Vârful aisbergului: sunt activităţile umane la originea unor boli infecţioase precum Covid-19?

FOTO Profimedia

În contextul în care tot mai multe ecosisteme şi habitate naturale sunt perturbate sau distruse la nivel global, o epidemie precum cea de coronavirus pornită din China , în decembrie 2019, ar putea fi doar începutul : alte pandemii ar putea fi declanşate de intervenţiile intensificate ale oamenilor asupra mediului.

Un număr tot mai mare de cercetători sunt de părere că distrugerea ecosistemelor creează condiţii favorizante pentru transmiterea la om a unor viruşi periculoşi care declanşează boli contagioase cu potenţial pandemic sau mortalitate ridicată, precum Ebola şi Sars.

„Invadăm pădurile tropicale şi alte medii sălbatice bogate în specii de animale şi plante, care adăpostesc numeroşi viruşi necunoscuţi.Tăiem copacii; ucidem animalele sau le închidem într-o cuşcă şi le ducem în pieţe. Perturbăm ecosistemele şi eliberăm virusurile din gazdele lor naturale. Când se întâmplă asta, au nevoie de o nouă gazdă – deseori noi devenim aceea”,  a scris în New York Times David Quammen, autorul cărţii Spillover: Animal Infections and the Next Pandemic (Contagiunea: Infecţiile de origine animală şi următoarea Pandemie), citat de The Guardian.

O ameninţare tot mai mare

Potrivit unor studii, bolile infecţioase de origine animală precum Ebola, Sars, gripa aviară şi, cel mai recent, Covid-19, boala cauzată de noul coronavirus, sunt în creştere. 

Kate Jones, şefa catedrei de ecologie şi biodiversitate a University College London, numeşte bolile infecţioase transmise de animale o „ameninţare din ce în ce mai semnificativă pentru sănătatea, securitatea şi economiile globale”.

Cel puţin 60% din cele 335 de boli apărute între 1960 şi 2004 provin de la animale, potrivit unui studiu din 2008 la care participat Jones.

Cercetătoarea atrage atenţia că aceste boli transmise de la animale la om sunt din ce în ce mai mult conectate cu intervenţia oamenilor asupra mediului natural: perturbarea pădurilor virgine prin exploatare forestieră, minerit, construirea drumurilor în cele mai îndepărtate părţi ale lumii, urbanizarea rapidă şi creşterea demografică îi aduc pe oameni într-un contact mai strâns cu specii de animale de care nu s-au apropiat niciodată atât de mult.

Transmiterea bolilor de la animale sălbatice la om a devenit „un cost ascuns al dezvoltării economice. Prezenţa noastră în aceste medi odată neperturbate s-a amplificat. Înaintăm în aceste locuri în mare parte virgine şi ne expunem lor. Creăm habitate acolo unde viruşii se transmit mai uşor, ca apoi să fim surprinşi că apar alţii noi”.

„Studiem probabilitatea ca speciile din habitate degradate să fie purtătoare a unui număr mai mare de viruşi care pot infecta oamenii. În cazul sistemelor mai puţin complexe, efectele sunt amplificate. Distruge habitatele şi vei rămâne cu specii care infectează oamenii”, a explicat cercetătoarea.

„În natură se află o mulţime de patogeni care continuă să evolueze şi la un moment dat să ameninţe oamenii”, a spus Eric Fevre, şeful catedrei bolilor infecţioase de origine animală a Institutului pentru boli infecţioase şi sănătate globală al Universităţii Liverpool.

Deşi ameninţările au existat dintotdeauna, diferenţa faţă de acum câteva decenii este faptul că bolile pot izbucni şi în mediile urbane, nu doar în cele naturale.

„Am creat arii dens populate unde alături de noi trăiesc lilieci, rozătoare, păsări, animale de companie de tot felul şi alte vieţuitoare. Astfel se creează oportunitatea unor interacţiuni intense care fac mai probabilă răspândirea bolilor între specii”, a spus acesta.

Vârful aisbergului

„Patogenii nu respectă frontierele dintre specii”, a explicat specialistul în ecologia bolilor infecţioase Thomas Gillespie, profesor asociat la departamentul de ştiinţe ale mediului al Universităţii Emory, care studiază conexiunile între restrângerea habitatului natural şi riscurile transmiterii bolilor de la animal la om.

Gillespie a spus că izbucnirea epidemiei de coronavirus nu a fost o surpriză pentru el:

„Majoritatea patogenilor aşteaptă să fie descoperiţi. Ne aflăm la vârful aisbergului. Oamenii creează condiţiile pentru răspândirea bolilor prin restrângerea barierelor naturale între animalele-gazdă – între care viruşii circulă în mod natural- şi ei înşişi”.

În timp ce unii patogeni, precum cei care declanşează Ebola, nu se vor răspândi cu uşurinţă la populaţii mari, alţii la fel poate de mortali, o pot face.

„Transformări majore ale mediului determină pierderea habitatelor naturale ale animalelor – consecinţele sunt că speciile ajung înghesuite pe arii restrânse şi iau contact cu oamenii în proporţie mai mare. Iar acele specii care supravieţuiesc schimbărilor de mediu se deplasează şi se amestecă cu diferite animale şi oameni deopotrivă”.

Expertul dă exemplul suburbiilor americane care segmentează pădurile determinând un risc crescut pentru contractarea bolii Lyme.

„Modificarea ecosistemului afectează ciclul complex al patogenului care produce boala Lyme. Oamenii care locuiesc în preajma pădurilor sunt mai pasibili să fie muşcaţi de o căpuşă purtătoare a bateriei Lyme”, a explicat el.

Richard Ostfeld, un om de ştiinţă reputat de la Institutul de Studii ale Ecosistemelor din Millbrook, New York, unul dintre cercetătorii care dezvoltă ştiinţele sănătăţii planetare, a subliniat conexiunile strânse între sănătatea umană şi cea a ecosistemelor naturale.

Acesta avertizează asupra percepţiei greşite a comunităţii ştiinţifice şi opiniei publice că ameninţările cele mai mari vin din mediul natural.

„Este adevărat că există ameninţări provenite din natură, dar activităţile umane provoacă distrugerile ample. Riscurile pentru sănătate ale mediului natural sunt amplificate de intervenţiile noastre asupra lui”, a spus acesta.

Ostfeld dă exemplul liliecilor şi şobolanilor care sunt transmiţători direcţi sau indirecţi ai bolilor la oameni.

„Răzătoarele şi anumite specii de lilieci beneficiază de pe urma perturbării habitatelor naturale.şi cel mai probabil sunt şi cei care răspândesc bolile cel mai eficient”.

Experţii în ecologia bolilor infecţioase se referă şi la pieţele improvizate care oferă carne proapătă pentru populaţii urbane tot mai numeroase din întreaga lume: acestea sunt surse de contaminare cu viruşi şi alţi patogeni. În aceste pieţe, animalele sunt sacrificate şi tăiate pe loc pentru cumpărătorii interesaţi.

La piaţa de peşte din Wuhan, de unde a pornit epidemia de coronavirus devenită pandemie, se vindeau numeroase animale sălbatice între care pui vii de lup, salamandre, crocodili, scorpioni, şobolani, veveriţe, vulpi, civete şi broaşte ţestoase.

Pieţele urbane din vestul şi centrul Africii vând maimuţe, şobolani şi zeci de specii de păsări, mamifere, insecte şi răzătoare – şi aici animalele sunt sacrificate în apropierea gropilor de gunoi pline în condiţiile în care nu există canalizare.

„Pieţele umede sunt surse perfecte ale transmiterii patogenilor între specii. Ori de câte ori sunt create condiţii pentru interacţiuni noi cu o serie de specii într-un singur loc, indiferent unde, în mediu natural sau într-o piaţă de carne, se poate produce un eveniment de transmitere”. 

Luna trecută autorităţile din Beijing au interzis comerţul şi consumul speciilor sălbatice cu excepţia peştilor şi fructelor de mare. Oamenii de ştiinţă atrag însă atenţia că interzicerea vânzării animalelor vii în zone urbane şi pieţe tradiţionale nu sunt o soluţie pentru ţări din Africa şi Asia care nu au alte surse de hrană, când de fapt problema o reprezintă de multe ori comerţul ilegal.

„Piaţa de carne din Lagos este cunoscută în toată lumea. E ca o bombă nucleară gata să explodeze. Dar nu putem demoniza ţările care nu dispun de frigidere”, spune Jones

Ce e de făcut?

Jones e de părere că schimbările trebuie să vină din partea tuturor societăţilor –  bogate sau sărace. Exploatarea resurselor din nordul global duce la degradarea mediilor naturale şi la perturbări ecologice care favorizează răspândirea bolilor.

„Trebuie să avem în vedere biosecuritatea la nivel global, să găsim punctele slabe şi să impulsionăm accesul la îngrijire medicală în ţările în curs de dezvoltare. Altfel, vom mai ajunge în asemenea situaţii”, a concluzionat Jones.

„Riscurile sunt mai mari în vremurile noastre. Au fost mereu acolo şi există de generaţii. Ceea ce trebuie să se schimbe este interacţiunea noastră cu aceste riscuri”, spune Brian Bird, virusolog la institutul One Health al Facultăţii de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii California, unde coordonează acţiunile de monitorizare a Ebola în Sierra Leone şi alte părţi ale lumii.

„Suntem într-o epocă a urgenţelor cronice. Bolile se pot răspândi mai departe şi mai rapid decât odinioară. Sunt necesare investiţii, schimbarea comportamentului uman şi în acelaşi timp se impune să ascultăm ce spun oamenii la nivelul comunităţilor locale”.

Acesta spune că este foarte important să fie informaţi despre boli şi patogeni vânătorii, tăietorii de lemne, comercianţii şi consumatorii.

„Lanţul de transmitere începe cu unul sau doi oameni. Soluţiile încep cu educaţie şi conştientizare, trebuie să-i facem pe oameni să înţeleagă că lucrurile stau diferit acum. Am învăţat de la populaţia din Sierra Leone afectată de Ebola că oamenii din comunităţile locale sunt avizi şi dornici de informare. Vor să ştie ce să facă. Vor să înveţe”.