Dar prin efectele preşedinţiei sale, dar mai ales prin cele asumate după ieşirea de la Casa Albă, Donald Trump va dăinui prin eternizarea ideilor, abordărilor sale şi umbra influenţei sale care va rămâne în prim plan şi va fi prezentă în dezbaterea publică de zi cu zi şi după ieşirea din funcţie, mai mult decât în cazul altor preşedinţi americani. A tuturor celorlalţi Preşedinţi americani.

Un preşedinte inedit şi neonvenţional, reflectând mitul fondator al Americii originare

Donald Trump a fost (este încă până la 20 ianuarie 2021) un preşedinte inedit. Neconvenţional. Venit pe o platformă antisistem, ca efect al unor nemulţumiri profunde ale Americii în raport cu evoluţiile contemporane, contra establishmentului, a Sistemului. E reprezentarea directă a unei Americi profunde, a mitului fondator al imigrantului european sărac venit să caute Pământul Făgăduinţei în Ţara tuturor posibilităţilor, care a plecat cu familia şi cu puşca în mână la cucerirea Vestului Sălbatic, care a construit propria afacere şi a construit statul său, apoi Statele Unite şi au adus America la gradul de putere şi relevanţă pe care îl cunoaştem.

(E adevărat că mitul fondator a lui Trump se contrapune altui mit caracteristic al Americii, ai cărui reprezentanţi vin din cealaltă jumătate de Americă. Al căror cel mai înalt reprezentant este Kamala Harris. E vorba despre America sclavilor de culoare eliberaţi care au avut propria evoluţie spre cetăţeni, drepturi şi libertăţi şi oportunităţi în statul american – unul ajungând chiar preşedinte, Barack Obama. E America imigranţilor intelectuali reprimaţi politic şi refugiaţi din propriile ţări în căutarea unei vieţi mai bune, care au luat lucrurile de la zero, şi-au construit cariere şi au ajuns tot mai sus, până la conducerea statului american. Un alt mit fondator, din altă epocă, e adevărat complementar primului, cel reprezentat de către Donald Trump.)

Donald Trump este, spuneam, reflectarea unei Americi relevante, profunde, tradiţionale, diferită de cea cosmopolită, internaţionalizată, ajunsă putere globală. O Americă poate mai înclinată spre sine şi spre propriile nevoi, ajunsă la limita în acceptarea priorităţii de a rezolva mai întâi problemele globale şi mai apoi infrastructura şi drumurile de acasă. O Americă continentală şi conservatoare, creştină majoritar, mai naţionalistă şi rezervată în aventuri, o Americă pregătită să conteste aventurile externe în detrimentul construcţiei vieţii şi prosperităţii de acasă. Mai înclinată spre confortul de azi, al oamenilor care vor să trăiască bine acum, decât spre perspectiva veniturilor şi poziţiei de putere care va aduce dividende mâine.

Este o Americă la fel de legitimă şi rezonabilă care semnalează că şi ea vrea să trăiască în modul său propria libertate egală cu a celeilalte, pentru i-o promite Declaraţia de Independenţă, mai tradiţionalist, mai conservator, mai înclinată spre sine şi propriile nevoi. Cu mai puţine aventuri externe şi responsabilităţi globale – sau asumându-le dar cu mult mai mult sprijin extern, al aliaţilor şi partenerilor globali. Cu mai puţine experimente şi progresisme, improvizaţii şi descoperiri şi mai aproape de tradiţiile care au fondat America şi au făcut-o mare. O Americă pentru care e la fel de important respectul şi toleranţa faţă de modul său de viaţă ca şi pentru cealaltă Americă progresistă, liberală, care e preocupată de toţi şi mai interesată de egalitate şi viaţa tuturor, de  internaţionalismul şi locul Americii în lume.

America lui Trump e sugrumată şi dezgustată de aglomeraţia de inovaţii ale vieţii date nu atât de evoluţii tehnologice cât de forcinguri sociale, şi preocupată de nevoia de a-şi trăi viaţa aşa cum o ştie, cum au făcut-o părinţii şi bunicii. America lui Trump semnalează faptul că extinderea şi ambiţia externă a elitei internaţionaliste au lăsat miezul, sursa puterii, America însăşi, cu mai puţine resurse, cu locuri de muncă insuficiente pentru nivelul de dezvoltare cerut, pradă unor percepute dezavantaje la nivel global în faţa competitorilor precum China autocratică sau chiar a aliaţilor şi partenerilor liberal-democraţiilor din UE, Japonia, Australia.

America lui Trump reprezintă o Americă conservatoare şi tradiţionalistă la fel de legitimă în a-şi afirma şi apăra valorile ca cealaltă Americă progresistă şi cosmopolită, modernă şi adaptabilă la nou. Pentru că a constatat că bărbatul alb, creştin protestant, familist şi cu nenumăraţi copii a ajuns minoritar la sine în ţară, acolo unde era prezumat prototipul majorităţii istorice.


FOTO EPA-EFE

Cum va ajunge Trump să se eternizeze? Mandatul prezidenţial 2024

Există mai multe modalităţi prin care Donald Trump se eternizează astăzi şi va influenţa America şi lumea în perioada următoare:

Mai întâi ca persoană şi prin influenţă personală în societatea americană. Donald Trump a anunţat deja că se va transforma în instituţie, că va rămâne să colecteze fonduri şi că va sprijini sau, din contra, va combate candidaturi republicane. În plus, deja a anunţat candidatura prezidenţială în 2024. Nu ştiu dacă Partidul Republican va accepta acest lucru. De obicei un preşedinte perdant după primul mandat pleacă acasă. Dar acum e vorba despre Trump şi de cele peste 70 milioane de voturi obţinute în actualele alegeri, al doilea cel mai votat preşedinte american după câştigătorul Biden. Acest bagaj va fi utilizat pentru susţinerea sau demonizarea secvenţială a candidaţilor republicani. Şi nu e de ignorat nici finanţarea pe care o colectează şi care va susţine sau va submina candidatura unor republicani.

Mai apoi prin introducerea unui curent ideologic, trumpismul, care este astăzi dominant în Partidul Republican (77% din membrii de partid consideră că Trump nu a pierdut alegerile) şi care ameninţă să se menţină pe termen lung. Trumpismul are înclinaţia de a crea naraţiuni prea frumoase şi atrăgătoare pentru susţinători pentru a mai conta adevărul şi faptele, emoţiile şi senzaţiile sunt cele dominante, iar adepţii săi  îmbrăţişează frumuseţea fanteziilor şi teoriilor trumpiste. Trumpismul devine curent adecvat şi adaptat lumii actuale şi tehnologiei de comunicare prin social media tradiţionale sau alternative.

Apoi, Donald Trump va dăinui şi se permanentizează prin forţarea unor politici şi menţinerea unor permanenţe în prim plan a susţinerilor Americii lui Trump, la nivel naţional. Biden va fi obligat să ţină cont de faptul că în spaţiul public există un competitor, o prezenţă constantă, şi cu ameninţarea candidaturii în 2024, care va menţine în atenţia publică toate politicile şi raţiunile lui Trump. Prezenţa constantă şi asertivă în prim plan a lui Donald Trump va păstra mobilizat propriul electorat pe poziţii critice. Şi va profita de faptul că Joe Biden, obligat să administreze America, nu va avea timp şi nu va putea să replice eficient.

Astfel, preşedintele ales va fi obligat, odată ajuns în funcţie, să se raporteze constant la Donald Trump sau să găsească soluţii alternative asumate. Donald Trump va conta, va fi în prim plan şi se va eterniza chiar prin această prezenţă constantă şi finanţată a criticului pe termen lung, neobosit. Vom avea un preşedinte Joe Biden constrâns şi limitat de America lui Trump, mobilizată şi menţinută tot timpul în gardă, de prezenţa publică a lui Trump. O Americă mobilizată prin emoţie şi încrederea în Trump, nu prin raţiune şi argument. De aceea va fi şi mai uşor de menţinut excitată şi activă mai ales în perspectiva crizei economice ce va  urma după pandemie.

În al patrulea rând, prin acţiunile sale deja asumate la nivelul politicii externe şi globale, dar şi prin promovarea unui curent conservator global, America lui Trump va dăinui şi va influenţa politicile Americii şi ale lumii. E posibil ca Donald Trump să preia proiectul Bannon al internaţionalei conservatoare şi să ajungă să promoveze şi să extindă baza susţinătorilor prin prezenţa vocală a sa în prim planul dezbaterilor globale şi al celor naţionale de pretutindeni, prin susţinerea partidelor omoloage şi care împărtăşesc aceeaşi abordare, instrumentar şi ideologie.

În fine, America lui Trump va dăinui prin pândirea şi sancţionarea oricăror efecte secundare ale politicilor externe ale lui Biden, ale multilateralismului şi lumii bazate pe ordine, prin prisma expunerii publice a costurilor Americii la fiecare pas, dar şi a alternativei şi înţelegerii preşedintelui încă în exerciţiu asupra politicilor externe, de apărare şi securitate. Donald Trump va putea fi un adevărat cui în coastele administraţiei democrate Biden, mai important în opoziţie decât a fost la putere, chiar, mai puţin limitat de reguli şi avantajat de perspectiva unei noi candidaturi. Singurele limitări pot veni din eventuala câştigare de către democraţi a locurilor din Senat în Georgia, respectiv a celei de-a doua camere a Congresului, sau de replica dură a republicanilor din Proiectul Lincoln, respectiv de gruparea Never Trump!, cel mai mare duşman al trumpismului.

Mandatul lui Joe Biden va fi complicat. Pentru că nu va avea, cel mai probabil, un al doilea, de data asta din cauza vârstei şi a propriei alegeri. Pentru că Kamala Harris are ambiţii prezidenţiale în viitor. De cum va judeca lucrurile şi cât va asuma propriile politici cuplul Biden-Harris va depinde măsura unei reuşite independente a mandatului prezidenţial şi a interzicerii accesului lui Trump din nou la Casa Albă sau, din contra, perspectiva lansării imbatabile a lui Trump în 2024 către un nou mandat de Preşedinte al Americii. Vom vedea dacă preşedintele democrat va accepta să nu fie dirijat şi determinat de politicile şi de America lui Trump, adusă mereu în prim plan şi menţinută angajată, critică şi mobilizată de către Donald Trump.