10 februarie, ziua în care s-a născut Victor Rebengiuc, care s-a identificat cu imaginea lui Moromete VIDEO
0La 10 februarie 1933 s-a născut marele actor Victor Rebengiuc. Tot într-o zi de 10 februarie domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, iar Regele Carol al II-lea a instaurat dictatura personală.
1388: oraşul-cetate Suceava a fost menționată, pentru prima dată, drept capitală a statului feudal Moldova
Cetatea Sucevei este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția.
Documentul se încheie cu textul „Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”.
1866: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a fost silit să abdice
De departe, domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a fost una dintre cele mai spectaculoase şi mai eficiente din istoria României. A iniţiat şi implementat în ritm accelerat importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, reforma justiţiei, care au creat premisele înființării statului modern.
După ce, în 1866, Alexandru Ioan Cuza, principele Moldovei şi Munteniei, a fost detronat în urma unui complot, diplomaţia românească a declanşat negocieri intense cu marile puteri europene, ce vizau aducerea la domnie a unui prinţ străin. La 10 mai 1866, Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, sosit de curând în România, depunea în faţa Parlamentului următorul jurământ: „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păstra religiunea României precum şi întegritatea teritoriului ei, şi de a domni ca domn constituţional”.
1919: s-a născut părintele Iustin Pârvu, stareţ al Mănăstirii Petru-Vodă din Piatra Neamţ
Părintele Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, la acea vreme comuna Călugăreni, judeţul Neamţ. În cel de-al doilea Război Mondial, a participat, împreună cu Divizia 4 Vânători de Munte, la luptele duse de Armata Română, iar după întoarcerea de pe frontul de est, unde a activat ca preot militar, a fost arestat în anul 1948 de comunişti.
Condamnat la 12 ani de temniţă grea, părintele Iustin a fost încarcerat la Suceava, apoi la Aiud şi Gherla şi a prestat muncă obligatorie la Baia Sprie şi Cavnic, apoi la Periprava şi Culmea.
La expirarea termenului de detenţie, pentru că nu a vrut să se lepede de dreapta credinţă, părintele a mai primit un spor de pedeapsă de patru ani. „Îmi amintesc că, la un moment dat, ne-au aliniat pe toţi şi ne-au întrebat care dintre noi mai crede în Dumnezeu. Am păşit în faţă şi am mai căpătat un spor de pedeapsă“, mărturisea părintele.
1933: s-a născut actorul Victor Rebengiuc
De la debutul său în teatru, care a avut loc pe scena Teatrului Naţional Craiova (1956), şi până astăzi, nu există rol interpretat de Victor Rebengiuc care să nu-i poarte amprenta, iar publicul să nu aprecieze şi aplaude imensul său talent.
În cinematografie, şi-a făcut debutul cu producţia „Mândrie” (1956), regizată de Marius Teodorescu. După rolul magistral din „Pădurea spânzuraţilor”, în regia lui Liviu Ciulei, artistul devine cu adevărat o figură majoră a cinematografiei româneşti şi datorită modului în care a dat viaţă personajului din „Moromeţii” lui Stere Gulea. A jucat în filmele lui Dan Piţa („Tănase Scatiu”, „Dreptate în lanţuri”, „Faleze de nisip”, „Omul zilei”), Lucian Pintilie („De ce trag clopotele, Mitică?”, „Balanţa”, „Prea târziu”, „Paradisul ultimelor opriri”, „Niki şi Flo”, „Tertium non datur”), Radu Jude („Aferim”), Horaţiu Mălăiele („Nunta mută”), iar pe scenă, în piesele regizate de Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu, Yuri Kordonsky, Tompa Gábor, Alexandru Dabija şi alţii.
A primit numeroase premii şi distincţii, printre care Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” şi Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Cavaler, în 2017.
UNITER i-a oferit în mai multe rânduri premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, aşa cum a fost în 1993 pentru rolurile Svetlovidov şi Smirnov în spectacolul „Comedii… comedii”, la Teatrul Odeon, şi Iosef Kaplan în „Forma mesei”, la Teatrul Bulandra, pentru rolul Dodge în spectacolul „Copilul îngropat”, la Teatrul Bulandra (anul 1997), pentru rolul Preobrajenski din spectacolul „Inimă de câine“, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti (2006) sau pentru rolul Willy Loman în spectacolul „Moartea unui comis voiajor” la Teatrul Bulandra (2009) şi pentru „Regele moare (2018). Uniunea Teatrală din România i-a acordat în 2003 Premiul pentru întreaga activitate, iar în 2014 pe cel pentru Excelenţă.
Între anii 1991 şi 1996 a fost rector al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, în 2008 fiindu-i acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea UNATC.
Cunoscut şi ca activist al societăţii civile, a participat la Revoluţia Română, iar apoi, de-a lungul anilor, s-a implicat activ în modelarea societăţii româneşti. Într-un moment memorabil de la Revoluție, el a arătat spre cameră o rolă de hârtie igienică, îndemnând privitorii și membrii personalului din televiziune care au promovat cultul personalității lui Ceaușescu să se șteargă la gură.
1938 - Regele Carol al II-lea a instaurat dictatura personală
La data de 10 februarie 1938, Regele Carol al II-lea demite guvernul condus de Octavian Goga și instaurează în România un regim de dictatură regală, ce va dura până la abdicarea sa din septembrie 1940.
Cum toate instituţiile statului erau subordonate regelui Carol al II-lea, acesta va da o nouă lovitură formaţiunilor politice pe 30 martie 1938, când este publicat decretul de dizolvare a grupărilor şi partidelor politice din România, ceea ce a făcut ca în decembrie acelaşi an să se constituie „Frontul Renașterii Naționale”, unica organizaţie politică în stat a cărui conducător era regele Carol al II-lea.
În perioada următoare, regele Carol își va consolida și mai mult regimul personal autoritar, odată cu instituirea cenzurii asupra publicaţiilor și cu punerea presei şi radioului în slujba propriilor interese.
Tot în 1938, regele a inițiat o reformă administrativă de inspirație fascistă, prin care a împărțit teritoriul României în zece ținuturi conduse de rezidenți regali, reorganizând rapid „Straja Țării”, organizație obligatorie a tineretului din România, instrumentată politic și propagandistic și în care comandantul suprem era desigur regele, denumit foarte sugestiv „marele străjer al țării”.
Regimul instaurat de Carol al II-lea s-a caracterizat printr-o mare instabilitate şi incoerenţă politică deoarece în intervalul 10 februarie 1938 - 6 septembrie 1940, s-au perindat la conducerea țarii nu mai puțin de șase guverne, ceea ce a adâncit și mai mult criza politică din România, acest lucru ducând la pierderea de către România în același fatidic an 1940, a Bucovinei de nord, a Basarabiei și a nord-vestului Transilvaniei.
Se încarcă comentariile...
