În data de 26 octombrie 2017, Departamentul pentru Sănătate din Statele Unite, a declarat criza abuzului de opioide o urgenţă naţională, urmând una din temele principale ale campaniei şi a administraţiei Trump. Secretarul Eric D. Hargan a reiterat cu această ocazie o serie de cifre care pun în context tragedia nevăzută care distruge din interior societatea americană: 91 de persoane mor zilnic în Statele Unite din cauza supradozei cu opioide, cu 52.404 de americani decedaţi în 2015 datorită acestui flagel. Declararea unei urgenţe naţionale a făcut posibilă aproprierea unor fonduri suplimentare şi facilitarea cooperării între diferite agenţii şi ramuri guvernamentale, precum DEA (Drug Enforcement Agency) cu programe şi ONG-uri care luptă cu afecţiunile şi maladiile asociate cu uzul de droguri.

Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) prezintă o imagine mai aprofundată, cu date colectate din surse locale şi federale variate, imagine care nu face decât să cronicizeze şi să împartă cu publicul larg sentimentul de dezolare pe care îl resimt cei afectaţi de această criză: incidenţa supradozelor cauzate de opioide a crescut de şase ori, din 1999, până în 2017. Conform datelor colectate de CDC, 2010 a marcat o creştere exponenţială a deceselor cauzate de heroină, în timp ce 2014 a fost anul în care decesele cauzate de opioizi sintetici ilegali au crescut, de asemenea, exponenţial, fentanilul fiind cel mai prevalent şi cel mai periculos opioid sintetic, la el făcând referire şi Donald Trump, care a atras atenţia guvernului chinez cu privire la faptul că o mare parte din cantitatea de fentanil consumată în Statele Unite provine din China.

Acest flagel mai este caracterizat şi drept „criza de vis-a-vis“, datorită prevalenţei ridicate dar şi a faptului că nu afectează doar minorităţi şi anumite clase sociale, deşi acestea din urmă sunt, într-adevăr, mai vulnerabile la efectele acestuia. Este o epidemie care afectează fără discriminare. Sursa guvernamentală citată anterior pune o faţă cifrelor înspăimântătoare prezentate de CDC. Spre exemplu, Kelly, din statul New Mexico, spune cum uzul medicamentelor care conţin opioide au condus-o spre dependenţa de heroină. Pentru Kelly, acestea au fost o metodă pentru a amorţi problemele pe care le avea în viaţa personală şi disponibilitatea substantelor opiacee pe bază de reţetă au reprezentat uşa către dependenţă şi spre „un adevărat iad“. Kelly este un caz fericit. Conform propriei relatări, nu a mai consumat droguri de opt ani şi încurajează pe cei aflaţi în situaţia dependenţei să caute ajutor şi să lupte pentru viaţa lor.

„Aveam o carieră în vânzări, în domeniul auto. Făceam o grămadă de bani, în jur de 100.000 de dolari pe an. Atunci am început cu OxyContin. Este un sentiment incredibil, aceea îmbrăţisare caldă a lui Iisus.“

Încercând să sondeze dramele personale şi să afle numele din spatele cifrelor, similar cu iniţiativa guvernamentală menţionată mai sus, revista TIME a realizat un colaj de fotografii cu persoane afectate de această criză, oferindu-ne o fereastră în viaţa acestora, observând cât de abruptă este panta de la o viaţă normală, la completa dezagregare socială şi personală. John, un utilizator activ din Boston, Massachussets: „Aveam o carieră în vânzări, în domeniul auto. Făceam o grămadă de bani, în jur de 100.000 de dolari pe an. Atunci am început cu OxiContin. Este un sentiment incredibil, aceea îmbrăţisare caldă a lui Iisus. La început era o chestie care se întâmpla odată la ceva timp. Începusem să îmi spun «dacă mă pot simţi aşa de bine vineri şi sâmbătă, de ce să nu mă simt la fel de bine şi marţi şi miercuri?» Apoi preţul a început să crească, la 80 de dolari pastila. La acel moment aveam deja o dependenţă de şase sau şapte pastile pe zi. Nu mă sculam din pat fără una. Am ştiut întotdeauna de heroină dar era o linie pe care nu vroiam să o trec. Dar ştii, vasul deja a plecat din port. Un opioid este un opioid. Nu încerc să mor, contrar a ceea ce crede lumea. Nu încerc să mă sinucid. Sunt un dependent.

Impactul drogurilor asupra celor afectaţi direct, asupra utilizatorilor, se răsfrânge şi se ramifică asupra întregii comunităţi în care aceştia trăiesc. În acelaşi reportaj TIME, Walter Bender, şeriful adjunct din Montgomery, Ohio, spune că „devii oarecum rece la vederea cuiva care este în supradoză. Ca ofiţer, îngropi aşa ceva. Mulţi dintre noi fac asta. Aşa supravieţuim. Devine uşor să vorbeşti despre drog şi despre persoană, să spui «Da, doar încă unul.» Dar văzând familiile care sunt afectate, cei apropiaţi, văzându-i la faţa locului, încercând să aibă grijă de cei pe care îi iubesc, de prietenii lor, să vezi asta, să vezi copii implicaţi, durerea, este copleşitor.“

Războiul împotriva drogurilor şi cu precădere, împotriva abuzului de opioide, are două fronturi, cel de acasă şi cel de peste graniţe. Pe frontul intern, se pune problema influenţei marilor corporaţii farmaceutice în politica americană şi practicile comerciale pe care acestea le folosesc. Un traseu comun care duce la o dependenţă puternică, inclusiv de heroină şi alte opiacee ilegale, începe cu o reţetă legală. Reţetă pe care adesea apare numele de OxyContin, produs farmaceutic al companiei Purdue, cel la care făcea referire şi John, în reportajul TIME. Purdue, companie fondată de fraţii Sackler în 1952, a trebuit să facă faţă la o lungă listă de procese şi acuzaţii publice aduse de diverse organe federale sau asociaţii formate din victimele abuzului de OxyContin.

În 2007, mai multe figuri importante din poziţiile de conducere ale companiei au pledat vinovat într-un proces intentat de Districtul de Vest al statului Virgina, prin procurorul John L. Brownlee. Acesta acuzase compania de practici ilegale de marketing prin care se promova agresiv un medicament cu un cunoscut potenţial de adicţie, în special în rândul tinerilor. Compania a plătit în jur de 600 de milioane de dolari în amenzi, o sumă record la vremea respectivă pentru industrie. În 2019, într-un proces intentat de statul Oklahoma, cu privire la tacticile ilegale de marketing folosite de Purdue în promovarea medicamentului OxyContin, mai mulţi membri ai familie Sackler au ajuns la un acord şi au plătit în jur de 270 de milioane de dolari pagube, fără să îşi recunoască, în mod oficial vina. Chiar dacă nu implică o condamnare de natură juridică, faptul că procesul a fost intentat membrilor familiei Sackler, în mod direct, şi faptul că au preferat să plătească într-un aranjament, arată faptul că lanţul juridic s-a strâns în jurul beneficiarilor finali ai crizei opioidelor.

Şi compania Insys Therapeutics trece printr-un proces similar, după ce fondatorul companiei, John Kapoor şi o parte din echipa de top management a companiei, printre care Richard M. Simon, director naţional de vânzări şi Michael L. Babich, directorul executive al companiei, au fost găsiţi vinovaţi de escrocherie, fiind responsabili de coordonarea şi aprobarea unor practici precum mituirea doctorilor pentru a prescrie Subsys, un medicament bazat pe fentanil, un opioid de 100 de ori mai mai potent decât morfina, destinat pacienţilor bolnavi de cancer. Potenţialul pentru adicţie a acestui medicament a fost folosit fără scrupule în strategia de vânzări a companiei.

Într-un e-mail citat ca probă în proces, scris de Alec Burlakoff, vicepreşedinte vânzări, acesta se adresa reprezentanţilor de vânzări pe care îi avea în subordine spunându-le că pacienţii cu doze mari sunt mai dezirabili, deoarece „îşi vor reînnoi reţetele lunare pe termen nedefinit.“ De asemenea, bonusul respectivilor reprezentanţi de vânzări era direct corelat cu nivelul dozei de substanţă activă. Acest aspect mergea atât de departe încât fiecare dintre ei trebuiau să explice fiecare reţetă cu o doză redusă către superior, în cel mult 24 de ore de la emiterea ei.

În jurul orei 15:15, Justin pleca de acolo, fericit că a putut să îl ajute pe Shanks de oroarea sevrajului. La nici trei ore, Shanks era declarat mort. Ceea ce iniţial se credea a fi o supradoză de heroină, s-a dovedit a fi o supradoză de fentanil.

Pe fondul disoluţiei sociale în zone rurale dar şi în oraşe mici, aşa-numita America profundă, disoluţie datorată exodului locurilor de muncă în industrii precum cea auto sau a mineritului, uzul narcoticelor a adâncit disperarea acestor comunităţi, care s-au agăţat de mesajul dur al preşedintelui american cu privire la criza opioidelor în Statele Unite. De altfel, dacă alăturăm şi comparăm aceste două resurse, o hartă a supradozelor cauzate de opioide şi harta rezultatelor electorale din 2016, observăm cum zone puternic afectatate de această criză au votat cu Trump, spre exemplu, statul Virgnia de Vest, unul din cele mai afectate state din naţiune, precum şi toată zona Apalaşilor. Fentanilul face ravagii în această America profundă. Un astfel de caz în care fentanilul a ucis este cel al lui  David Andrew Shanks Jr, un tânăr de 21 de ani din Toledo, Ohio.

În dimineaţa zilei de 19 februarie, 2015, Shanks îl sună pe cel mai bun prieten al său, Justin Laycock, şi îi spune că este în sevraj, având nevoie de ajutorul acestuia. Justin nu a stat mult pe gânduri, şi-a sunat dealerul şi a făcut rost de ceea ce credea că este o jumătate de gram de heroină, în valoare de 80 de dolari. S-a grăbit să îi dea doza prietenului său care lucra la un magazin Tim Hortons. În jurul orei 15:15, Justin pleca de acolo, fericit că a putut să îl ajute pe Shanks de oroarea sevrajului. La nici trei ore, Shanks era declarat mort. Ceea ce iniţial se credea a fi o supradoză de heroină, s-a dovedit a fi o supradoză de fentanil. STAT, publicaţia care a cercetat aprofundat ultimele luni din viaţa lui Shanks şi decăderea acestuia şi a prietenului său Justin, spune că datorită potenţei sale şi a preţului mai scăzut, fentanilul are potenţialul să devină „semnul de exclamaţie a crizei opiodelor din ultimii 20 de ani“.

Cu siguranţă, în politica internă a Statelor Unite, subiectul crizei opioidelor va fi unul intens dezbătut şi uzitat în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2020. Bernie Sanders, unul din favoriţii pentru nominalizarea pentru candidatura democrată pentru aceste alegeri, a luat deja în vizor industria farmaceutică. Propusă în 2018, legea susţinută de senatorul de Vermont a adus cu sine măsuri punitive serioase pentru companiile care folosesc practici precum cele folosite de Purdue sau Insys, măsuri ce includ amenzi în cuantum de 25% din profitul înregistrat şi pierderea perioadei de exclusivitate pentru respectivul produs, precum şi înjumătăţirea perioadei de exclusivitate, pentru alte produse din gama opiaceelor sau derivatelor sintetice, aflate în portofoliul respectivei companii.

Având în vedere că un element al strategiei lui Sanders în drumul spre 2020 este de a câştiga cât mai mulţi dintre alegătorii lui Donald Trump, efectul opioidelor şi a politicilor agresive ale corporaţiilor farmaceutice asupra acestor comunităţi va fi imperativ abordat. Un alt candidat important în rândul democraţilor, Elizabeth Warren, a susţinut şi trecut, de asemenea, legislaţie îndreptată spre lupta cu adicţia faţă de opioide. În 2018, legea CARE a permis alocarea şi folosirea a aproximativ 100 de miliarde de dolari, pentru o perioadă de 10 ani, prin care se finanţează şi se vor finanţa programe de reducere a impactului negativ al uzului, de prevenţie şi de tratare a adicţiei.

Pe frontul extern, criza opioidelor este legată de traseele internaţionale prin care opioizi sintetici dar şi naturali intră în ţară şi modul în care politica externă a Statelor Unite se adaptează şi reacţionează. Cele două principale ţări vizate de această politică sunt China şi Mexic. Contextul relaţiilor bilaterale dintre Statele Unite şi cele două state este unul tensionat, pe fondul unor diferende comerciale.

Într-o declaraţie din octombrie 2018 în faţa grupului pentru Controlul Internaţional al Narcoticelor din Senatul american, Kirsten D. Madison, angajată a Departamentul de Stat, evidenţiază paşii luaţi de guvernul american pentru a preveni importul ilegal de fentanil şi alţi derivaţi similari din China. Printre aceşti paşi se numără creşterea nivelului de cooperare între diverse organisme dedicate din cele două ţări, pe teme ce ţin de includerea anumitor substanţe pe liste controlate, controlul la vamă şi lupta împotriva crimei organizate care controlează acest trafic. Toleranţa scăzută a Beijingului vis-à-vis de uzul drogurilor s-ar putea plia pe noua abordare a administraţiei Trump şi ar putea deveni o supapă prin care să se demonstreze că există posibilitatea unei reale cooperări între cei doi actori internaţionali.

În ceea ce priveşte Mexic, administraţia Trump corelează imigranţii ilegali şi rutele lor de transfer în Statele Unite cu traficul de droguri. Uttam Dhillon, şeful DEA, a declarat că activitatea cartelurilor mexicane este cea mai mare ameninţare criminală la adresa cetăţenilor americani din acest moment. Raportul de evaluare emis de organizaţie pentru 2018 recunoaşte de asemenea, că Mexic rămâne una din principalele surse pentru toate clasele de droguri, inclusiv opioide, care intră în Statele Unite, producţia de fentanil crescând cu 37% în 2017. Totuşi, unii comentatori liberali l-au criticat pe Trump deoarece ar fi încercat să folosească această criză pentru a forţa aproprierea de fonduri pentru a construi zidul de la graniţa cu Mexic, promis în campania prezidenţială.

În ceea ce priveşte potenţiala legătură între această criză şi o rană la fel de adâncă a Americii, războiul din Afganistan, unii analişti, precum cei de la Brookings Institute, consideră că nu există o legătură directă între cele două crize. O mică proporţie din heroina consumată în Statele Unite provine din Afganistan, piaţa principală pentru aceasta fiind Asia. Totuşi, ar putea exista o legătură economică. Într-o lucrare academică realizată de economişti de la Universitatea Cagliari, Universitatea Federico II din Napoli şi de la Comisia Europeană, s-a identificat o legătură între preţul opiumului în Afganistan şi numărul de reţete emise în Statele Unite, în sensul în care preţul scade, numărul de reţete emise creşte.

Într-un articol TIME în care se citează o analiză realizată de David Mansfield, de la London School of Economics, se punctează faptul că în ciuda unei noi autorităţi de a angaja ţintele inamice şi bombardarea mai multor obiective de-a lungul lanţului logistic al producţiei de heroină şi morfină, impactul forţelor aliate în Afganistan asupra producţiei de opiu a fost minimală. Mai mult, Mansfield pune la îndoială, la fel ca o parte semnificativă din comunitatea de intelligence din Statele Unite, utilitatea de a eradica producţia de opiu pentru a opri insurgenţa talibană. În condiţiile în care, în realitate, producţia este controlată de către oficiali corupţi afgani, aceasta va continua şi probabil va creşte, odată cu strategia de dezangajare impusă de Donald Trump. Dacă datele din lucrarea academic citată anterior sunt corecte, o producţie crescută ca urmare a unei retrageri americane, va genera preţuri mai mici pentru opiu, ceea ce va duce la o creştere a numărului de reţete emise în Statele Unite, adâncind şi mai mult criza opioidelor.

Deşi relaţia pragmatică, tactică, de colaborare la nivel de agenţii guvernamentale, dintre Statele Unite şi China şi Mexic este foarte importantă pentru a stăvili traficul ilegal de droguri precum heroina sau fentanilul, adevarata plagă care vlăguieşte America constă în lăcomia corporatistă adânc înrădăcinată în societatea americană. Aceeaşi lăcomie şi dorinţă insaţiabilă pentru profit, fără a lua în calcul consecinţele şi impactul asupra celor din jur, a dus la prăbuşirea Lehman Brothers în 2008 şi declanşarea recesiunii economice care la rândul ei a creat un lanţ cauzal care a dus la creşterea naţionalismului şi scăderea natalităţii în Europa printre altele.

Corupţia are un efect capilar, se infiltrează şi se propagă din leagănul de unde a izvorât. Un exemplu clar este felul în care cultura nocivă promovată la Purdue sau la Insys a infectat şi sistemul medical, prin medicii care au prescris aceste medicamente fie în cunoştiinţă de cauză, fiind pe ştatul de plată al corporaţiilor, fie în necunoştiinţă de cauză, fiind minţiti cu privire la proprietăţile farmaceutice ale produselor pe care le prescriau pacienţilor. Odată ce sistemul judiciar american va intra în forţă în această cultură, criza opioidelor va începe să fie vindecată şi America va scăpa de povara care îi atârnă de gât şi care distruge însăşi ţesătura comunităţilor americane, rurale şi urbane, deopotrivă.