Preţul petrolului în scădere dramatică şi pe perioadă importantă de timp, scăderea rublei, investiţii enorme necesare din fondurile Băncii Centrale pentru menţinerea rublei, fără scăderea dobânzilor, prăbuşirea economică şi nevoia de compensare a scăderii economice dramatice din Fondul de Stabilizare, rezerva strategică a Moscovei pentru buget. Dacă peste aceste componente introducem în ecuaţie problema crizei coronavirusului, nevoia de investiţii în a limita impactul exploziv şi a trata bolnavii, precum şi greşelile de natură politică ale liderului rus, perspectiva alungării sale de la Kremlin, chiar înainte de încheierea mandatului actual, în martie 2024, devine tot mai probabilă.

Greşelile politice şi gestiunea crizei: nu e loc pentru populism şi pasarea responsabilităţii

Vladimir Putin anunţa ritos şi sigur pe sine, acum circa o lună, că Rusia nu are probleme cu coronavirusul şi că pandemia şi explozia numărului de cazuri la vecinul său, China, nu a afectat-o, pentru că a închis frontiera de stat. De fapt, Kremlinul s-a bazat pe faptul că numărul de curse între oraşele chineze şi Moscova nu e atât de relevant, iar prezenţa bolnavilor răsfiraţi prin întinderile Siberiei – spaţiul de contact cu China şi zona afacerilor chinezeşti, e nerelevantă pentru că acolo densitatea populaţiei ruse e atât de redusă încât o epidemie reală nu poate să explodeze. Şi lipsa interesului pentru drepturile omului, dreptul la viaţă şi la tratament medical corect, s-ar putea adăuga, am spune noi, unei asemenea evaluări greşite la Kremlin, care l-a expus pe Putin în faţa realităţii care a fost diferită.

Iată, însă, că au fost cuprinse de pandemie aglomeraţiile majore din Rusia, cu preponderenţă Moscova şi Sankt Petersburg, capitala Rusiei şi oraşul de origine al lui Putin, o lovitură de imagine relevantă. Rusia a avut, la ultima raportare de marţi, 21 aprilie, 5642 de noi cazuri – în creştere susţinută – şi 51 de morţi noi, marcând faptul că este astăzi, alături de Marea Britanie, pe valul creşterii exponenţiale şi în prim planul pandemiei, încă departe de vârf.

Dacă mai adăugăm faptul că preşedintele rus a dispărut brusc din prim plan – s-a auzit chiar că ar fi fost într-o autoizolare, după ce a avut contact cu un medic probat cu coronavirus ulterior - Vladimir Putin a declinat orice responsabilitate şi a lăsat bătălia cu coronavirusul primarilor şi şefilor de regiuni. Însă ce a uitat guvernul federal este să dea şi resursele de bază pentru a combate coronavirusul, respectiv fonduri pentru achiziţia de materiale de protecţie, sprijin pentru medicii din linia întâi şi medicamente. Cozile de ambulanţe de câte 15 ore la intrarea în spitale au arătat dimensiunea impactului pandemiei în Moscova.

Se dovedeşte încă o dată că liderii populişti au probleme pe toate meridianele cu prezenta criză: nu e de ajuns să ţii discursuri, să vânturi teorii ale conspiraţiei şi să marchezi puncte de imagine, eventual valorificând charisma şi înclinaţia publică pentru imaginea de om forte şi bărbat macho. 

Vladimir Putin a revenit, la presiunea publică şi sfaturile consilierilor de imagine, şi-a asumat perioda critică ce urmează şi faptul că vin şi mai mulţi morţi – cu riscul de a se contrazice singur dar şi de a-şi asocia imaginea cu veştile proaste şi decesele ruşilor. Absenţa şi pendularea preşedintelui în materie de răspundere – rămasă tot la primari şi şefii de regiuni – nu a ajutat la nivelul opiniei publice, aşa cum greutăţile economice tot mai mari întăresc problemele interne şi ameninţă să determine prăbuşirea prin implozie a regimului.

Problemele de gestiune a crizei curente a coronavirusului s-au suprapus în Rusia peste temele de politică internă şi interesele personale ale lui Putin, respectiv forcingul pentru a modifica prin referendum Constituţia şi a aproba mandatul pe viaţă a lui Vladimir Putin. Referendumul care trebuia să aibă loc azi, 22 aprilie, a fost amânat din cauza izbucnirii crizei, dar şi fără bâlbâielile de la gestiunea crizei, susţinerea pentru rămânerea lui Putin la conducerea statului după 2024, potrivit chiar datelor oficiale, erau sub 50%, cu o probabilitate redusă pentru referendum de a întruni majoritatea necesară. Azi probabilitatea este şi mai redusă.

Într-adevăr, se dovedeşte încă o dată că liderii populişti au probleme pe toate meridianele cu prezenta criză: nu e de ajuns să ţii discursuri, să vânturi teorii ale conspiraţiei şi să marchezi puncte de imagine, eventual valorificând charisma şi înclinaţia publică pentru imaginea de om forte şi bărbat macho. Mai întâi că Vladimir Putin are deja 67 de ani şi nu mai trezeşte aceeaşi emoţie ca altădată. Apoi, în crizele reale, e nevoie de oameni serioşi şi profesionişti, care-şi angajează răspunderea să treacă ţara prin criză, care renunţă sau nu au avut niciodată ambiţii politice, bătălii de acest tip sau orgolii or interese electorale în prim plan. Aici contează faptele şi modul concret, efectiv, de gestionare a crizei.


FOTO Shutterstock

Bătălia suicidară a lui Putin pentru preţul petrolului şi piaţa micşorată dramatic

Criza de coronavirus a izbucnit în cel mai prost moment din istorie al Rusiei în materie de bătălie pentru petrol – preţuri şi piaţă. Pe baza unei recomandări nefericite a unora din vechii săi parteneri siloviki, venind din zona celor ce gestionează resursele energetice ale Rusiei, Vladimir Putin şi-a asumat şi a declanşat un război pentru cota de piaţă şi preţul petrolului. El a denunţat acordul OPEC plus cu Arabia Saudită şi ţările producătoare de petrol şi nu a fost de acord cu o nouă reducere a producţiei, dincolo de cea angajată deja şi care trebuia prelungită. A crezut, în egală măsură, că scoate de pe piaţă petrolul de şist american.

Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat: Arabia Saudită a pornit toate motoarele şi a inundat piaţa cu petrol, nu numai cel produs la limite maxime, dar şi din rezerve, până la punctul în care Rusia a trebuit  să fluture steagul alb şi să vină la renegociere, în genunchi şi nu de pe poziţii de forţă cum şi-ar fi dorit. Însă de această dată, costurile sunt mult mai importante: o reducere cu 18% a producţiei actuale de petrol, în condiţiile în care tehnic, Rusia nu are posibilitatea de a face o asemenea schimbare – angajată deja prin acord – fără închiderea unui număr relevant de capacităţi de producţie, cu investiţii substanţiale. Peste toate, producţia versatilă de petrol de şist americană nu a fost afectată cum se spera, fiind închisă şi pusă la păstrare până la relansarea pieţei şi a preţurilor.

Situaţia, însă, s-a dovedit şi mai gravă: reducerea producţiei mondiale cu 9,7 milioane barili de petrol pe zi – din cele 100 milioane cât era la nivel global la începutul crizei – s-a dovedit insuficientă pentru stabilizarea preţului barilului de petrol. Mai grav, estimările privind căderea pieţei americane sau tăierile prezumate a fi angajate de restul producătorilor mondiali au fost mult prea generoase şi optimiste. Estimările de astăzi vorbesc chiar despre nevoia de o creştere de trei ori a tăierilor producţiei pentru a determina o formula viabilă măcar din luna iunie pentru stabilizarea preţurilor.

Petrolul în teritoriul negativ pentru prima dată în istorie: producătorii plătesc beneficiarii ca să le ia petrolul

Vestea cea mai proastă a venit luni seară, atunci când barilul de petrol american West Texas Intermediate (WTI) a fost tranzacţionat, pentru prima dată din istorie, în teritoriul negativ, adică la -32 dolari barilul!!! e vorba despre ziua în care se încheie tranzacţiile cu petrol futures pentru luna mai şi când toţi cei ce au achiziţionat mai mult petrol încearcă să scape de el iar producătorii încearcă şi ei să vândă ce pot. Rezultatul probează şi componenta costurilor în industria petrolieră: pe lângă producţia propriu-zisă, pentru a ajunge la pompă, petrolul trebuie prelucrat, transportat şi livrat sau stocat.

Cum depozitele sunt pline iar cererea este prăbuşită din cauza măsurilor de distanţare socială şi auto-izolare la domiciliu, producătorii plătesc consumatorii să ia petrolul pentru a scuti celelalte costuri. În plus, orice stopare a producţiei presupune investiţii importante tehnologice, de aceea e mai simplu ca puţul de petrol să fie deschis iar petrolul să curgă, indiferent dacă trebuie plătit pentru ca cineva să ia acest petrol.

Mai grav, lucrurile nu s-au oprit, din păcate, aici: marţi, în ziua de tranzacţie următoare – 22 aprilie – preţurile au scăzut şi mai mult, atingând minus 40 de dolari barilul West Texas Intermediate (WTI). E adevărat că petrolul Brent, referinţa pentru preţul global al petrolului, scăzuse doar sub 20 de dolari barilul, în teritoriul pozitiv, dar influenţa pe pieţe e enormă: Petrolul Ural al Rusiei – al cărui preţ de tranzacţionare e complex, în funcţie de provenienţă şi loc de livrare şi e secret de stat, pentru că e fundamental în constituirea bugetului Rusiei – a fost vândut într-o ţară mediteraneană cu 8,48 dolari barilul, cel mai mic preţ din 1998. Or bugetul Rusiei e constituit la 40 dolari barilul.


FOTO EPA-EFE

Fondul de stabilizare şi nevoile multiple: petrol, economie, buget, relansare, combaterea coronavirusului

Efectele economice cumulate ale crizei sunt, însă, cea mai importantă problemă a Rusiei lui Putin şi a dăinuirii Preşedintelui în funcţie. Pentru că preţul petrolului a dus la prăbuşirea rublei şi la nevoia ca Banca Centrală să injecteze pe piaţă 200 mln dolari luni pentru a menţine cota la 77,3 ruble dolarul, o scădere importantă. Dacă preţul petrolului a ajuns la nivelul celui din perioada Elţîn, nici cotaţia rublei nu stă bine, iar injecţia de valută pe piaţă pentru a cumpăra ruble secătuieşte rezerva Băncii Centrale, pe termen lung. În plus, menţinerea dobânzilor – şi nu coborârea lor deja, cum ar fi normal pentru menţinerea cursului - e necesară pentru perioada de lansare a economiei, la repornire.

Preţul petrolului şi perspectiva reducerii drastice a producţiei – nu mai spunem de perspectiva de a tăia de trei ori cantitatea actuală pentru a stabiliza preţul, adică reducerea producţiei ruse la jumătate, lucru tehnic imposibil – zdruncină puternic economia rusă, ca să nu mai vorbim de buget. Şi nu am inclus aici efectele coronavirusului şi izolării, ci strict efectele preţului petrolului şi cantităţii de petrol vândut. Iar estimările arată că şi piaţa futures pe luna iunie va fi una în scădere, pe baza rezervelor majore deja create şi a depozitelor pline, care ameninţă să nu se golească în mai pentru a prelua alte cantităţi, deci să nu ofere noi locuri de stocare.

Concret, la 21 aprilie, ora 18.30, la închiderea tranzacţiilor la Moscova, datele economice arătau astfel:

  • Rubla a pierdut mai mult de 3% în 24 de ore
  • Acţiunile şi pieţele ruseşti au suferit major, intrând pe roşu complet. Nici o tranzacţie nu a fost pe plus!
  • Petrolul Brent, prăbuşit după ce a pierdut 25% din valoare luni, s-a stabilizat sub 20 de dolari barilul, cel mai mic preţ de mai bine de 18 ani!!!
  • Există şi prognoze făcute pentru scăderea mai departe, la un preţ cu o singură cifră, a barilului de petrol.
  • Rubla a scăzut la cota de 77,3 pentru un dolar, cel mai mic nivel de la semnarea acordului OPEC plus.
  • La bursă, indicele RTS (legat de dolar) a scăzut din nou cu 1000 de puncte, respective o scădere de peste 4,5% într-o nouă zi. Indicele MOEX legat de tranzacţiile în ruble a pierdut 1,3%.
     

Pe de altă parte, recursul la Fondul de Stabilizare a devenit obligatorie. Este vorba despre resurse financiare majore care au fost acumulate în timpul producţiei stabile şi preţurilor mari la petrol, şi care e estimat la 12,9 trilioane de ruble (la început de aprilie) este estimat că va încheia anul 2020 la 7 trilioane de ruble, puţin mai mult de jumătate din valoarea actuală, echivalentă cu 94,8 miliarde de dolari. Datele aparţin Ministrului Finanţelor Anton Siluanov, prezentate pentru agenţia de stat TASS. Şi e vorba doar de impactul scăderii preţului estimat şi al cantităţilor producţiei de petrol, respectiv compensarea în bugetul de stat.

Impactul va fi dezastruos în Rusia şi e posibil ca proverbiala forţă a ruşilor de a îndura să nu mai fie cea din timpul blocadei Leningradului.

Şi fostul ministru al Economiei, Maxim Oreshkin, consilier al lui Vladimir Putin, susţine că vor fi injectate peste 2 trilioane de ruble pentru piaţa petrolieră, pentru menţinerea giganţilor ruşi şi soluţionarea problemelor generate de deficitul din preţuri pentru propria producţie. Deşi susţinerea oficială este că Fondul de stabilizare al Rusiei – denumit formal Fondul Naţional pentru Bunăstare – va dura până în 2024 la actualul preţ al petrolului (o scădere importantă faţă de cei 6 ani anunţaţi oficial înainte de criză), evaluările experţilor independenţi sunt mult mai pesimiste.

Iar motivul nu e nicidecum calculul greşit al celor doi oficiali ruşi. Doar că, în afara compensării bugetului pe anul în curs şi a injecţiei în industria energetică rusă, urmează multe probleme de soluţionat: Rusia a anunţat, mai întâi, o injecţie de 3% din PIB pentru relansarea economiei după criză (sumă considerata oricum modestă); apoi efortul şi costurile administraţiilor locale şi regionale pentru a combate criza de coronavirus vor trebui compensate tot din bugetul federal, la un moment dat; în al treilea rând, nu sunt anunţate încă investiţiile sociale, menţinerea forţei de muncă şi plătirea ei chiar şi la nivel de şomaj tehnic, pentru aceste luni.

Nu trebuie uitat că, la sfârşitul anului trecut, Rusia avea deja estimatul creşterii la 1,2 % din PIB, nivel considerat deja foarte optimist. Asta în timp ce nivelul de trai al populaţiei a scăzut anul trecut. Impactul va fi dezastruos în Rusia şi e posibil ca proverbiala forţă a ruşilor de a îndura să nu mai fie cea din timpul blocadei Leningradului. În plus, criza torpilează toate atuurile cunoscute ale lui Putin din zona economică. Iar conjugarea tuturor acestor factori – greşeli politice, criză de imagine, gestionarea proastă a crizei, criza economică şi socială - ar putea să fie fatală pentru Putin. Implozia sistemului, topirea structurilor statului ca în perioada revoluţiei bolşevice sau a prăbuşirii fostei URSS, devine tot mai probabilă.