Armata rusă, de la eşecul „războiului fulger” la operaţiunea de închidere a accesului Ucrainei la Marea Neagră. INTERVIU cu contraamiralul (rz) doctor Constantin Ciorobea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Contraamiralul (rz) dr. Constantin Ciorobea                                            Sursa Foto:Forţele Navale Române
Contraamiralul (rz) dr. Constantin Ciorobea                                            Sursa Foto:Forţele Navale Române

Rusia doar ameninţă în acest moment cu executarea unei acţiuni de desant maritim în zona Odessa şi promovează percepţia că există o ameninţare în această regiune prin efectuarea constantă de demonstraţii amfibii în largul Odessei, mi-a declarat, într-un interviu, contraamiaralul (rz) dr. Constantin Ciorobea. Acesta  a  fost Locţiitor al Şefului Statului Major al Forţelor Navale şi comandant al Componentei Operaţionale Navale.

Sebastian Rusu: Prima etapă a ”războiului fulger” iniţiat de Vladimir Putin din Ucraina a eşuat întrucât armata rusă nu a reuşit să ocupe Kievul, Harkovul sau Odessa-puncte strategice cheie. Ce ar putea urma în perioada imediat următoare? Va schimba Vladimir Putin strategia?

Contraamiral (rz) dr. Constantin Ciorobea: A trecut o lună de zile de la declanşarea războiului de ocupare a Ucrainei de către Federaţia Rusă. În acest moment asistăm la o agresiune neprovocată, ilegală şi după evoluţiile din ultima perioadă tot mai brutală şi care provoacă foarte multă suferinţă umană. Chiar dacă pare că cel care a declanşat acest război este preşedintele Putin, aş dori să subliniez că în faza iniţiala a avut o foarte mare susţinere în acest demers şi încă există suficientă susţinere în Federaţia Rusă pentru acţiunile preşedintelui Putin.

Atacul asupra Ucrainei a fost ordonat după ce Consiliul Federaţiei Ruse, Senatul Rusiei, a aprobat folosirea forţelor ruse în străinătate, Consiliul de Securitate prezidat de preşedintele Vladimir Putin a sprijinit decizia de recunoaştere a celor două regiuni separatiste din Ucraina ca state independente. Este de notorietate schimbul de replici între Putin şi Serghei Naryshkin, şeful spionajului din Rusia, Serghei Narîşkin, a declarat în cadrul Consiliului de Securitate de la Kremlin, că susţine propunerea ca regiunile Doneţk şi Lugansk din Ucraina să intre în componenţa Federaţiei, moment în care este întrerupt de Vladimir Putin. Şi nu în ultimul rând aş menţiona susţinerea populară din cadrul „spectacolului” de pe stadionul Luzhniki. Preşedintele Putin a avut grijă să nu pară că a decis singur această ofensivă.

Revenind la „războiul fulger” se pare că toată planificarea operaţiei s-a bazat pe faptul că forţele ruse vor fi întâmpinate de populaţia civilă din Ucraina ca eliberatori, iar o parte din armată nu va lupta, efortul principal fiind direcţionat de către forţele loiale preşedintelui Zelensky. Este bine cunoscut apelul lansat de preşedintele Putin către armata ucraineană: „Nu vă supuneţi ordinelor criminale. Vă cer să depuneţi imediat armele şi să vă duceţi acasă. Mă explic: toţi militarii din armata ucraineană care respectă această solicitare vor putea să părăsească liberi zona de luptă şi să se întoarcă la familiile lor”.

Conform acestui scenariu preşedintele Zelensky urma să se refugieze sau să fie capturat şi imediat urma schimbarea de putere in Kiev. Planificarea s-a dovedit că nu a corespuns cu realitatea din teren, mai ales că a fost declanşată ofensiva pe patru direcţii cu un număr insuficient de forţe şi mijloace, iar adaptarea planurilor a întârziat neaşteptat de mult. Astfel că în acest moment armata Federaţiei Ruse se află în ipostaza de a trece în poziţii defensive din lipsă de resurse atât materiale cât şi umane, pentru a putea menţine controlul teritoriilor ocupate.

Federaţia Rusă, în prezent, acţionează pentru refacerea capacităţii de luptă a forţelor aflate în dispozitiv şi căută să identifice noi forţe pentru a fi introduse în luptă, a se vedea discuţiile privind forţele siriene, libiene, sau din Cecenia.  În privinţa centrului de greutate al acţiunilor se poate vedea deja o redirecţionare de la distrugerea forţelor armate ucrainene către înfrângerea voinţei de a lupta a tuturor ucrainenilor, aspect materializat prin evitarea contactului cu armata ucraineană şi creşterea numărului de lovituri asupra populaţiei civile sau obiectivelor administrative şi de utilităţi publice.

În perioada următoare vom asista la continuarea loviturilor executate din aer sau cu rachete asupra depozitelor şi centrelor rezidenţiale, concomitent cu încercarea de a menţine poziţiile ocupate până la realizarea condiţiilor favorabile materiale şi umane de reluare a ofensivei pe anumite direcţii.

Cum credeţi că se va încheia ”operaţiunea militară rusă” din Ucraina? Ar putea izolarea economică şi diplomatică a Rusiei să-l determine pe Putin să marşeze pe cartea diplomaţiei?

Consider că dacă nu va avea loc o lovitură de palat la Moscova, acţiunile militare nu se vor termina prea curând. Izolarea economică şi diplomatică a Rusiei poate în schimb să mai reducă din ambiţiile iniţiale ale preşedintelui Putin. Pe de altă parte preşedintele Putin şi actuala administraţie de la Moscova nu poate să accepte înfrângerea şi să iniţieze demersuri diplomatice reale dacă nu pot prezenta că au îndeplinit o serie de obiective şi că au obţinut o victorie. Consider că urmează să asistăm la diferite luări de poziţie prin care vor fi prezentate aceste obiective.

Federaţia Rusă va iniţia demersuri diplomatice reale în condiţiile asigurării unei legăturii pe uscat a peninsulei Crimeea cu Federaţia Rusă, securizarea alimentării cu apă şi a liniilor de comunicaţii terestre a peninsulei, cucerirea întregului litoral şi izolarea Ucrainei faţă de Marea Neagră (aici nu exclud posibilitatea ca Odessa să rămână Ucrainei în urma negocierilor, totul depinde de capacitatea de apărare a zonei respective), recunoaşterea independenţei celor două republici şi zonei de legătură spre peninsula Crimeea.

Cum se explică pierderile consistente de echipamente şi oameni ale armatei ruse în Ucraina în contextul în care Kremlinul a investit masiv în modernizarea acesteia din 2009 şi până astăzi? Unde sunt armele inteligence şi soldaţii pe care i-a folosit cu succes în câmpul tactic sirian?

Aş începe prin a prezenta aspectele referitoare la Siria. Aceste acţiuni au avut un anumit specific, în primul rând forţele ruse aveau controlul total al spaţiului aerian şi practic puteau executa lovituri din aer sau cu rachete fără o opoziţie demnă de luat în seamă şi în acest fel eficienţa loviturilor era mult mai bună. Pe de alta parte asupra obiectivelor vizate se executau lovituri până la distrugerea lor aproape totală, în acest fel ofensiva terestră practic se executa fără a întâmpina rezistenţă.

Privind situaţia din Ucraina aşa cum am menţionat ofensiva a fost declanşată pe patru direcţii, mult prea multe având în vedere forţele şi mijloacele avute la dispoziţie, iar în acest fel nu s-a realizat o capacitate de lovire suficientă pentru menţinerea ritmului ofensivei pe nici o direcţie, permiţând ucrainenilor să se redisloce şi sa refacă dispozitivul de apărare.

Au conceput acţiunile având ca obiectiv principal grupările de forţe ucrainene, considerând că Ucraina va răspunde prin concentrarea forţelor şi în acest fel să poată învinge prin superioritate. În schimb, centrul de greutate al Ucrainei a fost, în esenţă, voinţa de luptă a populaţiei reflectată într-o forţă de gherilă constituită din grupări de mici dimensiuni, care se dispersează şi se regrupează în mod constant şi care nu intenţionează să înfrângă decisiv forţele ruse, ci doar să menţină o permanentă stare de ameninţare.

Acest lucru a împins Rusia şi mai mult către o strategie de acţiuni împotriva zonelor rezidenţiale, a populaţiei civile, care a scăzut eficienţa forţelor mecanizate şi moralul luptătorilor ruşi, încetinind în acest fel ritmul ofensivei în condiţiile în care se confruntă cu grupuri mici foarte mobile, iar forţele angajate de Rusia nu sunt structurate, dar nici pregătite să răspună.

Poate a fost realizat un ritm acceptabil pentru forţele care au acţionat din Crimeea spre nord şi cele care au avut ca obiectiv Mariopol, în condiţiile în care Forţele Navale Ucrainene nu au opus practic rezistenţă, iar sprijinul acţiunilor terestre s-a putut executa până la peste 200 Km de litoral. Este cazul să înţelegem şi noi cât de important este controlul litoralului, să terminăm cu interesele politice de tot felul şi să începem programele de dotarea şi modernizarea Forţelor Navale ale României.

Cele trei grupuri de luptă mecanizate au acţionat separat, nu au reuşit să îşi sprijine reciproc acţiunile şi în loc de o singură acţiune coordonată avem în acest moment cel puţin trei războaie separate. Pe de altă parte forţele aeriene ale Federaţiei Ruse nu au executat constant sprijinul acţiunilor terestre sau acoperirea lanţului de aprovizionare logistic, permiţând lovirea acestora.

De asemenea sistemul de comandă şi control se pare că este ineficient, iar pe de altă parte se pare că lipseşte unitatea de comandă, element esenţial în ducerea acţiunilor militare.

Privind modernizarea şi echipamentele noi acestea au fost gândite pentru acţiuni împotriva unui inamic care are capabilităţi asemănătoare, spre exemplu racheta hipersonică, Kh-47M2 Kinjal, care este mai manevrabilă şi cu viteză net superioară rachetelor convenţionale şi mult mai capabilă să evite interceptările din partea apărării aeriene, nu poate reprezenta un element decisiv în condiţiile în care practic în acest moment Rusia are controlul spaţiului aerian în Ucraina şi poate executa lovituri din aer cu aceeaşi eficienţă şi la preţuri mult mai mici.

Pe de altă parte Ucraina a înţeles după ocuparea Crimeii din 2014 că are două posibilităţi. Poate să rămână sub influenţa Federaţiei Ruse, într-o zonă gri între Occident şi Rusia, cu un statut asemănător sau chiar mai rău decât al Belarusului, sau să lupte pentru locul său la masa ţărilor independente. A ales lupta şi din 2014 se pregăteşte pentru a se confrunta cu pericolul reprezentat de Federaţia Rusă şi tendinţa de refacere a gloriei de mult apuse a fostului imperiu sau a URSS-ului.

Armata rusă controlează Marea Neagră şi au ocupat Insula Şerpilor un punct strategic la limesul cu Flancul Estic al NATO. Ce îi împiedică să încerce un desant de pe mare la Odessa pentru a închide accesul Ucrainei la Marea Neagră?

Privind Insula Şerpilor aş dori să prezint faptul că Tratatul de Pace de la Paris dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate din 1947 a lăsat României Insula Şerpilor, însă aceasta a fost anexată ilegal de URSS în cursul anului 1948. Revenind la situaţia din prezent, ocuparea ilegală de către forţe ruse a Insulei Şerpilor nu are nicio implicaţie juridică, în condiţiile în care nu există modificări ale reperelor de la coastă, care au stat la baza hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie când a stabilit linia de delimitare dintre zonele economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră.

Dar odată ocupată, această insulă poate fi integrată de Rusia în zona de interdicţie aeriană şi navală existenta in Crimeea şi pot fi instalate echipamente de cercetare şi echipamente destinate războiului electronic. Privind acţiunile Rusiei în zona de litoral, în condiţiile în care Federaţia Rusă nu a putut ocupa până în acest moment oraşul Mikolaev (Nikolaev), consider că ofensiva asupra oraşului Odessa va fi declanşată după ocuparea şi securizarea oraşului Mariopol şi a oraşului Mikolaev, situaţie ce va asigura condiţiile favorabile unei direcţii principale de ofensivă Mikolaev - Odessa.

O acţiune directă de desant fără sprijin de la litoral este puţin probabilă din următoarele considerente. Analizând calitatea structurii de comandă şi control din acţiunile anterioare, a eficienţei sprijinului aerian pe diferite direcţii de acţiune şi a modului de realizare a sprijinului logistic, care nu a funcţionat până acum, pot concluziona că la acest nivel de comandă şi control şi sprijin logistic, rezultatul unei operaţiuni de desant maritim poate fi dezastruos pentru forţele amfibii ruseşti.

De asemenea consider că în acest moment Rusia doar ameninţă cu executarea unei acţiuni de desant maritim în zona Odessa şi promovează percepţia că există o ameninţare în această regiune prin efectuarea constantă de demonstraţii amfibii în largul Odessei, ţinând forţele de apărare în alertă constantă. Această situaţie împiedică trupele aflate în dispozitiv de apărare la Odessa să acţioneze în  sprijinul forţelor care luptă în alte locuri, mai ales la Mikolaev.

Cât va mai rezista în opinia dvs. regimul lui Vladimir Putin în contextul în care nu va obţine succese considerabile pe frontul ucrainean? Ar putea folosi arme chimice după modelul patentat cu succes în Siria?

Aş începe prin a prezenta ce a spus Sun Tzu în „Arta Războiului”, „Dacă deja am auzit vorbindu-se despre succese într-un război de scurtă durată, dus fără îndemânare, n-am văzut încă un succes în cazul unei operaţiuni de lungă durată, chiar purtata cu iscusinţă”.

În acest context consider că Rusia din acest moment va acţiona cu prioritate pentru atingerea obiectivelor considerate minimale pentru iniţierea unui acord de pace cu Ucraina şi semnarea acestui acord (nu exclud apariţia unor presiuni ca preşedintele Putin să fie exclus de la semnarea acordului). Dar după finalizarea acestui acord preşedintele Putin se va retrage sau va fi înlocuit pentru că nu mai are credibilitate la nivel mondial, iar Federaţia Rusă nu poate rămâne la infinit în afara lumii civilizate.

Privind folosirea armei chimice în Ucraina, consider că este foarte puţin probabilă în condiţiile în care preşedintele Putin doreşte ca Ucraina să devină un stat neutru, iar unele regiuni să devină independente, dar sub protecţia Federaţiei Ruse. Un act de o asemenea barbarie, folosirea armelor chimice, va determina o şi mai puternică opoziţie la nivel internaţional, în Ucraina, dar şi în Federaţia Rusă.

De asemenea trebuie subliniată şi poziţia foarte clară a NATO prezentată de preşedintele Biden într-o conferinţa de presa la sediul NATO de la Bruxelles, ”vom răspunde, vom răspunde daca el utilizează (arme chimice). Natura răspunsului va depinde de natura utilizării”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite