Războaiele inovaţiei într-o nouă eră a competitivităţii geopolitice: cum s-a erodat avantajul tehnologic al SUA în faţa Chinei

Războaiele inovaţiei într-o nouă eră a competitivităţii geopolitice: cum s-a erodat avantajul tehnologic al SUA în faţa Chinei

Război tehnologic între SUA şi China FOTO Shutterstock

Dacă pe parcursul Războiului Rece, SUA erau lider în tehnologie, în ultimii ani, prin investiţiile masive în robotică, inteligenţă artificială şi microelectronice, China a făcut eforturi impresionante pentru a prelua conducerea, scrie Foreign Policy.

Ştiri pe aceeaşi temă

 Dacă Washingtonul a tins să privească toate aceste eforturi în termeni militari,  Beijingul face un joc mai sofisticat în care se foloseşte de inovaţiile tehnologice pentru a-şi atinge obiectivele fără a recurge la război.  
 
Pariul Chinei pentru a-şi creşte puterea sunt infrastructura 5G pe care o vinde în lume, exploatarea biologiei sintetice pentru creşterea rezervelor de hrană şi construirea unor microcipuri tot mai mici şi mai rapide.
 
Problema reală a SUA este că nu au o viziune asupra tehnologiilor care contează în acest mediu competitiv extins în mai multe domenii şi nici cum să le faciliteze dezvoltarea - iar sectorul privat nu are  de unul singur capacitatea de a împlini necesităţile de securitate ale ţării.
 
SUA trebuie să înţeleagă că este necesară o gamă mai variată de tehnologii -în afara celor cu aplicaţii militare directe (avioane supersonice, calculul cuantic, inteligenţa artificială), mai sunt cele tradiţional dezvoltate în cercetare civilă, şi anume microelectronicele şi biotehnologiile. Apoi toate aceste tehnologii trebuie comercializate eventual cu susţinere financiară guvernamentală.

 

Provocarea inovaţiei 

 
În primele decenii ale Războiului Rece, SUA au investit miliarde de dolari în infrastructura ştiinţifică. În 1946, a fost înfiinţată Comisia pentru Energie Atomică care a coordonat laboratoare de război ce au produs primele arme nucleare (Oak Ridge, Proiectul Manhattan) finanţând totodată centre e cercetare academice.
 
În 1947 a fost fondat Departamentul Apărării, iar în 1950, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă. După ce Rusia a lansat satelitul Sputnik, în 1957, SUA au creat NASA şi un centru de cercetare în tehnologia viitorului care avea să devină Agenţia pentru Proiecte de cercetare avansată.În 1964, 17% din bugetul federal erau bani destinaţi cercetării şi dezvoltării. Scopul era crearea unei fundaţii tehnologice definită de capabilităţi de apărare.convenţionale şi nucleare. Astfel s-au construit avioanele supersonice, submarinele nucleare şi rachetele dirijate. Sectorul privat capitaliza proprietatea intelectuală prin transformarea capacităţilor în produse şi produsele mai departe în companii. Aşa au apărut tehnologiile dotate cu GPS, bateriile din litiu, ecranele cu touch, recunoaşterea vocală.
 
Între 1964 şi 1994, sectorul de dezvoltare şi cercetare a fost preluat treptat de corporaţiile americane care nu au mai fost preocupate de descoperiri de primă-mărime cât de consolidarea funcţionalităţii celor existente. Vizând succesul comercial, companiile s-au axat pe inovaţii posibil de construit pe termen scurt mai degrabă decât pe tehnologii ce ar fi necesitat decenii de eforturi.
 
În tot acest timp cercetările inovative propriu-zise erau preluate de start-upuri finanţate privat de investitori dispuşi să-şi asume riscuri. Firmele moderne cu capital de risc au apărut în anii 1970 - companii precum  Apple şi Microsoft au înregistrat primele succese, dar au explodat în anii 1990, odată cu bula dotcom (învestiţii speculative uriaşe în companiile de internet).
 
Evoluţia în privinţa centrelor pentru cercetare şi dezvoltare poate fi rezumată astfel - laboratoare guvernamentale - corporaţii-start-up-uri.
 
Apoi marile companii au început să cumpere companii mai mici construite pe capital de risc, dar cu tehnologii promiţătoare. Ascensiunea capitalismului de risc nu a servit neapărat intereselor SUA -aceste companii erau evaluate în funcţie de abilitatea de a genera profituri uriaşe în 10 ani. Asta a însemnat că erau mai puţin interesate de microelectronice versus companii de software ce necesitau mai puţin capital.
 
Asta nu ajuta însă priorităţile de securitate naţională.
 
În timp, guvernul american a investit tot mai puţin atât în cercetări de stat, cât şi în cele private. Departamentul Apărării a primit în continuare cel mai mare buget de cercetare, dar, în rest, banii au fost tot mai puţini şi distribuiţi în lipsa unei strategii naţionale. Legăturile dintre Washington şi companiile private s-au slăbit - guvernul federal nu mai era clientul principal sau primul client al multora dintre firmele care dezvoltau cele mai avansate tehnologii.
 
Piaţa chineză lua poziţia dominantă în lume, ceea ce a determinat SUA să se gândească la clienţii de peste graniţe - de pildă Apple a refuzat să dea acces FBI-ului la Iphone-ul său, o decizie ce a întărit valoarea comercială a brandului.
 
O complicaţie tot mai evidentă era natura duală a tehnologiei - adică de uz militar şi medical, creând îngrijorări privind securitatea lanţurilor de distribuţie a componentelor electrice şi a reţelelor de telecomunicaţii.

Tehnologiile civile deveneau tor mai relevante pentru securitatea naţională dar cel care le dezvolta într-un ritm crescut era sectorul privat şi nu guvernul SUA.

 

Explozia Chinei

 
în ultimele două decenii, China a evoluat de la o ţară care se baza pe furt intelectual şi imitaţie la un adversar geopolitic capabil de inovaţie. Asta s-a datorat gândirii sale pe termen lung. China şi-a crescut investiţia în tehnologie de la sub 5 procente în 2000 la 23% în 2020.
 
Avântul Chinei a fost posibil prin strategia sa de fuziune între sectorul militar şi cel civil - un efort coordonat de cooperare între industria de apărare şi sectorul privat. Statul acordă susţinere prin granturi, date, împrumuturi garantate de guvern sau programe de instruire, cum poate asigura şi terenuri sau spaţii de birouri.

Un exemplu este investiţia în tehnologia 5G. Compania chineză Huawei furnizează o infrastructură de telecomunicaţii oferind echipamente de calitate la preţuri mai bune decât competitorii săi finlandezi sau sud-coreeni. Statul a sprijinit compania cu circa 75 de miliarde de dolari în scutiri de taxe, granturi, împrumuturi sau discount-uri în China, potrivit Wall Street Journal. Huawei a beneficiat şi de iniţiativa Centura şi Drumul care oferă împrumuturi generoase unor ţări şi companii chineze pentru construirea de infrastructură critică.
 
China a investit şi în cercetări în materie de inteligenţă artificială, dovadă fiind numărul mare de lucrări ştiinţifice în domeniu. Succesul Chinei s-a datorat însă nu doar finanţării, ci şi accesului la volume uriaşe de date. Beijingul a alimentat ascensiunea unor companii tehnologice care extrag plaje mari de informaţii despre utilizatori. De pildă, Ali-baba, un gigant în comerţul online, Tencent, dezvoltatorul aplicaţiei WeChat, Baidu, iniţial motor de căutare dar care oferă acum o gamă largă de produse online, dar şi SenseTime,care oferă tehnologie de recunoaştere facială pentru reţeaua de supraveghere video chineză şi despre care se spune că este cea mai valoroasă companie de inteligenţă artificială din lume.
 
Aceste companii sunt obligate prin lege să coopereze cu statul în scopul unor operaţiuni de informaţii or, mai mult ca sigur că acestea pot fi forţate să ofere date dintr-o multitudine de motive.
 

Washingtonul a monitorizat progresul tehnologic al Chinei prin ochelari militari

 
Companiile chineze au ţesut o reţea globală de aplicaţii prin care colectează informaţii private despre utilizatori - istoric de plăţi, căutări şi locaţie. China adună astfel date valoroase despre cetăţenii străini în aşa fel încât să ştie cum poate atrage un vestic îndatorat să spioneze pentru Beijing.
 
Apetitul uriaş pentru date al Chinei se extinde la cele mai intime informaţii din lume - şi anume ADN-ul. În pandemie, compania de secvenţiere genetică BGI - înfiinţată ca grup de cercetare finanţat de guvern - şi-a creat teren cu 50 de laboratoare de testare pentru coronavirus în toată lumea. Cum BGI coordonează biblioteca naţională de date genetice a Chinei, este plauzibil să ne gândim că informaţile biologice ale cetăţenilor străini vor fi stocate în aceste arhive, scrie Foreign Policy.
 
China nu a ajuns încă SUA în domeniul biotehnologiei, dar a arătat un mare interes pentru el. Or, în combinaţie cu puterea masivă de calcul şi IA, inovaţiile biotehnologice pot rezolva probleme de ordin major ale umanităţii de la boală, foamete, producţie energetică şi schimbări climatice.
Cercetătorii au dezvoltat dispozitivul de editare genetică CRISPR şi au reuşit să codifice un video în ADN -ul unor bacterii deschizând calea unei metode ieftine de stocare a datelor. Apoi, specialiştii în biologie sintetică au inventat o altă metodă dea produce nylon, şi anume cu microorganisme modificate genetic în loc de petrochimice.
 
Totuşi biotehnologia poate deveni un instrument pentru arme biologice care ar putea ţinti grupuri etnice. Iar ţări diferite vor accepta diferite grade de risc şi vor avea poziţii etice diferite în privinţa manipulării genetice acceptabile.
 
Dispreţul arătat de Beijing pentru drepturile omului, cuplat cu căutarea supremaţiei tehnologice, sugerează faptul că ar putea îmbrăţişa o abordare laxă chiar periculoasă a bioeticii.
 
Washingtonul s-a preocupat de progresele tehnologice şi le-a monitorizat în măsura în care acestea contribuie la capacităţile de apărare. Dar provocarea din partea Chinei pe parte de supremaţie tehnologică nu priveşte doar avantajele pe câmpul de luptă - ţinta are orizont mai larg, şi anume să schimbe câmpul de bătălie însuşi, scriu Christopher Darby şi Sarah Sewall în Foreign Policy.
 
Fără îndoială,  tehnologiile comerciale precum 5G, AI, computaţia cuantică şi biotehnologia au aplicaţii militare, doar că China vrea să realizeze viziunea unei lumi competitive în care să nu fie nevoie de gloanţe. Supremaţia tehnologică promite dominaţia infrastructurii civile de care ceilalţi sunt dependenţi şi exercitarea unei influenţe enorme.
 
Beijingul are o motivaţie importantă în a susţine exportul de infrastructură înalt-tehnologizată - ţările beneficiare şi-ar putea închipui că se dotează cu reţele de electricitate, tehnologie în domeniul sanitar şi bancar când în realitate îşi lasă infrastructura critică şi datele cetăţenilor în mâinile Beijingului care plasează nişte cai troieni.
 
În pofida naturii în schimbare a competiţiei geopolitice, SUA nu au scăpat de tendinţa de a echivala securitatea cu capacităţile de apărare tradiţionale. Un exemplu sunt componentele electronice - piese critice nu doar ale unor produse comerciale ci ale aproape oricărui sistem de apărare important de la avioane la nave de război. Cum ele vor impulsiona progresele în IA, vor modela şi competitivitatea economică a SUA. Totuşi, nici guvernul, nici sectorul privat nu finanţează adecvat inovaţia în acest domeniu - primul din pricina nevoii de capital şi orizont mare de timp, ultimul pentru că se concentrează pe asigurarea de stocuri, şi nu neapărat pe inovaţie. China a făcut mari eforturi să prindă din urmă SUA şi e o chestiune de timp până când va avansa în industria microelectronicelor.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările