Scuipat de socialist european bogat

Neaşteptat şi trist titlu. Dar cred că personajul şi evenimentul creat de el îl merită pe deplin căci arată un dispreţ total şi definitiv nu numai faţă de valorile europene, ci şi faţă de unele ţări care sunt parte din edificiul european prezentat drept unul al egalităţii, solidarităţii şi efortului comun.

Sau, cel puţin, aşa se spune în documentele oficiale, asta zic de fiecare dată toţi oficialii, asta se va spune, exact cu aceste cuvinte în preambulul Declaraţiei comune despre viitorul Europei.

Socialistul Jeroen Dijsselbloem este un personaj extrem de important şi de influent în Europa, Preşedinte al Eurogroup şi, în acest moment, ministru demisionar de Finanţe din cabinetul olandez, în aşteptarea noilor nominalizări ce vor fi făcute de Mark Rutte, proaspătul câştigător al alegerilor din această ţară. Domnia-sa a dat un interviu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung în care a făcut o mărturisire de credinţă care realmente a provocat un scandal imens în întreaga Europă, scandal care este departe să se încheie:

„În timpul crizei Euro, ţările din nord au dat dovadă de solicitudine faţă de ţările atinse de criză. În calitate de social-democrat, acord o importanţă excepţională solidarităţii. Dar ai şi obligaţii. Nu pot să-mi cheltuiesc toţi banii pe «şnaps» şi pe femei pentru ca apoi să vă cer ajutorul... Acest principiu este valabil la nivel personal, local, naţional şi chiar european”.

Intolerabil, au reacţionat politicienii europeni care, unul după altul, îi cer acum fie explicaţii, fie direct, demisia imediată. Asta pentru că, într-adevăr, este foarte gravă aducerea în discuţie, de la acest nivel de responsabilitate politică pe care-l presupune funcţia de Preşedinte al Eurogroup, a principiului unei separări Nord-Sud pe bază de comportament imoral şi mentalităţi stranii ale popoarelor din sud în gestionarea sprijinului financiar european. Asta în contextul în care, oficial, acelaşi Eurogroup şi preşedintele său au negociat planurile de austeritate ultra-severe şi constrângătoare traduse prin sacrificii reale şi pe ani de zile impuse ţărilor care au primit ajutor financiar, lăudând în acelaşi timp redresarea observată în ţări ca Portugalia, Spania sau Grecia.

Prima reacţie dură a venit din partea lui Gianni Pittela, şefului grupului socialist din Parlamentul European, care a spus că vorbele lui Jeroen Dijsselbloem sunt „ruşinoase şi şocante”:

„Nu este prima oară când Jeroen Dijsselbloem exprimă opinii economice şi politice care sunt în mod deschis în contradicţie cu linia familiei socialiştilor şi democraţilor europeni. Acum, cu aceste vorbe ruşinoase şi şocante folosite în interviu... a mers cu mult mai departe, folosind argumente discriminatorii împotriva unor ţări din sudul Europei. Nu există nici o scuză sau raţionament pentru folosirea unui astfel de limbaj... Mă întreb cu adevărat dacă o persoană care crede aceste lucruri poate fi încă să fie considerat a fi potrivit pentru funcţia de Preşedinte al Eurogroup”.

Reacţie în linia acuzaţiilor extrem de dure formulate şi de Serghei Stanişev, Preşedintele Partidului Socialist European:

„Doar printr-o singură propoziţie, Jeroen Dijsselbloem a insultat şi discreditat atât de mulţi oameni... Cuvintele sale au fost jignitoare atât pentru ţările din sudul, cât şi cele din nordul Europei, pentru bărbaţii şi femeile care trăiesc acolo. Sunt remarci pur şi simplu inacceptabile, mai ales în acest moment critic pentru proiectul integrării europene. Suntem la doar câteva zile înainte de momentul aniversării a 60 de ani a Tratatului de la Roma şi este o reală ruşine pentru un reprezentant al unei familii politice europene să contrazică esenţa însăşi a valorilor de unitate, respect şi solidaritate care stau la baza proiectului european”.

În aceeaşi linie a acuzaţiilor s-au aliniat apoi Antonio Costa, primul ministru al Portugaliei, Luis de Guindos, ministrul spaniol de Finanţe, Dimitris Tzanakpopulos, purtătorul de cuvânt al guvernului Greciei, dar şi europarlamentari şi nu numai din grupul socialist care au cerut şi ei demisia lui Dijsselbloem.

Din partea Comisiei Europene avem cele mai reţinute comentarii, purtătoarea de cuvânt Margaritas Schinas afirmând doar că „fiecare este răspunzător pentru propriile sale comentarii. Comisia nu comentează asupra unor comentarii. Preşedintele Jean-Claude Juncker şi-a exprimat întotdeauna respectul, simpatia şi dragostea pentru ţările din sudul Europei”. Evident, Jean-Claude Juncker nu ştie ce să facă şi, ca atare, se aşează în obişnuita poziţie de aşteptare pentru a lăsa să treacă furtuna şi oamenii să uite incidentul. Greu de crezut că se va întâmpla aşa, mai ales că evenimentul, dincolo de conotaţiile sale politice extrem de grave, se leagă de un calcul privind o mişcare de mare amploare pentru care Jeroen Dijsselbloem militează de multă vreme: transformarea postului său într-unul permanent care, astfel, să nu mai depindă de voinţa grupurilor politice ale guvernelor naţionale. Dar Comisia Europeană crede că, dimpotrivă, aceste funcţii ar trebui comasate cu responsabilităţile deţinute de Comisarul pentru probleme economice, decizia urmând să fie luată la finele acestui an.

Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogroup

Dincolo de toate astea, rămâne însă o problemă deschisă. Una foarte dureroasă. Cum gândesc oare cu adevărat responsabilii europeni cu destinul Europei? Câţi oare dintre cei care iau deciziile strategice privitoare la proiectele europene sunt oare în consonanţă cu olandezul Dijsselbloem? Sigur, aţi văzut seria reacţiilor de protest. Dar asta nu înseamnă că nu există şi oameni care să-i dea dreptate, spunând că prea mulţi bani au fost daţi, prea mult timp şi cu prea puţine garanţii formale, acelor state sărace din sud. Şi că, tocmai din acest motiv, ar trebui să existe o politică reală şi susţinută de protecţie a „pieţelor bune” pentru salvgardarea „nucleului dur” al Europei şi al zonei Euro. Discurs care nu este încă majoritar dar care câştigă adepţi şi este la baza abordării propuse de partidele populiste, naţionalist-extremiste a căror forţă poate oricând creşte, exact pe baza acestui raţionament, în cazul unei următoare crize sistemice.

Şi mai este ceva: dacă preşedintele Eurogroup crede realmente aceste lucruri despre unele ţări care sunt parte a zonei euro de care este direct responsabil financiar, atunci cum oare vede destinul celor care nu se află în zona respectivă, alţi săraci la porţile bunăstării, oricând bănuiţi că sunt aşa din cauza mentalităţii lor de a cheltui banii pe băutură şi femei?

Dacă nu se reacţionează, instanţele europene vor fi parte la un moment ruşinos şi trist pentru ceea ce se proclamă ca ambiţii de reunire în jurul proiectului european. Dacă nu se va face nimic, dacă lucrurile vor fi lăsate să treacă şi se va forţa uitarea episodului, el urmează să se repete, cu confirmarea că, de fapt, într-un moment de neaşteptată sinceritate, Jeroen Dijsselbloem ar fi exprimat credinţa unui grup de joc şi influenţă în sânul instituţiilor europene. De-abia asta este cu adevărat intolerabil şi ar trebui penalizat printr-o voinţă de acţiune europeană, conform vorbelor rostite în atenţia opiniilor publice.

Altfel, despre ce Europă şi despre ce principii de acţiune comune mai vorbim? Despre ce Europă? Europa comună sau Europa pe axele Nord-Sud, Est-Vest, o Europă a prejudecâţilor, stereotipurilor şi vechilor amintiri asupra „superiorităţii morale” a unor popoare asupra altora?