16 februarie, ziua în care România a renunțat la raioane și sfaturi populare, după modelul sovietic. În Transilvania exista Regiunea Autonomă Maghiară VIDEO
0La 16 februarie 1923, mormântul faraonului Tutankhamon a fost inclus în circuitul turistic egiptean. Tot într-o zi de 16 februarie Fidel Castro a preluat conducerea Cubei.
1906: s-a născut matematicianul Tiberiu Popoviciu
Tiberiu Popoviciu a fost absolvent al Facultății de Științe din București, cu un doctorat susținut la Paris (1933) sub îndrumarea profesorului Paul Montel despre teoria funcțiilor convexe de ordin superior. A fost cadru didactic la universitățile din Cernăuți, București și Iași. În 1946 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj (catedra de analiză matematică). De altfel, din 1995 Institutul îi și poartă numele. Grație eforturilor sale, în 1959 a fost reluată publicarea revistei Mathematica. Începând cu anul 1993, în cinstea sa și a însemnatei sale contribuții la întemeierea informaticii românești, Liceul de Informatică din Cluj îi poartă numele.
1923: mormântul faraonului Tutankamon a fost inclus în circuitul turistic egiptean
Există dovezi că mormântul a fost vizitat de intruşi la puţin timp după moartea faraonului Tutankamon. Preoţii care stăteau de strajă în Valea Regilor au reînhumat mormântul lui Tutankamon, care a rămas mii de ani neatins, fără să i se cunoască poziţia exactă. Închis în coşciugul său de aur pur, faraonul a rămas secole întregi în întuneric, înconjurat de liniştea impenetrabilă şi bogăţii:care de aur, statuete de aur şi abanos, jucăriile din copilărie, o flotă de nave în miniatură pentru a-l ajuta să treacă cu bine în cealaltă lume, tronul său din aur, sticluţe de parfum, bijuterii preţioase şi câte şi mai câte astfel de obiecte.
Howard Carter, un egiptolog englez, a avut o bănuială că mormântul lui Tutankamon s-ar afla în Valea Regilor, în ciuda opiniilor celorlalţi arheologi care susţineau că toate mormintele din zonă ar fi fost deja descoperite. În 1914, sponsorizat de Lordul Carnavarvon, Carter a început cercetările. Timp de şapte ani, efoturile sale nu s-au concretizat cu rezultatul aşteptat. În noiembrie 1922, în timpul ultimului sezon de explorări pe care Lordul anunţase că le mai sponsorizează, norocul a fost de partea lui Carter. Muncitorii săi egipteni au descoperit nişte scări care duceau spre o uşă sigilată.
După ce a distrus sigiliul uşii, Carter a găsit un culoar plin cu piatră şi moloz, la capătul căruia se afla o altă uşă sigilată, cu însemnele regale ale lui Tutankamon. Carter a fost sigur că acesta era mormântul pierdut al faraonului, dar se temea ca nu cumva să fi fost jefuit şi conţinutul său furat. Pe 26 noiembrie, Carter, însoţit de Lordul Carnarvon, a deschis şi cea de-a doua uşă. A fost, în cuvintele lui Carter, „the day of days, the most wonderful that I have ever lived through” (cea mai minunată zi din câte am avut), scrie Historia.
1930: s-a înfiinţat FRF
La data de 16 februarie 1930 s-a înființat Federația Română de Fotbal Asociație, organism independent cu autoritate juridică, care avea să organizeze, în același an, participarea României la Campionatul Mondial de Fotbal din Uruguay. Un an mai târziu, în 1931, Federația a fost admisă la FIFA, după Congresul de la Budapesta din 1931.
1959: Fidel Castro a preluat conducerea Cubei, ocupând funcția de prim-ministru
La 16 februarie 1959, Castro a fost numit premier al Cubei. În mai 1959, prima sa realizare ca premier a fost semnarea legii primei reforme agrare, stabilind 402 hectare pe cap de locuitor, interzicând străinilor să deţină proprietăţi în Cuba.
De atunci, a început epoca de tristă amintire pentru Cuba: comunismul, o epocă a economiei planificate, a izolaţionismului, a dictaturii unui om asupra maselor, a egalităţii în sărăcie.
Deşi refuză să-şi catalogheze regimul ca fiind unul socialist, a numit marxişti în poziţii cheie, ca Che Guevara, guvernator al Băncii Centrale, Ministru al Industriei, Pedro Luis Diaz Lanz în poziţia de comandant al aviaţiei.În urmă unui conflict cu preşedintele Urrutia, 500 000 de suporteri ai lui Castro i-au înconjurat palatul prezidenţial. Urrutia a fost nevoit să demisioneze. Castro a continuat că premier să conducă ţara cu o mâna de fier, numindu-l pe marxistul Osvaldo Dorticos ca preşedinte.
Castro a încercat să impună proiecte sociale pentru a ridica nivelul de trăi. S-a axat pe reformarea educaţiei, multe clase de şcoală fiind deschise în primele 30 de luni de când a venit Castro la putere. Educaţia primară oferea şi un program de studiu şi muncă, elevii fiind obligaţi ca pe lângă timpul alocat studiului să participe şi la o activitate productivă.
Sistemul sanitar a fost naţionalizat şi extins, multe policlinici fiind deschise în zonele rurale oferind tratament medical gratuit. S-a impus vaccinarea gratuită a copiilor pentru a reduce rata mortalităţii infantile.
Apoi, Castro a implementat un program social prin care dezvolta infrastructura. 600 de mile de drumuri au fost construite în primele 6 luni de guvernare şi 300 de milioane de dolari au fost cheltuiţi pentru proiecte sanitare şi pe aprovizionarea apei potabile. Peste 800 de locuinţe au fost construite în fiecare lună în primii ani de guvernare. S-au deschis centre speciale pentru copii cu dizabilităţi şi bătrâni.
1968: România a renunțat la organizarea administrativă tipic sovietică în regiuni și raioane și a reînființat unitatea administrativ-teritorială tradițională
Instalarea regimului comunist şi adoptarea Constituţiei din 1948 au transformat harta administrativă în una cu 28 de regiuni compuse din 177 de raioane şi 4 052 de comune. Un import al modelului sovietic într-o ţară ocupată, conform Radio România Actualități.
La 3 decembrie 1950, puterea locală era distribuită prin alegeri către sfaturi populare regionale, raionale, orăşeneşti şi comunale.
Constituţia din 1952 refăcea administrativ România şi în spiritul rezolvării problemei naţionale, aşa cum era împărtăşit de Moscova.
Funcţionau 18 regiuni, dintre care una pe criterii etnice: Regiunea Autonomă Maghiară(RAM) cu raioanele : Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sfântul Gheorghe, Târgu Mureş, Târgu Secuiesc, Topliţa.
Mioara Anton, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti, a explicat în lucrarea „UN PROIECT CONTROVERSAT: REGIUNEA AUTONOMĂ MAGHIARĂ – DE LA MODELUL STALINIST LA RECURENŢA NAŢIONALISTĂ“ ce a însemnat această împărţire teritorială a ţării. Potrivit prevederilor Constituţiei, Regiunea Autonomă Maghiară nu era exceptată de la îndeplinirea hotărârilor şi decretelor şi nu avea caracter legislativ. Statutul ei nu era diferit de cel al celorlalte unităţi administrative, fiind obligată la respectarea tuturor legilor şi dispoziţiilor emise de autoritatea centrală. Ea urma să funcţioneze în baza unui statut, care trebuia să primească avizul Marii Adunări Naţionale. În 1961, acest aviz încă nu fusese emis.
Primele articole referitoare la proiect au fost publicate în „Scânteia” sub semnătura lui Iosif Chişinevschi şi László Bányai. Aceştia explicau că Regiunea Autonomă Maghiară reprezenta rezolvarea „la cel mai înalt nivel” a chestiunii naţionale în România în concordanţă cu principiile leninist-staliniste şi cu „interesele fundamentale ale poporului muncitor român”: „Crearea Regiunii Autonome a RPR, prevăzută în proiectul de Constituţie, este o nouă expresie a aplicării consecvente de către partidul nostru a politicii naţionale leninist-staliniste – o nouă măsură menită să strângă şi mai mult legăturile de prietenie şi frăţie între poporul muncitor român şi oamenii muncii maghiari sau de altă naţionalitate, să întărească Republica Populară Română.”
În acelaşi articol se preciza că autonomia nu însemna independenţă, ea reprezentând o formă superioară a unei unităţi reale. Oficialii partidului nu au insistat în campaniile propagandistice asupra caracterului etnic al regiunii, ci au prezentat-o ca o structură în care fiecare naţiune se putea simţi acasă, indiferent dacă se vorbea despre români sau despre unguri. Aparatul de propagandă al partidului a încercat să înlăture suspiciunile populaţiei româneşti şi să prezinte înfiinţarea acesteia drept un rezultat firesc al procesului de maturizare a tinerei democraţii populare.
În anii 1956 si 1960 au loc alte modificări în structura administrativ -teritorială a ţării. În 1956, regiunea Arad este unită cu Timişoara, în regiunea Banat, Bârlad este împărţită între Bacău, Iaşi şi Galaţi.
În anul 1960, numărul regiunilor scade la 16. Regiunea Autonomă maghiară devine Regiunea Mureş Autonomă Maghiară, la dimensiunile aproximative ale actualului judeţ Mureş.
16 februarie 1999: a șasea Mineriadă
Mineriada din februarie 1999 a reprezentat cea de a șasea acțiune de acest gen întreprinsă în România după 1989.
Pe 16 februarie 1999, liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, a organizat un marș către București, împreună cu 2.500 de ortaci, motivați fiind de decizia Curții Supreme de Justiție care îl condamna pe Miron Cozma la 18 ani de pușcărie pentru organizarea celei de a patra mineriade, din septembrie 1991.
Cu puțin timp înainte, în ianuarie 1999, la a cincea mineriadă, convoiul ortacilor pornit spre București fusese întrerupt în urma unor negocieri încheiate în favoarea cererilor minerilor.
La a șasea mineriadă, Miron Cozma plănuia parcurgerea întregului traseu, urmărind să dea o lovitură puterii de la acea vreme. Grupurile de mineri s-au urcat în 50 de autobuze în zorii zilei de 17 februarie.
Protestatarii au trecut de primul baraj al forțelor de ordine, aflat în dreptul localității Brădești, jud. Dolj. La ora 5 dimineața, marșul a fost oprit de către forțele de ordine la Stoenești, județul Olt. Minerii au fost atacați cu grenade lacrimogene și loviți violent. Miron Cozma a încercat să se refugieze în localitatea Caracal, însă a fost capturat pe drum și arestat, împreună cu 500 de mineri.
Se încarcă comentariile...
