11 iunie: Ziua în care Virginia Ruzici a devenit prima campioană de Grand Slam a tenisului românesc
0În 1864 se naște compozitorul şi dirijorul german Richard Strauss, iar în 1978, Virginia Ruzici, jucătoare de tenis de câmp, cucereşte titlul de campioană la Roland Garros. În 1910 se naște marele oceanolog francez Jacques-Yves Cousteau.
1864: S-a născut Richard Strauss, compozitor şi dirijor german (d. 1949)
Compozitorul şi dirijorul Richard Strauss, un exponent esenţial ce încheie dezvoltarea romantismului târziu, s-a născut la 11 iunie 1864, ca fiu al lui Franz Joseph Strauss, ce a făcut parte din orchestra Teatrului curţii din Munchen. Mama sa, Josephina, născută Pschorr, a fost a doua soţie a tatălui său. Richard Strauss şi-a însuşit primele noţiuni de muzică de la diferiţi membri ai familiei sale. La patru ani, a început să ia lecţii de pian cu A. Tombo, iar la opt ani a luat lecţii de vioară cu R. Walter. La vârsta de 20 ani l-a întâlnit pe Hans von Bulolw, care l-a ajutat să-l descopere pe Wagner. Bulow a fost cel care a dirijat primele lucrări marcante ale lui Richard Strauss, printre care primul concert pentru corn (1885), cu tatăl lui ca solist.
În 1919, Strauss a fost numit în conducerea artistică a Operei din Viena şi a rămas aici până în 1925. În 1920 a susţinut ultimul concert cu Orchestra de stat din Berlin. În anul următor a făcut o călătorie în Ungaria şi în România. În 1922 a întreprins al doilea şi ultimul turneu în America de Nord (primul a avut loc în 1904) şi a susţinut concerte cu Orchestra filarmonică din New York şi cu Orchestra din Philadelphia. Întors la Viena, a devenit membru de onoare al Filarmonicii din capitala austriacă.
În lunga sa carieră muzicală a scris 16 lucrări pentru scenă, opere şi balete, 14 lucrări orchestrale, 6 lucrări concertante, muzică de cameră şi un mare număr de lieduri. Activitatea sa s-a desfăşurat, aproape exclusiv, în marile centre muzicale ale Germaniei şi Austriei, la Munchen, Berlin, Weimar, Dresda şi Viena.Cu câteva luni înaintea morţii sale a scris ultimele patru melodii pentru soprană şi orchestră şi a dirijat pentru ultima dată la radio fragmentul "Clar de lună" din "Capriccio", la 13 iulie 1949. A murit la Garmisch, la 8 septembrie 1949.
1910: S-a născut Jacques-Yves Cousteau, oceanolog francez (d. 1997)
Jacques-Yves Cousteau s-a născut la 11 iunie 1910, la Saint Andre de Cubzac. În 1930 a fost admis la Şcoala navală franceză. La zece ani a scris primele versuri, iar concomitent lua cursuri de pian. La 13 ani a primit în dar un aparat de filmat.
În aceeaşi măsură l-a atras şi apa. La zece ani plonja în apă, iar câţiva ani mai târziu, aflăm din cartea lui Radu Anton Roman, a încercat să respire sub apă cu ajutorul unui tub.
La şcoală a fost un elev mediocru. Până în 1957 a urmat o carieră în Marina Naţională Franceză. După doi ani de ucenicie s-a îmbarcat pe nava-şcoală Jeanne d’ Arc, cu care a făcut înconjurul lumii. După absolvire, a continuat să călătorească în China şi URSS. Apoi, a vrut să devină aviator şi s-a transferat la Aviaţie, dar un accident de maşină l-a făcut infirm şi a fost nevoit să renunţe la zbor.
Lumea subacvatică a descoperit-o în 1937, alături de un căpitan în Marina Franceză şi un campion de pescuit submarin. Lor li se alătură Simone, tânăra care avea să-i devină soţie timp de 60 de ani.
În timpul războiului, Cousteau a fost ofiţer de artilerie pe crucişătorul Dupleix, perioadă în care a fost decorat pentru bravură, luptând împotriva nemţilor. El a îndeplinit şi o misiune de spionaj. La cererea Amiralităţii Franceze a pătruns în cartierul general italian din Mediterana şi a fotografiat o carte de coduri secrete, acţiune pentru care a fost decorat cu Legiunea de Onoare.
După ce Franţa a fost ocupată de nemţi, s-a dedicat în totalitate scufundărilor. În primăvara lui 1943 i-a apărut primul film „La 18 metri adâncime“.
Este coinventator al costumului de scafandru autonom dar şi iniţiatorul unei ştiinţe noi, arheologia submarină. Tot el a inventat mai multe aparate şi instrumente de cercetare subacvatică. „Multă lume atacă marea, eu fac dragoste cu ea”, spunea Omul Planetei. Jacques-Yves Cousteau a dezvăluit lumii întregi, prin filmele sale, mirajul tărâmului sălbatic din Delta Dunării pe care a vizitat-o în anul 1991. Omul de ştiinţă era fascinat de tot ceea ce vedea: sălbăticia locului, oameni, tradiţii. „Este greu de crezut că mai există aşa ceva în Europa“, spunea el.
1955: S-a născut Mariana Buruiană, actriţă română de teatru şi film
A renunţat la scenă, în urmă cu mulți ani, alegând calea credinţei. A scris cartea "Taina Mărturisirii" (1998, Editura Herald, Bucureşti) şi a făcut traduceri: "Doctrina Kabbalei: filosofia religioasă a evreilor" de Adolph Frank (2004), "Grădina tainică a Adevărului" de Hakim Sana'i (2006), "Misteriile egiptene" de Alexandre Moret (2006), "Al treilea ochi.
Autobiografia unui lama tibetan" (2011), "Constructorii: o cercetare a istoriei şi filosofiei masoneriei" de Joseph Fort Newton (2012). Una dintre cel mai talentate actrițe a predat "Tehnica vorbirii" la Universitatea "Spiru Haret" Bucureşti până în 2008. S-a căsătorit în anii '80 cu regizorul de teatru Alexandru Dabija, cu care are un fiu. Este una dintre semnatarele Apelului pentru condamnarea comunismului, după 1990.
Colegă de generaţie cu Marcel Iureş, Adrian Pintea, Mirela Gorea, Dragoş Pâslaru, Micaela Caracaş, Mariana Buruiană este distribuită în primul an de studenție în filmul "Patima" (1975, regia George Cornea), unde o interpretează pe Sabina. Debutează la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ cu rolul Irina din "Trei surori" de Cehov (1978). În perioada 1981-1995 este actriţă la Teatrul Bulandra din Bucureşti.
A jucat în numeroase filme, vocea ei fiind des auzită în mari spectacole de teatru radiofonic. A jucat în serialul de televiziune "Lumini şi umbre" în 1981 (regia Andrei Blaier), serial ce a adus-o în atenţia publicului, iar prin rolul principal din filmul de televiziune "Domnişoara Christina" din 1992, în regia lui Viorel Sergovici, a cunoscut consacrarea definitivă.Actriţa a avut multe roluri în piese shakespeariene, şi nu numai, rămânând deosebită performanţa din "Hamlet" (1985), unde a jucat alături de Ion Caramitru.
1978: Virginia Ruzici, jucătoare de tenis de câmp, cucereşte titlul de campioană la Roland Garros, fiind prima româncă laureată atât la simplu, cât şi la dublu, alături de jucătoarea iugoslavă Mima Jaušovec
La Roland Garros 1978, Virginia Ruzici a devenit prima campioană de Grand Slam a tenisului românesc. Astăzi se împlinesc 45 de ani de la magicul moment din capitala Franţei.
Virginia Ruzici a început tenisul în oraşul natal, Câmpia Turzii, însă pasul spre performanţă l-a făcut în „laboratorul de campioni“ Dinamo Bucureşti, sub îndrumarea lui Aurel Segărceanu. Fiica unui fost fotbalist al Rapidului, Iosif Ruzici, Virginia începuse cu patinajul, preţuia timpul petrecut în sala de balet, apoi trecuse la handbal, sport cu care s-a dus în final marea bătălie a tenisului pentru inima fetei atletice, cu păr brun. Iar tenisul a triumfat.
Pe 11 iunie 1978, într-o epocă a tenisului atât de diferită, Virginia Ruzici atingea apogeul, încoronându-se la Roland Garros. Românca trecuse cu bine peste o operaţie de menisc, despre care, Radu Voia, într-o antologie despre tenis, nota că i-a frânat puţin dezvoltarea carierei. Aurul câştigat cu Mariana Simionescu la Jocurile Mondiale Universitare, în 1977, la dublu, era un punct de sprijin.
„A fost, desigur, cea mai mare realizare a carierei mele! Era visul meu să câştig acest turneu. Am avut o şansă: Chris Evert nu a participat! Nici ea, nici Navratilova. Ele au participat în 1980, când am pierdut în finală, cu Chris Evert. Lumea îşi aminteşte de obicei doar victoria, dar eu am reuşit să şi confirm, cu un nou rezultat destul de bun. Contează să câştigi titlul şi să rămână scris numele tău acolo, pe peretele terenului central de la Roland Garros. Scrie: <<Virginia Ruzici, câştigătoare în 1978>>. Şi, alături de mine, Bjorn Borg. Pentru mine este o mândrie. A doua zi, când m-am trezit, eram într-o stare complet euforică, pe care nu am mai simţit-o niciodată după aceea“, declara Ruzici pentru Adevărul în urmă cu câțiva ani.
Virginia Ruzici s-a calificat în toate finalele posibile la Roland Garros 1978. Atunci, la doar 23 de ani, a câştigat la simplu în faţa Mimei Jausovec, a câştigat cu Jausovec la dublu feminin, iar la mixt a ratat titlul doar pentru că partenerul său, Patrice Dominguez (Franţa), s-a accidentat, renunţând la luptă după două seturi, la scorul general de 1-1.
Pentru cele trei finale de la Paris, Virginia Ruzici a câștigat 20.000 de dolari
1979: S-a stins din viață John Wayne, actor american (n. 1907)
Un remarcabil actor american, vedetă a nenumărate western-uri, Marion Robert Morrison, pe numele său real, s-a născut pe 26 mai 1907 în Iowa.
În 1925 s-a înscris la Universitatea din California de Sud (Los Angeles), unde a jucat fotbal. A lucrat la Fox Film Corporation și a dezvoltat o prietenie cu regizorul John Ford , care l-a pus în roluri de film mai mici , începând din anul 1928. În următorii opt ani, Wayne a jucat în mai mult de 60 de filme cu buget redus, mai ales în roluri de cowboy, soldați și alte roluri de aventură. A ajuns la statura de stea autentică când Ford l-a pus ca Ringo Kid în clasicul western Stagecoach (1939).
În 1969 a câștigat Oscarul pentru rolul său din filmul True Grit. În patru decenii de actorie Wayne a apărut în 250 de filme. Dintre acestea, majoritatea au fost regizate de John Ford, iar cele mai importante filme ale sale au fost She Wore a Yellow Ribbon (1949) și The Quiet Man (1952) .
Șeriful interpretat de Wayne în Rio Bravo este hotărât să-și îndeplinească datoria cu sau fără ajutorul nimănui. Deși întâmpinat cu recenzii călduțe la lansare, Rio Bravo este acum considerat un western clasic. Hawks și Wayne au refăcut în esență aceeași poveste de două ori, în El Dorado (1967) și în Rio Lobo (1970), ultimul film al lui Hawks.
John Wayne a murit la data de 11 iunie 1979 în California.
Se încarcă comentariile...
