24 septembrie: Ziua actorului american Kevin Sorbo. Cum a reușit să obțină rolul lui „Hercule”

Celebrul actor din serialul „Hercule”, Kevin Sorbo, împlinește vârsta de 65 de ani. Ziua de 24 septembrie marchează și moartea timpurie a pictorului și scriitorului Patrick Branwell Brontë singurul fiu al familiei Brontë şi fratele scriitoarelor Charlotte, Emily şi Anne. De asemenea, se împlinesc 30 de ani de când șefi de stat din nouă ţări membre ale CSI au semnat, la Moscova, Tratatul cu privire la crearea Uniunii Economice.

Kevin Sorbo împlinește 65 de ani FOTO Getty Images

1848: A murit pictorul şi scriitorul Patrick Branwell Brontë

Patrick Branwell Brontë s-a născut pe 26 iunie 1817 în Thornton, West Riding of Yorkshire, Marea Britanie. El a fost singurul fiu al lui Patrick Brontë și Maria Branwell Brontë, care au avut în total șase copii. Familia sa s-a mutat la Haworth, în 1821, atunci când tatăl său a fost numit preot acolo.

Tatăl său i-a fost, de altfel, profesor la domiciliu. Educația sa, făcută acasă, a inclus studiul limbilor clasice, precum și literatura și istoria. Branwell a dezvoltat un interes timpuriu pentru literatură, începând el însuși să scrie poezii și proză.

De asemenea, Branwell Brontë s-a implicat în crearea unor lumi imaginate, împreună cu surorile sale, Charlotte, Emily și Anne. Aceste lumi fictive au inclus „Glass Town Federation” și „Angria”, în care au scris povești și poezii despre personaje și evenimente.

În timpul adolescenței sale, Branwell a început să publice poezii în ziarele locale, sub pseudonimul „Northangerland”, devenind astfel primul poet publicat al familiei.

Cu toate acestea, viața adultă a lui Branwell Brontë a fost marcată de dificultăți. El a căutat slujbe și a avut diverse ocupări, inclusiv pictura de portrete. Cu toate acestea, a avut probleme cu alcoolul și dependența de droguri, ceea ce a dus la instabilitatea sa financiară și la eșecuri în relațiile personale.

Una dintre cele mai controversate aspecte ale vieții sale a fost o relație cu o femeie căsătorită, Lydia Robinson. Relația lor a provocat scandal și a dus la concedierea lui Branwell dintr-un post de tutore. Acest episod a contribuit la declinul sănătății sale și la dependența sa tot mai mare de alcool și opiu.

Patrick Branwell Brontë a murit pe 24 septembrie 1848, la vârsta de doar 31 de ani. Moartea sa a fost asociată cu tuberculoza, dependența de alcool și alte substanțe.

1916: S-a născut compozitorul Aurel Giroveanu

S-a născut în comuna Girov, județul Neamț și a fost un remarcabil pianist, dirijor și compozitor de origine evreiască, care a avut o contribuție semnificativă în lumea muzicală autohtonă.

Aurel Giroveanu FOTO TVR

Tinerețea lui Aurel Giroveanu a fost marcată de studiile muzicale. El și-a început să studieze pianul încă din copilărie, la Piatra Neamț, între anii 1928 și 1933, sub îndrumarea lui Malvina Manascu. El a beneficiat și de îndrumarea profesorilor de muzică, col. Mareș și Alberto Cirillo pentru teorie și solfegiu.

Giroveanu a urmat Conservatorul particular „Egizio Massini” din București în perioada 1933-1937, unde a avut ocazia să învețe sub îndrumarea unor mari personalități muzicale precum Egizio Massini (orchestrație și dirijat de orchestră), Miron Constantinescu (pian), Renzo della Pergolla (teorie și solfegiu), și Leon Klepper (armonie, contrapunct, compoziție, între 1950 și 1953). A continuat să se perfecționeze în domeniul compoziției cu Ion Dumitrescu și în forme muzicale cu Tudor Ciortea, participând la cursurile Uniunii Compozitorilor, între anii 1954-1955.

Cariera lui Aurel Giroveanu în lumea muzicală a inclus diverse roluri și funcții. În anii 1944-1949, a activat ca pianist în formații de muzică din București. Între 1949 și 1950, a deținut poziția de șef al redacției de muzică ușoară și populară în Societatea Română de Radiodifuziune din București.

De-a lungul carierei sale, Giroveanu a făcut parte din Consiliul Artistic al Teatrului de Estradă din București (1953 -1956), precum și din Casa Centrală a Creației Populare din București (1955- 1956). De asemenea, a fost compozitor al unor melodii patriotice in funcție de regim, dedicate lui Stalin, sau Ceausescu.

Pe lângă activitatea sa muzicală, Aurel Giroveanu a scris articole în publicații precum: „Muzica”, „Contemporanul”, „Informația Bucureștiului” și „România liberă”.

Aurel Giroveanu a fost recunoscut și premiat pentru contribuția sa în muzică. A obținut mențiuni la Concursul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia în anii 1965, 1970, 1971 și 1974, iar în 1966 a primit Premiul Juriului.

În 1969, i s-a acordat Premiul III, împreună cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa III. De asemenea, a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor în 1972. S-a stins din viață pe data de 2 aprilie 2001.

1936: S-a născut matematicianul Ioan Cuculescu

S-a născut la Cernăuți și a fost un eminent matematician român, membru titular al Academiei Române (începând din anul 2023).

Ioan Cuculescu FOTO Academia Română

Născut într-o familie cu tradiții intelectuale și științifice, Ioan Cuculescu a absolvit cursurile primare și secundare în orașele Iași, Zlatna și București. În 1953, a obținut diploma de Bacalaureat, iar în 1958 a susținut examenul de Stat la Universitatea din București. După absolvire, a fost numit șef de cabinet la Calcul al Probabilităților.

În 1960, a devenit asistent, iar în 1962 a fost promovat la rangul de lector. Mai târziu, a devenit cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. În 1966, și-a obținut doctoratul în matematică. În același an, a participat la Congresul Internațional de Matematică desfășurat la Moscova.

Între anii 1971 și 1980, Ioan Cuculescu a fost conferențiar la Catedra de probabilități și statistică a Facultății de Matematică a Universității din București. Din 1980 până în 2006, a ocupat poziția de profesor la aceeași catedră.

Contribuțiile lui Ioan Cuculescu în domeniul matematicii au fost remarcabile. A scris numeroase lucrări și cărți, inclusiv „Algebre Lie” (1962), „Funcții sumă” (1963), „Analiza numerică” și teza sa de doctorat „Contribuții la teoria proceselor Markov”.

El a fost recunoscut pentru cercetările sale în domeniul teoriei probabilităților și a contribuit la dezvoltarea acestei discipline. Este exponent al școlii de probabilități, înființată de Octav Onicescu. A murit pe data de 1 septembrie a acestui an.

1943: S-a născut pianistul Nicolae Licareţ

S-a născut la București și a fost un eminent muzician român: pianist, organist și clavecinist. A început să studieze pianul la o vârstă fragedă, la doar 5 ani, sub îndrumarea profesoarei Natalia Iacobescu.

Nicolae Licareţ FOTO Arhivă

A avut privilegiul de a fi ghidat în cariera sa muzicală de către ilustre personalități precum Muza Ciomac, Cella Delavrancea și, mai târziu, la Conservatorul din București, de către Florica Musicescu.

După absolvirea Conservatorului, Nicolae Licareţ a urmat numeroase cursuri de perfecționare, inclusiv cele de la Weimar, unde a studiat clavecinul cu Hans Pischner și pianul cu Guido Agosti, și la Brugge, unde și-a dezvoltat abilitățile în muzica de orgă, sub îndrumarea lui Iosif Gerstenengst.

Un aspect deosebit al carierei sale muzicale a fost abilitatea sa de a concerta la trei instrumente cu claviatură: pian, clavecin și orgă. A devenit cunoscut pentru interpretările sale de excepție pe aceste instrumente și a susținut concerte în cele mai importante săli de concerte din Europa, America și Australia.

În 1968, Nicolae Licareţ a devenit membru al Filarmonicii din București, iar din 1 ianuarie 1991, a îndeplinit funcția de director artistic al acestei instituții prestigioase. A colaborat cu numeroși dirijori renumiți și a avut parteneri de scenă de talie mondială.

De-a lungul carierei sale impresionante, Nicolae Licareţ a fost decorat cu distincții și ordine importante, inclusiv Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Ordinul Steaua Solidarității Italiene în grad de Cavaler și Ordinul Cavaler al Artelor și Literelor acordat de Statul Francez. A fost, de asemenea, vicepreședinte al Fundației „Solidaritatea Culturală Română ARS XXI”.

Nicolae Licareţ a fost recunoscut nu doar în România, ci și pe plan internațional, pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul muzicii și pentru interpretările sale virtuozitate la instrumentele cu claviatură. A încetat din viață la data de 21 noiembrie 2016.

1958: S-a născut actorul Kevin Sorbo

S-a născut în Minessota. Este de origine norvegiană din partea tatălui şi de origine engleză, scoţiană şi germană din partea mamei. A crescut într-o familie luterană, cu o credinţă creştină foarte puternică.

Actorul american, Kevin Sorbo FOTO Getty Images

A fost model înainte de a fi actor. Şi-a început cariera într-o reclamă TV pentru whisky-ul Jim Beam. După ce a terminat liceul, Kevin s-a alăturat unui grup de actori de teatru şi a călătorit timp de trei ani în jurul lumii, apărând în peste 150 de spoturi comerciale.

A urmat Universitatea de Stat din Minnesota Moorhead (cunoscută atunci ca Universitatea de Stat Moorhead). Apoi, s-a stabilit în Los Angeles şi a început să aibă apariţii episodice în seriale ca „Verdict: Crimă” (1984).

În 1995, înălţimea şi aspectul fizic l-au făcut alegerea perfectă pentru interpretarea celebrului Hercule. Kevin Sorbo avea 37 de ani când a început să joace în serial şi a studiat chiar şi arte marţiale ca să îşi facă singur cascadoriile. Serialul pentru televiziune „Hercule: Călătorii legendare” a început în 1995 şi a avut şase sezoane, luând sfârşit în 1999. Următorul rol a fost în seria „Andromeda” (2000-2005).

În 1997, Kevin a acceptat primul său rol principal în filmul de acţiune fantasy „Kull the Conquerer”, potrivit www. kevinsorbo.net.

În toamna anului 1997, a urmat o terapie medicamentoasă pentru un anevrism la umărul stâng, care i-a provocat trei accidente vasculare cerebrale, iar complicaţiile de la medicaţie l-au forţat să se retragă dintr-un rol planifi cat în „Black Dog” (1998), fiind înlocuit de Patrick Swayze. A mai avut apariţii în serialul „The O.C” şi a jucat şi în filme artistice precum „Kull Cuceritorul” şi „Meet the Spartans”, o parodie la cunoscuta producţie „300”, potrivit www.imdb.com.

În 2001, a câştigat şi Premiul Grace din partea „Movie Guide Awards” pentru cea mai inspirată interpretare, fiind vorba de rolul din filmul artistic „What If...” (2010).

Sorbo s-a căsătorit în 1998 cu actriţa Sam Jenkins, cei doi având împreună trei copii. Kevin este şi purtătorul de cuvânt şi preşedintele organizaţiei non-profi t „A World Fit For Kids!”, care antrenează adolescenţii să devină mentori pentru copiii mai mici.

În 2009, şi-a lansat o autobiografie care detaliază momentele critice ale bolii de care a suferit şi cum soţia sa l-a ajutat să se recupereze. La sfârşitul lunii ianuarie 2013, actorul a scris un editorial în „Huffington Post”, în care povesteşte despre cele trei atacuri cerebrale prin care a trecut în 1997, îndemnând cititorii la implicarea într-o campanie de informare în legătură cu recunoaşterea paşilor care prevestesc un atac cerebral.

În 2013, Sorbo a primit Premiul Public „Leadership in Neurology” din partea Academeia Americane de Neurologie şi a Fundaţiei Americane pentru Creier, pentru eforturile sale de conştientizare cu privire la accidentul vascular cerebral. A primit, de asemenea, în 2013, „Inspiration Honors Award” din partea Invisible Disabilities Association.

În 2014, a jucat în „God’s Not Dead”, iar în 2017 - în „Let There Be Light”şi în seria „Supergirl”.

Printre cele mai recente filme în care a apărut se numără: „Bernie the Dolphin” (2018), „Bernie the Dolphin 2” (2019), „Faith Under Fire”, „Free Lunch Express” (2020), „The Penitent Thief” (2021), „Trail Blazers” (2022), „Devil’s Knight” (2023), potrivit www.themoviedb.org. Actorul are un parc care îi poartă numele în Mound, Minnesota, numit „Sorbo Park”.

1993: Semnarea Tratatul cu privire la crearea Uniunii Economice (CEE)

Tratatul cu privire la crearea Uniunii Economice, semnat în 1993, este un acord semnificativ care a dus la formarea Comunității Economice Eurasiatice (CEE) sau Comunitatea Economică a Statelor Independente (CEI). Acest tratat a avut un impact semnificativ asupra țărilor fostului spațiu sovietic și a avut scopul de a promova cooperarea economică și integrarea între aceste țări.

Tratatul a fost semnat pe 24 septembrie 1993, în orașul Minsk, Belarus, de către liderii a șapte state foste sovietice: Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, Rusia, Tadjikistan și Uzbekistan.

A fost creat pentru a stimula cooperarea economică între țările semnatare, promovând astfel dezvoltarea economică și creșterea prosperității în regiune. O parte importantă a acordului a fost stabilirea unei piețe comune pentru bunuri și servicii între statele semnatare.

Unul dintre obiectivele majore ale tratatului a fost eliminarea barierelor comerciale dintre țări și liberalizarea comerțului. Aceasta a permis producătorilor și exportatorilor să aibă acces mai ușor la piețele din alte țări ale CEE.

De asemenea, tratatul a stabilit bazele pentru cooperarea în domenii precum politica fiscală, monetară și vamală, promovând astfel stabilitatea economică și financiară în regiune. Un alt aspect important a fost promovarea dezvoltării infrastructurii regionale și interconectarea rețelelor de transport și energie. CEE a evoluat de-a lungul anilor, devenind Comunitatea Economică Eurasiatică (EAEU) în 2015.

2013: Legea de ratificare a acordului dintre Ucraina şi NATO

Preşedintele ucrainean, Viktor Ianukovici, a semnat legea de ratificare a acordului dintre Ucraina şi NATO privind participarea acestei ţări la operaţiunea Alianţei Nord-Atlantice împotriva pirateriei din Oceanul Indian, Canalul Guardafui, Golful Aden şi Marea Arabiei, denumită „Ocean Shield” (operaţională de la 17 august 2009  şi încheiată la 15 decembrie 2016 de NATO).

Ziua internaţională a persoanelor cu deficienţe de auz

Ziua Internațională a Persoanelor cu Deficiențe de Auz este sărbătorită, în întreaga lume, în ulima duminică a lunii septembrie. Această zi are ca scop conștientizarea problemelor cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de auz și promovarea drepturilor lor.

Istoria acestei zile este strâns legată de mișcarea pentru drepturile persoanelor cu deficiențe de auz. Una dintre figurile importante ale acestei mișcări este Helen Keller, o femeie surdă și orbă, care a devenit un simbol al perseverenței și succesului în pofida unor dificultăți deosebit de mari. În anii 1950, Organizația Mondială a Surzilor (World Federation of the Deaf) a fost fondată și a început să lucreze la recunoașterea drepturilor persoanelor cu deficiențe de auz, din întreaga lume.