Olandezii au spus NU apropierii Ucrainei de UE... Cât de lungă e mâna Rusiei în Europa? Un răspuns de la Robert Kaplan

Olandezii au spus NU apropierii Ucrainei de UE... Cât de lungă e mâna Rusiei în Europa? Un răspuns de la Robert Kaplan

Demonstranţie, pe 3 aprilie, la Amsterdam, împotriva Acordului de Asociere UE-Ucraina. Potrivit analiştilor locali, euroscepticii olandezi au găsit în referendumul pe această temă ocazia de a-şi manifesta furia împotriva a ceea ce ei consideră expansionismul şi deficitul democratic al UE. Alţi analişti pun problema într-o perspectivă mai amplă. (Foto: AP)

Slab vizibil în partea noastră de Europă, dar deloc nesemnificativ, în Olanda a avut loc, miercuri – 6 aprilie, un referendum cu privire la ratificarea de către Haga a Acordului de Asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană. (Să ne amintim că de la refuzul de ultim moment al regimului Ianukovici de a semna acest acord au pornit Euromaidanul de la Kiev şi conflictul armat care i-a urmat în estul Ucrainei.)

Ştiri pe aceeaşi temă

A învins tabăra NU – ce-or avea olandezii împotriva aproprierii ucrainenilor de Europa? EU Observer analizează rezultatul şi taberele.
 
Universitarul Dan D. Lazea a discutat cu analistul american Robert D. Kaplan şi această chestiune, în marja Brussels Forum 2016. Extras dintr-un interviu care va apărea în noua ediţie FP România (nr. 51, aprilie/ mai)
 
Să chestionăm capacitatea de influenţă a Moscovei inclusiv asupra politicii din vestul Europei: Există voci care susţin că, de exemplu, în spatele referendumului – cu rol doar consultativ, dar nu mai puţin simbolic – din Olanda asupra Acordului de Asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană, derulat la 6 aprilie, există o influenţă a Rusiei. Este această influenţă a Rusiei supra-evaluată?
 
Cred că a existat într-o anumită măsură o influenţă a Rusiei asupra unor mişcări şi proteste din România, tot aşa cum probabil că au încercat să ajute Frontul Naţional din Franţa. Sunt de părere că scopul pe termen lung al Rusiei este să facă tot ce îi stă în putere să submineze în continuare Uniunea Europeană, există o strategie în această direcţie. Poate îi supraestimăm capacitatea de a face asta, poate devenim puţin paranoici, dar este evident că intenţia Rusiei este să profite de orice oportunitate pentru a slăbi puterea ţărilor Uniunii Europene şi determinarea acestora de a opune rezistenţă Rusiei. Olanda este un caz în sine, se pare că referendumul se va încheia cu un eşec (în sensul că Acordul de Asociere UE-Ucraina va fi respins – n. aut.), un rezultat care ajută Rusia. Nu sunt sigur dacă Rusia a avut vreo influenţă asupra acestui rezultat. Cea mai mare influenţă asupra rezultatului o are lipsa de atitudine a guvernului olandez, ceea ce va ajuta la respingerea Acordului. Dacă actualul guvern olandez ar fi avut curajul necesar pentru a susţine cauza unui DA la referendum, probabil altul ar fi fost rezultatul.
 
Cum vedeţi problematica mai largă a relaţiei Ucrainei cu UE? Încă înaintea marii extinderi din 2004-2007, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, Romano Prodi, lansase ideea necesităţii unui „cerc de state prietene” la graniţele Uniunii – cu care UE ar fi urmat să pună la comun totul‚ mai puţin instituţiile. Altfel spus, politici comune, mai puţin perspectiva aderării la UE. Cum comentaţi opinia celor care susţin că o eventuală aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană ar constitui o ieşire din cadrul Politicii Europene de Vecinătate şi o încălcare a zonei de influenţă a Rusiei? Întrebarea este valabilă şi pentru Moldova şi Georgia. 
 
Aceasta este o întrebare care necesită un răspuns mai elaborat. Cu siguranţă, Rusia, din motive de natură istorică şi geografică, va fi întotdeauna mai preocupată de soarta Ucrainei decât orice altă ţară din Europa de Vest sau decât Statele Unite. Aşadar, ţări precum Ucraina nu vor putea fi niciodată în totalitate parte componentă a tuturor instituţiilor occidentale, precum NATO, de exemplu. De asemenea, Ucraina nu este o ţară cu instituţii puternice, iar instituţiile slabe sunt extreme de corupte. Nu poate, în acest moment, să ajungă la standardele instituţiilor occidentale. Cu toate acestea, este în interesul Occidentului să o atragă de partea sa prin acorduri de asociere, ajutor umanitar, programe în care este implicată societatea civilă. Cu cât Ucraina devine o ţară care funcţionează normal şi prosperă, cu atât mai mult opinia publică va fi pro-Occident. Chiar dacă nu va deveni un membru cu drepturi depline al NATO si UE, se poate transforma într-un membru spiritual al Occidentului. Şi acelaşi lucru este valabil şi pentru Georgia şi Moldova, practic. Nu pot deveni state membre ale NATO, din cauza conflictelor din aceste ţări, dar nici nu pot fi abandonate de către Occident. 
 
ROBERT D. KAPLAN este autorul a 16 volume de afaceri internaţionale şi călătorii, între care In Europe's Shadow, Asia’s Cauldron, The Revenge of Geography, Monsoon, Balkan Ghosts sau Eastward to Tartary – şi contributor, de trei decenii, la revista americană The Atlantic. Este senior fellow la Center for a New American Security din Washington, a fost visiting professor la Academia Navală a SUA şi a făcut parte din consiliul pentru politici de apărare al Pentagonului. Foreign Policy l-a inclus de două ori în listele Top 100 Global Thinkers.
 
Dan D. Lazea, doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Bordeaux, este lector universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, unde coordonează programul de Master în Studii Europene şi predă cursuri de integrare europeană şi guvernanţă internaţională.
 
Traducere din limba engleză: Roxana Ghiţă.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările