2004 și 2007. De asemenea, a stabilit recordul pentru numărul de victorii într-un singur sezon: opt, în 2007.
În ciuda unor provocări întâmpinate în Formula 1, Bourdais și-a găsit succesul în Statele Unite, participând la competiții precum IndyCar Series, unde a obținut victorii notabile, inclusiv la Marele Premiu al orașului Saint Petersburg (Florida) în 2017.
Totodată, Bourdais a fost recompensat pentru performanțele sale remarcabile în motorsport, inclusiv Premiul Rookie of the Year în CART Champ Car și titlul de Campion al Seriei Mondiale Endurance FIA, în 2016 și 2017.
În afara circuitului, Sebastien Bourdais este căsătorit cu Claire Ragot din 2006 și au împreună doi copii. Familia lor locuiește în St. Petersburg, Florida, SUA.
Se încarcă comentariile...
