15 mai: Ziua când a murit jurnalistul Cristian Țopescu, cel care a însufleţit cu vocea sa marile performanțe ale sportului românesc

15 mai 2018, a murit, la vârsta de 81 de ani, comentatorul sportiv Cristian Țopescu. Tot pe 15 mai a murit domnitorul Alexandru Ioan Cuza și s-a născut regizorul Andrei Blaier.

Cristian Țopescu, ziarist sportiv FOTO: Facebook

15 mai 1873: A murit domnitorul Alexandru Ioan Cuza 

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad. După ce a realizat Unirea Principatelor, fiind ales la 5 ianuarie 1859 ca domn al Moldovei și la 24 ianuarie 1859 ca domn al Țării Românești, Al.I. Cuza alături de primul său ministru Mihail Kogălniceanu a inițiat și implementat următoarele reforme: legea secularizării averilor mănăstirești (decembrie 1863), reforma agrară (august 1864) și legea învățământului (noiembrie/decembrie 1864). 

Alexandru Ioan Cuza

În plus, în anul 1864 a fost adoptat codul civil.

1933: S-a născut Andrei Blaier, regizor român de film

Andrei Blaer (n. 16 mai 1933, București — d. 1 decembrie 2011, București) a fost un regizor și scenarist român. A absolvit cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956.

În paralel cu filmele de ficțiune, a realizat numeroase producții documentare și utilitare în cadrul Studioului Cinematografic București. Cineast îndeobște conformist, realizează un film surprinzător, original, în 1975 — Ilustrate cu flori de câmp (pentru care primește premiul ACIN).

Regizorul Andrei Blaier

Alte lungmetraje premiate au fost: Apoi s-a născut legenda, (Phnom Penh, 1968), Prin cenușa imperiului (premiul ACIN, 1976), Lumini și umbre (premiul ACIN, 1982), Bătălia din umbră (premiul ACIN, 1986). Andrei Blaer a decedat la 1 decembrie 2011. Este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic.

1941: S-a născut actorul Viorel Comănici

Născut la București, Viorel Comănici a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. A fost coleg cu Emil Hossu, Alexandru Repan, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu și Olga Bucătaru.

Viorel Comănici FOTO: Facebook

Ulterior, a fost repartizat la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, unde a jucat timp de trei ani, apoi, din 1969, au urmat alţi trei ani la Teatrul Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. În 1974 a revenit în Capitală şi a devenit membru al trupei artistice a Teatrului Nottara.

Actorul a murit la 5 iunie 2020.

Din filmografia sa amintim: „Săgeata căpitanului Ion”, „Porțile albastre ale orașului”, „Revanșa”, „Comoara”, „Ciuleandra”, „Figuranții” și „Mircea”.

1938: A murit savantul român Gheorghe Marinescu 

Gheorghe Marinescu (n. 28 februarie 1863, București – d. 15 mai 1938, București) a fost un medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie.

În 1898, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film științific din lume: „Tulburările mersului în hemiplegia organică”.

1943: Stalin dizolvă Cominternul 

Cominternul a fost întemeiat în anul 1919 și mai este cunoscut și ca A Treia Internațională. Deși scopul său la nivel declarativ era promovarea revoluției mondiale, Cominternul a fost în principal un organ de control sovietic asupra mișcării comuniste internaționale, conform Britannica. 

Stalin FOTO: Wikipedia

Cominternul a fost înființat în urma rupturii dintre cele trei componente ale Internaționalei a II-a socialiste pe fondul Primului Război Mondial. 

În 1915, Vladimir Lenin a propus înființarea unei noi Internaționale. Doi ani mai târziu, Lenin a condus preluarea puterii de către bolșevici în Rusia, iar în 1919 a convocat primul congres al Cominternului, la Moscova. 

1948: A început primul Război arabo-israelian

Odata cu incheierea mandatului britanic in Palestina, Egiptul, Transiordania (Iordania), Siria, Libanul, Irakul si Arabia Saudita ataca Israelul.

Războiul s-a încheiat cu un armistițiu semnat în 1949 între Egipt,Iordania,Liban,Siria si Israel, care nu a fost urmat de tratate de pace și nu a pus capăt conflictului arabo-israelian.

1988: După opt ani de lupte, trupele sovietice au început retragerea din Afganistan

În conformitate cu Acordurile de la Geneva din 14 aprilie 1988, Uniunea Sovietică a efectuat o retragere militară totală din Afganistan între 15 mai 1988 și 15 februarie 1989. Condusă de ofițerul militar sovietic Boris Gromov⁠(d), retragerea Armatei a 40-a în republicile unionale din Asia Centrală a pus capăt în mod oficial Războiului Sovieto-Afgan, după aproape un deceniu de lupte. Aceasta a marcat o evoluție semnificativă în conflictul afgan, servind drept eveniment precursor al Primului Război Civil Afgan.

Retragerea trupelor sovietice din Afganistan

În contextul Războiului Rece, dinamica relațiilor dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite a început să arate semne de îmbunătățire, devenind tot mai clar pentru guvernul sovietic că menținerea guvernului lui Najibullah la Kabul nu va produce rezultate suficiente pentru a păstra pe termen lung puterea PDPA.

După retragerea sovietică din Afganistan, guvernul lui Gorbaciov a continuat să îl sprijine pe Najibullah pe plan militar și politic împotriva opoziției afgane, însă acest ajutor a fost întrerupt brusc ca urmare a dizolvării Uniunii Sovietice în decembrie 1991. Prăbușirea ulterioară a guvernului lui Najibullah, în aprilie 1992, a declanșat Al Doilea Război Civil Afgan, în care talibanii sprijiniți de Pakistan au ieșit învingători.

15 mai 2018: A murit comentatorul sportiv Cristian Țopescu 

  Născut la 26 martie 1937, Cristian George Ţopescu a moştenit dragostea pentru sport de la tatăl său, Felix Ţopescu, membru al echipei hipice a României, participantă la Olimpiada de la Berlin din 1936. Tocmai de aceea, primele relatări sportive le-a şi făcut din universul familiar al hipismului. Regretatul comentator a vorbit constant despre rigurozitatea documentării, fiind iubit şi respectat de sportivi prin felul în care readucea în atenţie, cu fiecare ocazie, performanţele fiecăruia în parte.  

Cristian Țopescu FOTO: Inquam Photos

CV-ul stelar al lui Cristian Ţopescu

*Cristian Ţopescu a condus redacţia de Sport la TVR, între 1992 şi 1997, ajungând, ulterior, director adjunct al TVR în perioada 1997-1999.

*A ocupat funcţia de director al cotidianului Prosport (2003-2007), fiind, în această perioadă, şi vicepreşedinte al Fundaţiei ProSport, ProFamilie, ProEducaţie. 

*A fost reporter sportiv la Radio Europa FM

*Director de relaţii publice, imagine şi mass-media la Fotbal Club Steaua

*Comentator la canalul Eurosport

*Senior editor la Radio Sport Total şi la Adevărul, acolo unde a coordonat suplimentul Adevărul Sport.

*Dincolo de mii de transmisii pe care le-a avut de la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale şi Europene, reputatul jurnalist a publicat şi numeroase articole în presa sportivă şi a scris şi volumele „Steaua, performanţă şi prestigiu“ (1988), în colaborare cu Octavian Vintilă, şi „Fair play“ (2003). Biografia lui Cristian Ţopescu a apărut în 2002, cartea fiind întitulată „Cristian Ţopescu — Evenimente, succese, sancţiuni la microfonul TV“, scrisă de Alexandru Răducanu.

În plus, a candidat din partea Partidului Național Liberal la alegerile parlamentare, care au avut loc în luna noiembrie a anului 2008, obținând un fotoliu de senator. 

Pe 15 mai 2018, Cristian Ţopescu, a murit la vârsta de 81 de ani. El fusese internat, de urgenţă, cu o săptămână în urmă, pe secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Elias, în urma unor complicaţii cauzate de diabet.

 2004: A murit compozitorul francez de origine română Marius Constant

A studiat pianul și compoziția la Conservatorul din București până în anul 1944, la Dinu Lipatti, George Enescu și Constantin Silvestri. În 1946 a sosit în Franța, unde a devenit elev al lui Tony Aubin, Olivier Messiaen, Nadia Boulanger și Arthur Honegger la Conservatorul din Paris.

Din 1950, a manifestat interes pentru muzica electronica, si s-a alăturat Grupului Musique concrete de cercetare al lui Pierre Schaeffer. În 1963, el a fondat grupul Ars Nova, dedicat muzicii noi.

Din 1956, pana in 1966 a fost director muzical al Ballets de Paris a lui Roland Petit si a compus mai multe piese de balet pentru Roland Petit și Maurice Bejart (High Voltage (1956), Cyrano de Bergerac (1959), și Paradisul pierdut (1967). A creat 24 de Preludii pentru orchestră si a scris piesele de balet: Septentrion (1975), Nana (1976) și The Blue Angel (1985).

A predat orchestrație și instrumente la Conservatorul din Paris din 1978 până în 1988 si la Universitatea Stanford si Hilversum. A fost un iubitor de jazz si pasionat de munca pe improvizație. La 9 decembrie 1992, a fost ales în Académie des Beaux-Arts.

A primit Marele Premiu Național de Muzică (1969), Marele Premiu de Muzică al orașului Paris ( 1984), Victoire de la Musique (cea mai buna muzică contemporană).

În 1991 a devenit Comandor al Legiunii de Onoare, Mare ofiţer al Ordinului Național de merit, Comandor al Artelor și Litere.