Au crezut, repetând raţionamentul falimentar din cazul Irakului, greşind fundamental, că ISIS reprezenta doar o problemă locală sau, în cel mai rău caz, una regională, uşor de rezolvat din moment ce atâtea naţiuni puternice ale planetei se coalizaseră împotriva terorismului şi juraseră să anihileze definitiv ISIS.

Ceea ce, în mare parte, s-a şi întâmplat. Dar, în euforia succesului, au făcut şi o greşeală care se poate dovedi mortală: nu au definit nicidecum nici tipologia vastei acţiuni militare declanşate împotriva ISIS şi nici nu au vrut să se gândească la problema uriaşă cu care se va confrunta întreg Occidentul din cauza vidului juridic care - chiar în acest mnoment - înconjoară statutul "luptătorilor străini" aflaţi în taberele de detenţie din Siria, pentru a nu lua decât acest exemplu de arzătoare actualitate. Nimeni nu ştie ce să facă cu ei, nimeni nu vrea să vorbească prea mult de subiect deoarece se vede că occidentalii nu au fost în stare să gândească un fundament juridic şi să definească în consecinţă un cadru juridic care să lămurească problema.

De ce? Pentru început, deoarece nimeni, absolut nimeni, nu a vrut să avanseze pe linia complicată a definirii esenţei a ceea ce jihadiştii au denumit Statul Islamic din Irak şi Levant. Este acesta, a fost vreodată un stat în sensul dreptului internaţional? Adică o entitate care să reunească, la modul formal, cele trei criterii care, în termenii Convenţiei de la Montevideo, definesc existenţa unui stat: teritoriu, populaţie şi guvern. La asta, conform unei decizii a Curţii Internaţionale de Justiţie din 1995, s-ar mai adăuga şi existenţa naţionalităţii definită prin ataşamentului indivizilor la naţiunea lor. Criterii obiective care, de regulă, determină ultima etapă, cea a obţinerii recunoşterii internaţionale. Ceea ce, în cazul acestei formule auto-proclamate ISIS nu a fost niciodată obţinută din partea unui stat sau a unei organizaţii internaţionale. Argumentul celor din ISIS fiind că au argumentat că aveau o ţară care nu se ivise din neant, ci avea o profundă legitimitate istorică fiind o continuare a califatelor apărute după moartea Profetului (Omeiad şi Abasid).

O simplă chichiţă istorică? Absolut deloc deoarece împotriva cui s-au declanşat ostilităţile: ISIS este recunoscut ca stat şi în acest caz cei capturaţi pe câmpul de luptă ar putea fi asimilaţi în sens foarte larg cu soldaţi deoarece, chiar dacă nu au uniforme, poartă de fiecare dată un steag distinctiv al ISIS? Sau, dimpotrivă, sunt doar terorişti care acţionează în slujba unei entităţi non-statale care ordonă şi, prin ei, comite acte teroriste care le pot aduce condamnări individuale sub acuzaţiile de genocid, curăţire etnică, crime de război? În primul caz, ar fi denumiţi "prizonieri de război" şi trataţi conform prevederilor Convenţiilor de la Geneva. În al doilea caz, vor fi doar terorişti de diverse naţionalităţi, prinşi, deţinuţi şi apoi judecaţi de către instanţele din ţara de pe teritoriul căreia s-au produs faptele respective, inclusiv în tribunale de război cu procedee sumare şi foarte expeditive.

Numai că este evident că operaţiunea depăşeşte capacităţile kurzilor, cei care deţin acum în lagăre aproape 100.000 de persoane, "luptători străini" şi familiile lor, bărbaţii cu un statut legal complex deoarece, în momentul în care s-au alăturat ISIS, au renunţat formal la naţionalitate şi au adoptat-o pe cea a ISIS, iar femeile au naţionalităţi diverse şi se probează acum că unele au participat în mod activ la lupte. În plus, ca să se complice absolut totul până la nebunie totală, există state care au spus că orice persoană care pleca să lupte în rândurile ISIS avea să-şi piardă automat cetăţenia iniţială. Şi acum ce facem cu tot acest imbroglio juridic care deja explodează în aceste zile?

Căci lucrurile se complică.

Pe de o parte, avem mesajul difuzat luna trecută de Abu Bakr al-Baghdadi (liderul ISIS) care cere tuturor luptătorilor şi simpatizanţilor ISIS şi fiecărui musulman să considere drept mnisiune imediată eliberarea deţinuţilor ISIS şi soţiilor lor din închisori. Valoarea mesajului poate fi măsurată de-abia acum, când, ieri, într-o conferinţă de presă, un comandat al forţelor kurde a afirmat:

Din acest moment, păzirea deţinuţilor ISIS din închisori nu mai este o prioritate...Apărarea patriei noastre va fi prima prioritate dacă turcii îşi continuă înaintarea.

Şantaj? Cam aşa seamănă, dar lecţia este învăţată bine de la turci şi începe să fie aplicată după ce au fost lăsaţi de izbelişte de aliaţii lor americani. Iar turcii îşi continuă în linişte ofensiva, mai ales după ce încercarea europenilor de a condamna actele guvernului de la Ankara, propunerea unui text în acest sens la Consiliul de Securitate fiind blocată vineri de către SUA şi Rusia.

Şi ruşii, în calitatea lor de singură super-putere lăsată - cu acordul deplin al americanilor- să acţioneze de facto ca nou protector în Siria, s-ar putea să fie mandatat discret să definească limitele teritoriale ale acţiunii aliaţilor săi turci. Drept pentru care, ieri, Putin, lăsându-l pe Trump să promită sancţiuni economice împotriva Ankarei, dă o sugestie mult mai realistă în cadrul  întâlnirii de la Aşgabat cu omologii săi din fostele republici sovietice:

Este vorba despre o zonă în care sunt concentraţi luptători ISIS care sunt încă deţinuţi de grupuri militare kurde. Acum că armata turcă intră în zonă, kurzii părăsesc zonele respective, iar cei de la ISIS pot scăpa. Nu sunt sigur că armata turcă îi poate ţine sub control...Este o ameninţare pentru noi toţi. Cum oare se vor deplasa? Oare o vor lua prin teritoriile turce, poate o vor lua prin alte teritorii, mai departe în Siria prin teritorii necontrolate (referinţă la Idlib, n.n) poate prin Irak înspre alte ţări. Ar trebui să înţelegem acest lucru şi să mobilizăm resursele serviciilor noastre de informaţii pentru a face faţă acestei noi ameninţări.

Este o dezvoltare nouă şi anunţă o formulă posibilă de coaliţie care să promoveze o dimensiune de război asimetric bazat pe aducerea în teren a trupelor speciale care să beneficieze beneficieze de o cooperare a diverselor servicii de informaţii interesate (europene în primul rând) şi care să aibă ca primă misiune încapsularea zonelor unde se află deţinuţii ISIS şi familiilor lor, evitând astfel eliberarea acestora spre teritorii europene sau înspre alte ţările de provenienţă.

Posibil.

Dar dacă nu se face nimic, foarte rapid, primejdia "luptătorilor străini" în drum spre Europa, disperaţi, cu familiile după ei, ultra-primejdioşi şi având mulţi bani pentru plătit călăuze şi securizat trasee de fugă, poate să împrumute şi drumuri prin zona Mării Neagre, folosind poate şi traseele utilizate pentru traficul de carne vie şi stupefiante, trafic adesea preluat chiar de această organizaţiei teroristă. Iar turcii au anunţat şi că, la nevoie, nu vor avea niciun fel de remuşcări să lase mai vechii sau mai noii imigranţi (un total care ar ajunge la aproape 4 milioane de persoane) s-o ia drept spre Europa.   

Oricum, a început exodul din zona kurdă în care au intrat armata turcă. Iată o imagine de ieri, parcă un prewiev al ameniţării care va să vină.