E vorba de opt state, între care Italia, Grecia şi Taiwan - care nu au utilizat aceste scutiri din luna noiembrie - dar mai ales de China, India şi Turcia, cei mai mari clienţi tradiţionali, care deja au contestat măsura.

Gâtuirea veniturilor iraniene contra aşezarea la masa negocierilor

SUA doreşte gâtuirea definitivă a veniturilor iraniene, fiind vorba despre un moment considerat favorabil, după trecerea iernii, pentru a suprima definitiv excepţiile şi contingentele aprobate unor state, mari importatori din Iran, perioada fiind considerată suficientă pentru ca acestea să-şi reorienteze importurile. La fel şi producţia, rezervele şi resursele unor state care pot prelua această presiune a cererii au fost considerate suficiente azi pentru a evita presiunile asupra preţului petrolului, care ar putea afecta costul benzinei la pompă pentru transportatorii şi cetăţenii americani şi europeni.

Într-o conferinţă de presă de luni, secretarul de stat Mike Pompeo a anunţat care sunt obiectivele şi modul de acţiune al Statelor Unite. Washingtonul doreşte să vadă Iranul venind la masa negocierilor “ca un stat normal”, iar acest lucru se face fără utilizarea mijloacelor militare, ci numai prin sancţiuni. Scopul este acela de a lăsa visteria iraniană fără resursele din petrol şi fără "fonduri pe care le utilizează în destabilizarea Orientului Mijlociu în ultimii 40 de ani", susţine Pompeo, care are drept scop ZERO exporturi de petrol iraniene. Cât va dura această perioadă, depinde numai e către conducerea Republicii Islamice Iran.

Principalele solicitări americane în legătură cu Iranul sunt: "încheierea verificabilă a urmăririi achiziţionării armei nucleare, oprirea programelor de testare şi proliferare a rachetelor balistice, oprirea sponsorizării şi comiterii de acte teroriste prin diferitele organizaţii de stat susţinute de regim, încheierea detenţiei arbitrare a cetăţenilor americani," mai susţine Pompeo. Aceste solicitări au fost transmise conducerii de la Teheran din timp, chiar în perioada încercării unei negocieri a JCPOA, acordul nuclear iranian, înaintea retragerii SUA din acord.

Banii in petrol finanţează marile proiecte de putere iraniene în regiune

Iranul dezvoltă de mai multă vreme un proiect al unui război sectarian surd sunito-şiit, în majoritatea statelor Orientului Mijlociu şi în statele Golfului unde există minoritate şiită, pe care îşi bazează proiecţia forţei prin antrenamente, instruire şi construirea de miliţii şiite gata de luptă. O face destabilizând monarhiile Golfului, fiind la originea problemelor din Bahrein de acum câţiva ani, dar şi din Arabia Saudită, dar cu precădere din Yemen, acolo unde susţine miliţiile al Houthi împotriva majorităţii sunnite. În plus, repetă construcţia miliţiei şiite pro-iraniene Hezbollah din Liban în Siria şi Irak.

Al doilea scop al acţiunii este înconjurarea Israelului şi furnizarea de rachete Hamasului din Fâşia Gaza şi mai ales Hezbollahului pro-iranian din Liban, pe care-l pregăteşte şi înarmează, ba chiar a generat o fabrică de rachete în Siria, sub umbrela de protecţie a bazei ruse de la Tartous/Latakia. Israelul a intervenit şi intervine periodic pentru a elimina aceste ameninţări, bombardează comandamente ale miliţiilor pro-iraniene şi iraniene din Siria, sau elimină astfel transferuri de arme către Hezbollah, însă există deja avertismente că Iranul ar putea reacţiona cât de curând.

Deja Rusia nu mai permite survolul şi asemenea operaţiuni decât secvenţial. Înconjurarea Israelului şi ameninţarea securităţii acestui stat partener al SUA, şi din partea Hamasului şi altor organizaţii din Fâşia Gaza, alimentate cu rachete din sursă iraniană, a creat o altă nemulţumire profundă a SUA.

În al treilea rând, este vorba despre testarea rachetelor balistice cu rază medie şi lungă de acţiune de către Iran. Dacă în cazul armei nucleare, toate datele arată că Iranul a respectat angajamentul din Acordul nuclear chiar şi după retragerea SUA, acum un an, din acest acord, în cazul rachetelor balistice, şi la nivel declarativ, şi la nivelul acţiunii, Teheranul şi-a rezervat dreptul de a interveni şi a produce şi testa asemenea rachete, fapt care afectează nu numai Israelul, dar ameninţă să poată lovi şi teritoriul european şi al statelor membre NATO, de unde construcţia scutului anti-rachetă în Europa.


FOTO 123 RF

Sufocarea Iranului: subminarea bugetului prin pierderea a 50 miliarde de dolari anual

Iranul este dependent de vânzările de petrol şi gaze, iar bugetul său e realizat din aceste exporturi. Mai mult, Iranul este al treilea producător de petrol din OPEC, cu relaţii stabile cu terţe state. În cazul unor sancţiuni majore, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite vor prelua cote majore din piaţă, în timp ce Federaţia Rusă nu e sigur că va avea resurse suficiente disponibile cu care să compenseze şi să intre în această cursă. Nu trebuie uitat şi că, cel mai probabil, barilul de petrol va creşte ca preţ.

În fapt e vorba despre venituri de 50 de miliarde de dolari anual pe care Iranul le scoate din exportul de petrol şi gaze, venituri care s-au redus în ultimele 6 luni de sancţiuni cu 10 mld de dolari. Acum, Administraţia Trump vrea să închidă cu totul aceste exporturi, sancţionând orice ţară şi companie care importă petrol iranian.

Iranul este dependent de vânzările de petrol şi gaze, iar bugetul său e realizat din aceste exporturi.

În contrapartidă, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite vor compensa cantitatea, alături de SUA însăşi, care şi-a crescut exporturile de petrol cu 1,6 milioane de barili pe zi în 2018 faţă de 2017 şi continuă să crească exporturile, în condiţiile în care produce petrol de şist prin fracturare hidraulică la preţuri competitive, fiind astăzi cel mai mare producător al lumii.

E adevărat că piaţa de petrol suferă astăzi în urma evenimentelor din Venezuela şi Libia. Venezuela este şi ea sub sancţiuni, iar producţia a scăzut la mai bine de o treime, în timp ce Libia este văduvită de producţia în urma instabilităţii generate de luptele generalului Khalifa Haftar împotriva guvernului recunoscut internaţional de ONU, de la Tripoli. Pe deasupra, Rusia a pierut 1,3 milioane barili de petrol infestat care a blocat conducta Drujba pe ambele sale componente, iar reluarea furnizărilor pe mare se face în timp, ca şi aprovizionarea prin conductă.

Totuşi, chiar dacă preţul barilului de petrol a sărit în aer la anunţul că scutirile de sancţiuni şi contingentele nu vor fi prelungite de către administraţia Trump, preţul pentru barilul de petrol Brent în iunie a ajuns la 73,72 dolari dar se va calma. Acelaşi lucru s-a întâlmplat cu saltul la 85 dolari barilul în urmă cu un an dar cu o revenire în noiembrie sub 50 de dolari barilul. Practic, odată ce petrolul în surplus angajat de Arabia Saudită şi de Emiratele Arabe Unite va începe să se mişte spre statele cu deficit, şi preţul va reveni la normal.


FOTO 123 RF

Conformişti, protestatari şi lobbyşti pentru noi prelungiri de contingente de petrol iranian

Statele Unite se bazează în sancţiunile sale cu precădere pe faptul că statele producătoare de petrol, ca şi cele importatoare, plătesc aceste tranzacţii în dolari. Ori dolarul e produsul şi apanajul controlului global de către Trezoreria SUA, care introduce şi sancţiunile globale. Or câtă vreme tranzacţiile se fac în valută forte pentru a fi stabile, acest fapt oferă un avantaj şi o pârghie legală majoră SUA, deoarece sancţiunile sale sunt echivalente cu unele globale, chiar dacă nu sunt adoptate la nivelul ONU.

Statele vizate de sancţiuni au avut reacţii diferite: unele s-au conformat imediat, altele au protestat zgomotos, dar urmează să se alinieze, în alte cazuri existând supape de continuare sub radar a unui nivel al tranzacţiilor cu Iranul sau tentative de lobby pentru a prelungi contingentele, chiar şi mai reduse. Astfel, China a contestat măsura, vorbind despre o măsură unilaterală, dar negocierile curente cu SUA în războiul comercial nu anunţă o perioadă prea bună pentru gesturi de frondă. Ele sunt contraproductive pentru China şi pentru companiile chineze, care ar intra sub sancţiuni, după ce introducerea supraxării a afectat puternic China.

Preşedintele chinez Xi Jinping e aşteptat la Washington să încheie procesul de negociere şi acordul commercial la final de iunie, deci o acţiune dincolo de afirmaţii publice este puţin probabilă sau se va face în variantă foarte silenţioasă şi sub radarul sancţiunilor. Oricum ar fi vorba despre cantităţi reduse şi despre plăţi în remnibi, odată ce transferurile în dolari sunt supravegheate de către SUA.

Statele Unite se bazează în sancţiunile sale cu precădere pe faptul că statele producătoare de petrol, ca şi cele importatoare, plătesc aceste tranzacţii în dolari.

În ceea ce priveşte India, un vechi partener al Iranului şi al doilea importator de petrol iranian, aceasta şi-a dezvoltat relaţiile cu Arabia Saudită şi nu a avut reacţii de nici un fel la anunţul privind încetarea permiselor de import. Practic India e şi ea vizată de sancţiuni, odată ce Congresul a fost deja notificat de administraţia Trump privind renunţarea, în cazul Indiei, la clauza naţiunii celei mai favorizate acordate ţărilor în curs de dezvoltare de SUA, ceea ce înseamnă importuri de produse importate cu zero taxe.

Cu mici cantităţi importate pe rupii, şi India se va conforma în mare trendului sancţiunilor. Coreea de Sud şi Japonia intră în linie cu respectarea deplină a sancţiunilor, importând din Arabia Saudită şi din Emirate, în timp ce încearcă acţiuni de lobby alături de India pentru a continua practica contingentelor. În schimb, cea mai vocală este astăzi Turcia. Într-adevăr, în cazul Turciei, ministrul de Externe Mevlut Ceavuşoglu a contestat vehement măsura, anunţând că nu este o măsură a ONU, ci una unilaterală a SUA.

Dar oricât de vehemente ar fi declaraţiile turce, aici lucrurile sunt mai nuanţate şi nici compania petrolieră turcă nu e dispusă să intre sub sancţiunile SUA, nici rafinăriile respective, aşa cum situaţia tensionată deja legată de livrarea în iunie a două sisteme anti-aeriene S400 ruseşti au complicat deja foarte mult relaţiile între cei doi aliaţi din NATO încât orice nouă mişcare de frondă ar putea fi foarte riscantă pentru Ankara.


Ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif FOTO Getty Images

Răzbunarea militară: blocarea strâmtorii Hurmuz şi a traficului global de petrol din Golf

Iranul a ameninţat că va trece la mişcări de retorsiune şi că va bloca strâmtoarea Hurmuz şi tot exportul de petrol din statele Golfului. O asemenea mişcare ar escalada puternic relaţiile dintre SUA şi Iran, deja puse sub presiune majoră din cauza ingerinţelor generale ale Iranului, prin forţa Al Quds a Gardienilor Revoluţiei Islamice – organizaţie declarată mişcare teroristă luna trecută de către SUA – în multe state din Orientul Mijlociu, cu precădere Irak, Siria, Liban, dar şi Yemen, Bahrein, chiar Arabia Saudită.

În aceste condiţii, cum Gardienii Revoluţiei sunt reprezentaţi prin mai toate ambasadele lumii, mişcarea e extrem de costisitoare, motiv pentru care Iranul a desemnat CENTCOM, comandamentul American responsabild e Orientul Mijlociu, drept organizaţie teroristă. Nu întâmplător, sâmbătă, aflat în vizită în Emirate, comandantul CENTCOM, generalul Kenneth McKenzie, a anunţat că trupele americane din regiune sunt pregătite să descurajeze şi să intervină alături de aliaţii din Golf pentru a preîntâmpina orice aventură în care Iranul s-ar lansa în regiune. O accelerare a tensiunilor fără precedent şi cu posibilitatea de a se transforma într-o adevărată confruntare directă în viitorul apropiat.

Generalul Kenneth McKenzie a dat asigurări sâmbătă, la postul Sky News Arabia, din Emiratele Arabe Unite, că SUA are resursele pentru a răspunde eficient oricărei acţiuni a Iranului. “Vom continua să cooperăm cu partenerii şi prietenii noştri din regiune pentru a asigura că putem combate împreună ameninţarea din Iran,” a mai anunţat McKenzie. A fost un motiv pentru a clarifica şi retragerea “atent cântărită” şi realizată în timp a trupelor americane din Siria, menţinerea pe termen lung a trupelor americane în Siria în două zone cheie, dar şi menţinerea pe termen lung a trupelor sale în Irak pentru combaterea terorismului.

Iranul a ameninţat că va trece la mişcări de retorsiune şi că va bloca strâmtoarea Hurmuz şi tot exportul de petrol din statele Golfului.

Iranul a reacţionat furibund, Armata anunţând că nu va economisi nici un efort în lupta împotriva forţelor americane “teroriste” ce operează în Asia de Vest, în timp ce generalul de brigadă Hossein Salami al Gardienilor Revoluţiei Islamice a calificat mişcarea lui Trump de a introduce organizaţia sa pe lista neagră a organizaţiilor teroriste drept o decizie “nebunească”, insistând că SUA este sponsor al terorismului şi a susţinut tortura de jur împrejurul lumii când vorbea despre apărarea democraţiei – referire directă la anchetele de la Abu Ghraib şi Guantanamo, în timpul războiului din Afghanistan.

Cât despre ministrul de Externe iranian, Javad Zarif, acesta a transmis două scrisori separate Secretarului General al ONU, Antonio Guterres şi Consiliului de Securitate pentru a denunţa Washingtonul şi “regimurile sale marionetă” din regiune, cărora le revine întreaga responsabilitate pentru decizia periculoasă a lui Trump. În acelaşi timp, preşedintele iranian, Hassan Rouhani, şi un număr de comandanţi militari au ameninţat că vor întreupe transporturile de petrol din statele Golfului blocând strâmtoarea Hurmuz, dacă Washingtonul încearcă să stranguleze Iranul prin exporturile sale de petrol.