Aceasta a avut loc vineri, timp de o oră şi jumătate, şi din interior a răzbit doar agenda generală şi câteva presupuneri despre o ofertă şi o înţelegere ce viza Iranul.

Puţine informaţii, ceva propagandă şi o agenda bogată, fără teme contondente

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat temele întâlnirii despre care părţile au fost foarte rezervate să prezinte conţinut. Nici un comunicat, nici o apreciere, iar conferinţa de presă şi oportunităţile foto au vizat doar zâmbete, laude reciproce, glume pe seama acuzaţiilor de implicare a Rusiei în alegeri şi despre jurnaliştii care ar trebui eliminaţi pentru că produc fake news. În rest, reuniunea a fost mai importantă prin temele care nu s-au discutat – potrivit răspunsurilor directe ale protagoniştilor, cu precădere preşedintele american Donald Trump – decât despre cele care s-au discutat.

Vineri, 28 iunie, timp de 90 de minute, s-a vorbit despre lansarea dialogului vizând stabilitatea strategică şi dezarmarea, cu referire la propunerea lui Donald Trump pentru discuţii trilaterale privind armele nucleare cu rază medie de acţiune şi recomandarea părţilor către cele două diplomaţii să iniţieze negocierile pentru prelungirea acordurilor nucleare Start 3. Apoi s-a notat deschiderea spre dialog şi normalizarea relaţiilor din partea lui Donald Trump, un fel de revenire la business as usual în relaţiile biletarale, cu evitarea tuturor temelor contondente, inclusiv a celor care au anulat, de exemplu, întâlnirea bilaterală la summitul G20 de la Buenos Aires, din noiembrie 2018 – situaţia din zona strâmtorii Kerci şi arestarea marinarilor şi a vaselor ucrainene de către marina rusă, care a anexat de facto strâmtoarea şi aproape toată Marea Azov.

Cea mai bună indicaţie a temei esenţiale a întâlnirii, care a stârnit bucuria şi jovialitatea între cei doi lideri, a oferit-o tot Peskov, susţinând că preşedintele american Donald Trump a fost nemulţumit de nivelul comerţului între cele două state şi a recomandat şefului Trezoreriei, Steven Mnuchin să regleze problema cu omologul său ministrul rus al Finanţelor, Anton Siluanov. Asta în timp ce Rusia se află sub sancţiuni şi numeroase embargouri.

Criza iraniană şi perspectivele livrărilor de arme spre Teheran, miza întâlniri Putin-Trump

Discuţia a vizat Siria, Afganistan, Ucraina, Venezuela şi, mai ales Iranul. Iar zona cea mai utilizată de către propaganda oficială rusă a fost faptul că SUA a renunţat la toate presiunile sale pe Ucraina şi a revenit la masa de negociere din cauza tensiunilor cu Iranul, în timp ce cele trei nave sunt în continuare reţinute de ruşi iar cei 24 marinari putrezesc în închisoarea FSB-ului de la Lefortvo, la Moscova. Presa rusă subliniază, cu titlu de exemplu şi precedent, cum pot fi înfrânţi americanii dacă în chestiuni sensibile ce vizează interesele ruse Kremlinul e solid pe picioare şi i se opune Washingtonului: se revine la treburile normale, imediat ce SUA are nevoie de Rusia.

Criza iraniană, în care lumea a ajuns la limita declanşării unui nou război, oprit în ultimul moment de către preşedintele Trump, este tema de bază a discuţiei şi eventualelor pertractări sau gesturi de bunăvoinţă americane ale lui Donald Trump. Într-adevăr, cum Rusia are un coridor de transport către Iran prin Marea Caspică, coridor ce nu e controlat de SUA, perspectivele aprovizionării sau livrării de tehnică militară către Iran sunt cele ce au intrat în discuţie, şi Iranul testând apele.

La 24-25 iunie la Ierusalim, întâlnirea trilaterală ruso-americano-israeliană găzduită de către premierul Benjamin Netanyahu, cu Secretarul consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrushev, consilierul israelian pentru Securitate naţională Meir Ben-Shabbat şi consilierul naţional pentru Securitate al SUA, John Bolton, a subliniat sprijinul Rusiei pentru Iran, partener şi aliat, pe dimensiunile diplomatice şi politice.

Din discuţiile de atunci şi din cele ulterioare a reieşit că Rusia are rezerve pentru sprijinul militar, eventual pro-bono, pentru Iran. Rusia nu vrea să se bage într-un război născut din aţâţarea SUA de către Teheran şi antrenarea Washingtonului în război. În plus, aşa cum a descoperit generalul de brigadă Ghasem Taghizadeh, ministrul iranian adjunct al Apărării, la Moscova, pe 25 iunie, Rusia oferă arme, cât mai are, doar contra bani, şi nu-şi asumă livrări pro-bono, şi în acest caz contând foarte mult ce are de oferit şi SUA în schimb. Iar Putin a primit oferta americană la Osaka.

Temele uitate, amânate sau şterse definitiv din agenda ruso-americană, cu riscul costurilor în campania prezidenţială a lui Trump

De aceea sunt interesante şi temele care nu au fost abordate în întâlnirea bilaterală Trump-Putin, respectiv cele care creează controverse şi probleme: amestecul în alegerile americane a fost tratat superficial, în glumă, la îndemnul jurnaliştilor americani; situaţia celor doi americani arestaţi de ruşi contra unor acuzaţii dubioase nu a fost abordată; situaţia marinarilor ucraineni şi a navelor din strâmtoarea Kerci nu a fost discutată, a subliniat-o explicit Donald Trump.

Trump a criticat, în drumul spre Osaka, Germania, India şi Japonia, nu şi Rusia, deşi aceasta subminează interesele americane în Orientul Mijlociu. Abordarea lui Putin a fost foarte prietenească şi deschisă, nicidecum marcată de tarele trecutului, un cost pe care preşedintele Trump pare să-l fi asumat, chiar în perspectiva criticilor de acasă şi a viitoarei campanii electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2020.

Şi Michael McFaul, fostul ambasador al SUA la Moscova, vizat de numeroase şicane în timpul mandatului său, a criticat lipsa de reacţie a lui Trump.

Nici abordările lui Putin despre moartea liberalismului democratic şi a sistemului occidental nu a generat reacţii din partea lui Donald Trump, chiar dacă audierea lui Robert Muller al II-lea urmează în Camera Reprezentanţilor, iar preşedintele democrat Jimmy Carter a afirmat că preşedintele Trump nu şi-a câştigat corect mandatul, că a fost înfrânt în alegeri, dar a fost adus la Casa Albă de interferenţa rusă care l-a ajutat şi o investigaţie completă ar trebui să-l înlăture pe impostor din poziţia de preşedinte.

Nici doborârea avionului Malaysian MH17 deasupra Ucrainei, care a fost pusă pe seama unor militari ruşi identificaţi şi a cel puţin 3 servicii de informaţii ruse, cu moartea a 298 de oameni - anchetă proaspăt încheiată în Olanda - nu a generat critici şi reacţii din partea lui Donald Trump. Şi Michael McFaul, fostul ambasador al SUA la Moscova, vizat de numeroase şicane în timpul mandatului său, a criticat lipsa de reacţie a lui Trump, deschiderea şi bunăvoinţa preşedintelui american făcute cadou lui Putin pe seama intereselor americane de securitate naţională.

Asta pentru că nici încălcarea de mai bine de 7 ani a tratatului INF – al forţelor nucleare cu rază medie în Europa de către Rusia, încălcare acuzată de SUA şi NATO şi care a determinat ieşirea Americii din Tratatul INF, nu a fost abordată, cu această ocazie. „Nu e treaba voastră“, a răspuns Trump la întrebările din sală ale jurnaliştilor mai înrăzneţi.

Unde începe şi unde se termină această pertractare? Unde au fost abandonate interesele occidentale şi au fost concedate Rusiei anumite interese? Ce se întâmplă cu Estul Europei, vecinătatea de la flancul estic, cu Ucraina şi Republica Moldova sau Georgia, cu Orientul Mijlociu şi Siria? Greu de spus în aceste condiţii, iar Congresul american e primul preocupat şi interesat de o politică americană întâmplătoare şi, aparent, fără orizont, în care sunt aruncaţi peste bord aliaţi tradiţionali vechi şi politici consacrate pentru târguri conjuncturale, unele cu relevanţă personală - cum acuză majoritatea presei de la Washington şi din întreaga lume că funcţionează astăzi politica externă, de securitate şi apărare a administraţiei Trump.