Povestea este lungă, complicată şi deloc pe placul oricărui guvern al acestei lumi. Ascultarea şi interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor, fenomen pe care doream să credem că era specific dictaturii totalitare comuniste, se dovedeşte o practică comună şi din ce în ce mai extinsă.
Sistemele şi tehnologiile în care se investesc în continuare sute de miliarde de dolari (sau euro, sau ruble, sau yeni) devin nu numai o realitate globală, dar şi o problemă deosebit de spinoasă prin dimensiunile sale politice şi raportul cel mai adesea profund antinomic pe care-l are cu principiile predate la şcoală despre statul de drept, democraţie şi respectarea drepturilor omului.
Sistemul american ECHELON a fost primul sistem global de interceptare a comunicaţiilor. „A fost conceput în scopul de a interconecta toate sistemele de ascultare existente pentru a le permite să funcţioneze ca elemente componente ale unei structuri integrate – explica cercetătorul neozeelandez Nick Hager. Intercepţia se bazează pe ordinatoare extrem de puternice care analizează un număr enorm de mesaje pentru a extrage informaţia care ar putea să pară de interes. Staţiile de interceptare primesc milioane de mesaje destinate iniţial staţiilor terestre oficiale şi legitime şi folosesc ordinatoarele pentru a descoperi pe cele care conţin adrese sau cuvinte-cheie pre-programate”.
Ţintele reale? „Echelon este îndreptat în principal împotriva ţintelor nonmilitare: guverne, organizaţii sau companii virtuale din toate ţările lumii... Cu toate că informaţiile culese de sistem privesc potenţiali terorişti, el produce foarte multe date legate de spionajul economic, mai ales o supraveghere intensă a tuturor ţărilor participante la negocierile GATT” – conchidea în 1988 cercetătorul britanic Steve Wright, într-un raport destinat Parlamentului European - puteţi accesa aici textul integral al raportului şi câteva documente conexe. Problema era însă că sistemul de intercepţie a datelor, chiar dacă actualizat şi modernizat de mai multe ori în timpul perioadei Războiului Rece, nu producea o asemenea cantitate uriaşă de date încât devenise inoperabil în timp real, fiind necesar prea mult timp şi prea mult personal pentru a decripta conversaţiile identificate de computer ca fiind potenţial interesante în raport cu priorităţile de securitate naţională.
Cu atât mai mult cu cât, odată cu schimbarea modalităţilor de comportament ale celulelor teroriste şi trecerea spre modelul „Jihadului individual” serviciile de informaţii au considerat ca absolut necesar să adauge o zonă de urmărire specifică, cea a conversaţiilor şi mesajelor individuale precum şi tuturor operaţiunilor legate de folosirea internetului. Brusc, ordinul de mărime al operaţiunilor de supraveghere creşte astronomic, de unde nevoia de noi tehnologii şi noi softuri pentru acestea…
S-a trecut la lucru.
Doi foşti angajaţi din National Security Agency, William Binney şi Kirk Wiebe au dezvăluit că lucraseră la un sistem revoluţionar de procesare a informaţiilor denimit Thin Tread care, în opinia lor, ar fi putut să prevină atacurile din 11 Septembrie numai că, acuză ei, directorul de atunci ai agenţiei, Michael Hayden, a preferat un altul Trailbrazer, abandonat în 2006 după ce în el se investiseră câteva miliarde… Imediat, din 2007, începe să funcţioneze PRISM ( cunoscut oficial sub numele de cod US-984XN), noua etapă realmente globală a celui mai complex program de supraveghere , colectare şi inetrpretare a informaţiilor.
Noutatea: bazându-se pe legislaţia existentă şi generată de lupta antiteroristă, există prezumţii şi se pare că urmează să apară foarte curând dovezi incontestabile, că PRISM ar lucra direct cu giganţii de pe piaţa Internet, solicitînd şi obţinând accesul la servere şi la baze de date. Ar deveni astfel posibil ca datele să supuse analizei serviciilor de informaţii să fie preluate direct din servere şi nu trecute, ca până acum, prin filtrele staţiilor de interceptare: Câştig de timp şi acurateţe, plus posibilitatea de identificare instantanee a sursei de emisie sau/şi a circuitelor eventuale de camuflare a mesajului iniţial…
Din această cauză, ţinta primară, după cum a afirmat chiar Preşedintele Obama, o constituie nu cetăţenii americani, ci cetăţenii străini, fapt care deja a prilejuit interpelări dure din partea mai multor guverne din întreaga lume.
Dar, de fapt, ce anume caută serviciile de informaţii care folosesc PRISM ? Despre aceasta, în continuarea acestui material.
