Pactul secret între jurnalişti şi spionii privaţi. Cum s-a destrămat bomba de presă a dosarului Steele, care a dezvăluit coluziunea dintre Rusia şi Trump

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Cazul dosarului despre coluziunea cu Rusia a echipei de campanie a lui Donald Trump, întocmit de fostul spion MI6 Christopher Steele şi devenit o bombă de presă, a dezvăluit culisele unei industrii înfloritoare a spionajului privat şi relaţiile sale cu jurnaliştii. Afacerea Steele a arătat ce poate ieşi când spionii sunt angajaţi ca să ofere informaţii din surse de multe ori dificil sau imposibil de confirmat.

În 2016, Fusion GPS, o firmă privată de investigaţii, fondată de doi foşti reporteri ai Wall Street Journal, l-a angajat pe Steele să adune informaţii compromiţătoare despre Donald Trump şi Rusia, scrie New York Times.

După publicarea lui de către BuzzFeed, în 2017, dosarul Steele a devenit o bombă de presă şi cei implicaţi în el culegeau roadele afirmaţiilor explozive din el. Dezvăluirile au fost comentate în sute de articole, emisiuni TV şi pe fir au intrat şi producătorii de la Hollywood. Glenn Simpson şi Peter Fritsch, fondatorii Fusion GPS, au scris un bestseller despre acest dosar în perioada lui de glorie. Steele a vândut drepturile studioului de film deţinut de George Clooney.

Apoi, după ce au ieşit rând pe rând detaliile afacerii şi modul cum au fost culese informaţiile, reputaţia lui s-a deteriorat până când nimeni nu l-a mai luat în seamă şi mai multe publicaţii l-au expus ca lipsit de încredere.

Dacă informaţia privind încercarea Rusiei de a influenţa alegerile prezidenţiale americane din 2016 s-a confirmat, nu la fel au stat lucrurile cu afirmaţiile explozive - precum o presupusă întâlnire la Praga între Michael Cohen, fostul avocat al lui Donald Trump, şi agenţi ruşi - care fie nu s-au concretizat, fie s-au dovedit false.

Fondatorii Alfa Bank, o bancă importantă din Rusia, ar fi dat în judecată Fusion pentru defăimare. 

Parcursul dosarului Steele a scos însă la iveală o poveste tulburătoare şi complexă despre o industrie de milioane de dolari a spionajului privat - una tot mai intruzivă şi manipulatoare.

Firme importante de avocatură din New York şi Londra apelează la serviciile de spionaj ale unor firme precum compania israeliană Black Cube, care l-a avut client pe Harvey Weinstein. Dictatorii folosesc serviciile unor spioni privaţi în locul unor agenţi de informaţii. Spionii privaţi au devenit tot mai atractivi în ultimii zece ani - iar asta le-a crescut curajul şi puterea de influenţă.

Relaţia dintre jurnalişti şi anchetatorii privaţi a fost mereu una simbiotică şi ascunsă de ochii publici - spionii au oferit adesea ponturi şi documente altfel inaccesibile, iar reporterii au publicat dezvăluiri în beneficiul clienţilor acestor spioni fără a lăsa urme despre surse.

De regulă, informaţiile sunt mari bombe de presă adesea imposibil de verificat.

Spionajul privat este un mediu din care fac parte foşti spioni şi oficiali ai forţelor de aplicare a legii, printre alţii, şi, pe fondul unei industrii media tot mai diminuate, în această lume şi-au făcut loc şi jurnalişti.

Simpson şi Fritsch şi-au fondat afacerea acum zece ani şi au lucrat pentru ONG-uri, fonduri de investiţii şi companii de genul celor pe care le-ar fi investigat ca jurnalişti, scrie New York Times.

În 2015, Fritsch i-a scris lui John Carreyrou, un coleg de la Wall Street Jurnal, pentru a-i cere părerea despre credibilitatea unui detractor ce furniza informaţii despre o companie ce se ocupa cu analize medicale.

„L-am prins cu minciuna şi am vrut să aflu ce părere ai despre asta, omule”, scria Fritsch pe mail.

Întâmplător, Carreyrou tocmai ce începuse să investigheze compania Theranos care pretindea că are o tehnologie revoluţionară de analize de sânge.

Echipa de avocaţi ai lui Theranos a angajat Fusion GPS imediat ce a aflat de interesul jurnaliştilor Wall Street Journal. 

Fritsch i-a dezvăluit fostului său coleg într-un mail ulterior că lucrează pentru Theranos şi i-a spus că încearcă să-i obţină un interviu cu fondatoarea companiei. Dar, după mai multe săptămâni de insistenţă fără rezultat a reporterului, Fritsch i-a scris: „Cred că joci mai mai tare decât s-ar fi cuvenit. Înţeleg tactica, am folosit-o eu însumi, dar numai după ce am avut acele dovezi indubitabile în mână, ca să spun aşa”.

Fusion GPS a angajat apoi un contractor care să afle prin solicitări de date publice către agenţii guvernamentale ce căutau jurnaliştii despre companie.

„Aş prefera să nu menţionezi numele lui carreyrou. Motivul e simplu: el poate să vadă şi să-şi dea seama pentru cine lucrezi”. Contractorul i-a respins propunerea.

Jurnalism de închiriat

Simpson, partenerul lui Fritsch, spunea în 2016 la o conferinţă pentru jurnaliştii de investigaţie că şi-a deschis firma pentru a-şi continua munca de jurnalist.

„Îmi place să-i spun jurnalism de închiriat. Cei ce n-au lucrat niciodată în presă nu înţeleg provocările ce însoţesc publicarea informaţiilor, întrucât nu poţi pur şi simplu dezvălui ce ştii, ci, de asemenea şi de unde, şi trebuie să oferi dovezi. Or, un spion nu trebuie să-şi bată capul cu lucrurile astea”.

Fusion GPS a fost angajată în 2016 de echipa de campanie a lui Hillary Clinton pentru a săpa cu privire la legăturile dintre Trump şi Rusia.

În toamnă, compania a invitat reporteri de la publicaţii de renume la Washington pentru a-l asculta pe Steele şi ultimele sale informaţii despre campania lui Trump şi Kremlin. Invitaţia a venit cu o condiţie: articolele nu trebuiau să pomenească nimic despre sursele lor, şi anume Fusion GPS şi fostul spion britanic.

Steele a fost prezentat ca cel care a jucat un rol esenţial în dezvăluirea unor cazuri majore precum otrăvirea fostului spion KGB Aleksandr Litvinenko, în 2006. Steele le-a făcut o impresie de persoană calmă, discretă şi încrezătoare în sine, potrivit reporterilor prezenţi la acele informări.

El le-a comunicat că are informaţiile asupra lui Donald Trump şi asociaţilor lui de la un agent înzestrat cu legături la Kremlin căruia nu i-a dat numele şi pe care l-a menţionat ca fiind „colectorul” său. În notele sale din dosar, fostul spion s-a referit la informatorii acestui colector cu nume de cod: „Sursa A”, respectiv „Sursa B”.

Deşi Steele a atras atenţia că informaţiile trebuie confirmate, prin atitudinea lui a dat de înţeles că nu pot fi puse la îndoială.

„L-a prezentat pe Trump ca pe un candidat manciurian (influenţabil -n.red)”, şi-a amintit unul din reporteri.

Un om talentat şi recomdandat de trecutul său, Steele lăsa o impresie credibilă, dar informaţiile sale nu puteau fi verificate din cauza surselor secrete.

Jurnaliştii de investigaţie se bazează pe dovezi tangibile precum documente ale instanţelor şi companiilor pentru a-şi proba articolele, dar dosarul Steele i-adus pe o cale nouă a spionajului privat unde astfel de confirmări erau dificil sau imposibil de realizat.

În 2019, ancheta procurorului special Mueller despre coliziunea campaniei lui Trump cu Rusia a menţionat doar în trecere dosarul Steele şi o revizuire ulterioară a arătat că e posibil ca sursele să fi dezinformat în interesul Rusiei.

Avocata rusă Natalia Veselniţkaia, cea care s-a întâlnit cu Donald Trump Jr în timpul campaniei prezidenţiale din 2016, a lucrat cu Simpson pentru o companie imobiliară rusă, Prevezon Holdings, şi a spus că acesta este profesionist, spre deosebire de Steele.

„Trebuie să aveţi curajul credinţei, să aveţi puterea să contestaţi toate serviciile voastre speciale, personalul agenţiilor de informaţii”, a spus ea, adăugând că acestea „nu au descoperit niciodată ce a reuşit să afle această persoană talentată fără ca măcar să iasă din casă”.

Natalia Veselniţkaia a fost pusă sub acuzare în 2019 pentru că a fabricat, cu colaborarea unui reprezentant al Parchetului General rus, documente care-i disculpau pe unii dintre clienţii săi, vizaţi de justiţia americană. Aceştia au fost acuzaţi că au spălat peste 200 de milioane de dolari provenind dintr-un mecanism de deturnare de fonduri provenind de la administraţia fiscală rusă, investindu-i în domeniul imobiliar în Statele Unite.

Lovitura de graţie dată dosarului a venit anul trecut, odată cu dezvăluirea identităţii colectorului lui Steele. Acesta este un avocat de origine rusă, Igor Dancenko, care locuia în SUA şi care a decis să intre în afaceri cu spionaj după ce a eşuat în altele. Contactele sale din Rusia nu erau oameni de vârf de la Kremlin, ci prieteni din copilărie, colegi din studenţie şi amici de pahar.

În 2017, Dancenko a susţinut în cadrul unui interviu secret cu FBI că Steele a „denaturat” informaţia şi „a exagerat” fiabilitatea acesteia. Dar, după publicarea dosarului, în 2020, Dancenko s-a sucit, făcând declaraţii contradictori, uneori dând de înţeles că îl susţine în continuare, alteori că nu mai e prea sigur de el.

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite